Obligație de a face. Decizia 1305/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 1305

Ședința publică din data de 11 iunie 2009

PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu

JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian

-

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în B, sector 4,. nr. 119,. 11,.7,.2,. 228, împotriva sentinței civile nr. 777 din 30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC ROMÂNIA SRL cu sediul în B, sector 1,-.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă, personal, lipsind intimata-pârâtă SC România SRL.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.

Recurenta-reclamantă, personal, având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

Recurenta-reclamantă, personal, având cuvântul arată că împotriva hotărârii dată de Curtea de Apel Bucureștis -a formulat cerere de revizuire care a fost soluționată.

Astfel, consideră că sentința recurată este nelegală întrucât a fost pronunțată de un complet de judecată din cadrul Tribunalului Prahova, care nu este competent teritorial să judece respectiva cauză, deși a făcut dovada cu actul de identitate în care era trecută reședința, acesta nu a fost luat în considerare.

Pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată, conform motivelor expuse pe larg în recursul declarat.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față:

Prin acțiunea înregistrată la ribunalul București sub nr. 25756/03LM/2007, reclamanta a chemat in judecata pe parata SC România SRL, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, sa se dispună anularea procesului-verbal încheiat la data de 13.07.2007, cu ocazia predării/primirii unui exemplar original al actului adițional la contractul individual de munca.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca a luat cunoștință si a semnat actul adițional nr.5882/13.12.2002 la contractul individual de munca si ca, ulterior, au fost întocmite si alte acte adiționale, precizând ca în prezent își desfășoară activitatea in cadrul stației de distribuție carburanți, în postul de vânzător.

Susține reclamanta ca actul adițional încheiat la data de 15.03.2007 pentru participarea sa la cursurile nu poate avea nr.5882 si datat 13.12.2002 si nici sa fie înregistrat la ITM, considerând aceasta ca fiind un abuz al angajatorului.

La termenul de judecata din 12.11.2007, parata SC Romania SRL a formulat întâmpinare si a invocat excepția de necompetenta teritoriala a instanței, arătând ca reclamanta domiciliază in com. jud.P si nu in Mun.B, așa cum susține in acțiune, motiv pentru care competenta teritoriala nu aparține instanței investite, ci, unei alte instanțe.

Pe fondul cauzei, parata a arătat că acțiunea reclamantei este neîntemeiata, aceasta solicitând prin acțiune, anularea procesului verbal de predare-primire a actului adițional la contractul de munca, ceea ce nu poate reprezenta decât un simplu act de tradițiune a unui înscris, care semnifica intenția părților de a consemna actul predării și, respectiv, primirii unui înscris.

S-a arătat de către parata, ca actul adițional la contractul de munca încheiat pentru participarea reclamantei la cursurile a fost semnat de către reclamanta si nu a fost contestat de către aceasta, astfel încât cererea acesteia de anulare a procesului verbal de predare-primire este lipsita de interes.

Tribunalul București, prin sentința civila nr.747/04.02.2008 a admis excepția necompetentei teritoriale invocata de către parata si a declinat competenta de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a pronunța aceasta sentința, instanța a reținut ca prin actele depuse la dosar, reclamanta nu a făcut dovada faptului ca domiciliază in Mun.B, viza sa de reședință expirând la data de 03.10.2003, iar declarația notariala a acesteia data pe propria răspundere, nu poate fi avuta in vedere pentru a face dovada reședinței acesteia in B, atâta timp cat in cartea de identitate a acesteia se menționează ca domiciliul său este in comuna, sat, nr.201, jud.P (38).

Cauza a fost înregistrata la ribunalul Prahova sub nr-.

După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 777 din 30 martie 2009 Tribunalul Prahovaa respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Prin actul adițional la contractul individual de munca al reclamantei înregistrat la ITM sub nr.5882/13.12.2002 încheiat intre angajatorul SC România si salariata, părțile au convenit ca salariata sa frecventeze cursul de "Operatori umplere recipiente " ce se va desfășura în luna martie 2007, angajatorul suportând toate cheltuielile cu privire la acest curs, cu obligația angajatului sa frecventeze cursul in conformitate cu orarul acestuia.

