Obligație de a face. Decizia 1310/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale
Decizia civilă nr.1310/
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: George Popa
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Romeo Jirlăeanu
Grefier - - -
La ordine fiind judecarea recursului declarat de pârâta B, cu sediul în B nr.161, împotriva sentinței civile nr.232 din 25 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.
La apelul nominal a răspuns pentru recurentă, avocat, și intimatul G, asistat de avocat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul recurentei, susține motivele de recurs, și anume susține excepția puterii de lucru judecat, care în opinia sa a fost respinsă în mod eronat de instanță. Completul de judecată din data de 6 noiembrie 2008 au formulat cerere de abținere întrucât au soluționat dosarul nr-, care a avut aceleași părți și același obiect cu cel prezent. De asemenea la data de 26 noiembrie 2008, și asistentul judiciar, a formulat cerere de abținere, pe același considerent, astfel că ambele cereri au fost admise. Instanța a respins excepția invocată a autorității de lucru judecat, care vine în contradicție cu admiterea celor două cereri de abținere, întrucât instanța a admis cererile de abținere tocmai pentru că în cauză exista autoritate de lucru judecat. In opinia sa, consideră că admiterea cererilor de abținere trebuiau să atragă în mod obligatoriu, admiterea excepției puterii de lucru judecat, excepție care era fondată. Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, consideră că instanța nu a motivat în drept și în fapt sentința pronunțată. Aceasta s-a mărginit în a aprecia că recurenta a încălcat dispozițiile art.40 alin.2 lit.h codul muncii. De asemenea instanța nu a motivat suficient și clar hotărârea recurată, ceea ce atrage nulitatea acesteia. Pe fondul cauzei, consideră că se impunea administrarea de probe în sensul efectuării unei expertize contabile, și deși reieșea din discuțiile purtate în instanță, instanța a renunțat la această probă. Reclamantului la acea dată i se acorda salariu în acord global iar unitatea a eliberat o adeverință în sensul actelor pe care le deținea la societate și nu în sensul pe care le-ar fi deținut, instanța având cunoștință din acte despre faptul că societatea nu se afla în posesia întregii arhive, la societate regăsindu-se doar o parte din statele de plată. Solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinței de fond, și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimatului, precizează că instanța a considerat în mod corect că nu exista autoritate de lucru judecat întrucât prin acțiunea respectivă s-a solicitat obligarea la plata sporului, mai exact a orelor efectuate peste program, și în concluzie nu exista identitate de obiect a cererii de chemare în judecată. Prin adeverința nr.6691/10.09.2007, instanța a luat act de această adeverință și a reținut că potrivit acestei adeverințe eliberate nu există un spor pentru a fi plătit, însă intimatul a primit o retribuție pentru orele efectuate peste program. Solicită astfel respingerea excepției privind autoritatea de lucru judecat. In ceea ce privește alte susțineri, consideră că se depășește cadrul procesului asupra a modului în care și cum înțelege reclamantul să-și valorifice pretențiile. Solicită respingerea recursului formulat ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra conflictului de drepturi de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea, a reținut următoarele;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr-, reclamantul G, a chemat în judecată pe pârâta B, pentru a fi obligată, ca în temeiul art.40 lit.h codul muncii, să îi elibereze o adeverință din care să rezulte care a fost cuantumul drepturilor salariale achitate peste programul normal de muncă de 8 ore/ zi, în perioada martie - octombrie a fiecărui an, între anii 1968 - 1990, defalcat pe fiecare lună.
Reclamantul susține că a fost salariat la societatea pârâtă în perioada 1960 - 1990. Intrucât societatea desfășura activitate în domeniul construcțiilor, din luna martie până în luna octombrie, presta activitate peste programul normal de 8 ore/zi. Aceste ore suplimentare, deși erau plătite ca ore normale de lucru, se evidențiau în statele de plată, se calcula și vira pentru ele contribuția de asigurări sociale de către angajator, nu s-au evidențiat în cartea de muncă a petentului și nici nu i se eliberează o dovadă în acest sens.
Pârâta prin întâmpinare, a invocat excepția autorității de lucru judecat, a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect sau ca nefondată.
La dosar s-au depus acte de ambele părți.
Excepția autorității de lucru judecat a fost soluționată de tribunal prin încheierea din data de 17 februarie 2009 prin respingerea ei pentru argumentele expuse prin încheierea respectivă.
In urma analizării probelor administrate prin sentința civilă nr.232 din 25 martie 2009 pronunțat6ă de Tribunalul Brăila, a fost admisă acțiunea reclamantului G și obligată pârâta B, să elibereze reclamantului adeverința solicitată.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta, care a invocat excepția puterii lucrului judecat și nemotivarea hotărârii recurate.
Recursul de față, nu este fondat.
Excepția invocată de pârâtă nu este întemeiată întrucât prin cererea ce a format obiectul dosarului nr-, reclamantul a solicitat eliberarea unei adeverințe din care să rezulte sporul pentru lucrul sistematic peste programul de lucru și a sporului de șantier, în timp ce prin acțiunea de față acesta solicită o adeverință din care să rezulte cuantumul drepturilor salariale achitate peste programul normal de lucru de 8 ore pe zi, fără a preciza că reprezintă spor pentru lucrul sistematic peste programul normal de lucru.
Referitor la fondul cauzei, așa cum a reținut și instanța de fond, potrivit dispozițiilor art.40 alin.2 lit.h din codul muncii, angajatorul are obligația să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat al petentului.
Deși petentul G, prin cererea înregistrată sub nr.2843/2008, a solicitat eliberarea acestei adeverințe, prin adresa nr.4373/2008, pârâta i-a comunicat că nu îi eliberează adeverința întrucât nu are temei legal, contrat dispozițiilor art.40 alin.2 lit.h din codul muncii.
Susținerile recurentei privind nemotivarea hotărârii instanței de fond sunt vădit neîntemeiate, instanța motivându-și în fapt și în drept hotărârea pronunțată.
Pentru aceste considerente, Curtea, văzând și dispozițiile art.312 cod pr. civilă, va respinge recursul de față, ca nefiind fondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B, cu sediul în B nr.161, împotriva sentinței civile nr.232 din 25 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red. /2.12.2009
Tehn.
4 ex./9.12.2009
fond - - + asistenți judiciari și
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Virginia Filipescu, Romeo Jirlăeanu