Acest act adițional semnat de către reclamanta i-a fost predat acesteia la data de 13.07.2007 conform procesului-verbal încheiat la acea data si semnat de către din partea paratei, în calitate de predător si de către reclamanta in calitate de primitor (12 dosar).

Susținerile reclamantei ca în mod abuziv actul adițional la contractul individual de munca a fost înregistrat sub nr.5882/13.12.2002 la ITM sunt nefondate de vreme ce acesta se refera la contractul individual de munca încheiat intre reclamanta si parata, care are același număr de înregistrare la ITM si in care sunt cuprinse la rubrica "alte clauze" si obligația angajatului in raport de natura funcțiilor sale de a beneficia de o formare profesionala specifica si de a rămâne în cadrul societății pe perioada de amortizare a cheltuielilor ocazionate cu formarea sa profesionala.

Din punct de vedere legal, actul adițional la contractul individual de munca al reclamantului prin care s-a prevăzut obligația ca aceasta sa frecventeze cursuri de operatori umplere recipiente, este in afara de orice critica, acesta încadrându-se în dispozițiile art.188-197 din muncii, privind formarea profesionala a salariaților.

În acest context procesul-verbal de predare-primire încheiat la 13.07.2007, semnat de către părți, prin care reclamantei i-a fost înmânat un exemplar din actul adițional, este un simplu act de tradițiune a unui înscris care nu cauzează niciun prejudiciu reclamantei, motiv pentru care instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

A precizat recurenta, sub un prim aspect că Tribunalul Prahova nu era competent teritorial să soluționeze cauza, în raport de împrejurările concrete deduse judecății, iar sub un alt aspect, văzând fondul cauzei, recurenta consideră că în mod greșit prima instanță a stabilit că procesul-verbal de predare primire a unui exemplar din actul adițional nu i-a cauzat nici-un prejudiciu întrucât reprezintă un act de tradițiune între părți.

Pentru aceste considerente recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București.

Curtea examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate a actelor și lucrările dosarului, precum și în raport de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei precum și de disp.art. 304 indice 1 Cod pr.civilă constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește critica vizând greșita soluționare a cauzei din punctul de vedere al excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova, Curtea constată că este neîntemeiată și nu poate fi reținută.

Astfel, prin sentința civilă nr. 747/4.02.2008 Tribunalul Bucureștia admis excepția necompetenței teritoriale acestei instanțe, invocată de pârâta SC România SRL și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Această sentință rămas irevocabilă prin decizi nr. 3417/R/18.09.2008 a Curții de Apel București prin respingerea ca nefondat a recursului formulat de reclamanta.

Întrucât această problemă a fost tranșată irevocabil de o altă instanță de judecată, nu poate face obiectul criticilor aduse în recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 777/30.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.

În ceea ce privește criticile aduse pe fondul cauzei, Curtea constată de asemenea că nu pot fi reținute.

Prima instanță a stabilit în mod corect, în raport de toate probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri și de toate apărările invocate, că prezenta cauză se circumscrie dispozițiilor legale care reglementează formarea profesională salariaților astfel încât actul adițional la contractul individual de muncă a fost încheiat în condiții de legalitate iar procesul verbal de predare-primire a acestuia reprezintă, într-adevăr, un act de tradițiune a unui înscris care nu produce nici-un prejudiciu.

Pentru aceste considerente, Curtea constată că în mod legal și temeinic prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată sens în care privește prezentul recurs la nefundat, urmând să ăl respingă conform disp.art. 312 Cod pr.civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în B, sector 4,. nr. 119,. 11,.7,.2,. 228, împotriva sentinței civile nr. 777 din 30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC ROMÂNIA SRL cu sediul în B, sector 1,-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian

--- - - - -

GREFIER,

Fiind în CO semnează

Grefier- șef secție

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Tehnored. /VS

2 ex./10.07.2009

f- Tribunalul Prahova

Președinte:Ioana Cristina Țolu
Judecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 1305/2009. Curtea de Apel Ploiesti