Obligație de a face. Decizia 1313/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1313
Ședința publică din 20 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
GREFIER - -
Pentru astăzi fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL "SOLIDARITATEA" AL (), cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr.211/12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimata - pârâtă SC. G SA () -FOSTA " " G, cu sediul în G,-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16.11.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 20 2009.
CURTEA
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de Apel Galați, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 211/11.02.2008 pronunțată de către Tribunalul Galați, s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale active, prescripției dreptului la acțiune, tardivității și autorității de lucru judecat.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SINDICATUL SOLIDARITATEA AL G în contradictoriu cu pârâta. SA
S-a obligat pârâta să-i asigure reclamantului acces gratuit la mijloace de transport (microbuz și autoturism cu program de 12 ore/zi), să îi invite pe delegații reclamantului să participe în consiliile de administrație la discutarea problemelor de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv, să îi comunice reclamantului hotărârile consiliului de administrație sau ale altor organe asimilate acestora privitoare la probleme de interes profesional, economic social, cultural sau sportiv în termen de 48 de ore de la data desfășurării ședinței.
S-a obligat pârâta să-i plătească reclamantului suma de 19.066,98 ron reprezentând c/val chirie în perioada septembrie 2004-mai 2007.
S-au respins celelalte cereri ca nefondate.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Reclamantul Sindicatul Solidaritatea al a chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA G, solicitând ca, în baza probelor administrate, să fie obligată:
- să pună la dispoziția reclamantului spațiile necesare funcționării în fiecare uzină/direcție, precum și la nivel de combinat cu dotările și utilitățile corespunzătoare;
- să fie scoși din producție cei 10 lideri de sindicat și să reducă programul de lucru cu 5 zile pentru activități sindicale, fără afectarea drepturilor salariale tuturor celor 40 de membri al Consiliului de conducere.
- Să pună la dispoziția reclamantului baza materială pentru organizarea, desfășurarea de ședințe, conferințe și alte activități sindicale.
- Să permită accesul membrilor de sindicat la mijloacele de transport, comunicație.
- Să invite în mod oficial delegația reclamantului la ședințele Consiliului de Administrație.
- Să comunice în scris, în termen de 48 ore, hotărârile Consiliului de Administrație.
- Să elibereze documentele necesare accesului la orice oră și pe întreaga platformă a combinatului pentru președintele sindicatului.
- Să fie obligată pârâta la plata sumei de 150.000 RON cu titlu de despăgubiri compensatorii și la plata sumei de 7000 RON pentru fiecare săptămână sub forma de daune cominatorii de la data punerii în întârziere și până la data executării în natură a obligațiilor ce-i reveneau.
S-a arătat în motivarea acțiunii că prin sentința civilă nr. 8/30.03.2004, reclamantul a dobândit personalitate juridică la data de 29.07.2005, a dobândit și statutul de sindicat reprezentativ la nivelul unității. Deși a solicitat pârâtei să-și îndeplinească obligațiile ce-i reveneau în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă al, aceasta a refuzat, motiv pentru care a fost nevoit să promoveze prezenta acțiune.
S-a folosit în dovedirea cererii de proba cu înscrisuri.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.248,281 din contractul de muncă, art.5,67 din Legea 168/1999, art.1073 și urm. civ.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului întrucât acesta nu a fost parte în contractul colectiv de muncă pe care și-a întemeiat cererea, prevederile acestuia nu-i pot fi aplicate, tardivității formulării acțiunii, depășindu-se termenul de 6 luni prev.de art.283 al.1 lit.a din Codul Muncii.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
La termenul de judecată din data de 9.06.2006 pârâta a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a președintelui executiv al Sindicatului Solidaritatea al,
Prin sentința civilă 730/09.06.2006 a Tribunalului Galați, a fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant al domnului G și a fost anulată acțiunea.
Prin decizia civilă 716/27.11.2006 a fost admis recursul declarat de Sindicatul Solidaritatea al, a fost casată sentința civilă 730/09.06.2006 a Tribunalului Galați, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare. În motivare, s-a reținut că domnul G avea calitatea de reprezentant al reclamantei.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr- din 05.01.2007. La termenul din 18.07.2007, reclamantul a precizat acțiunea( f 39) în sensul că solicită să execute obligația legală de a permite, în mod gratuit sindicatului accesul la mijloace de transport( autobuze, microbuze- la solicitarea expresă,), autoturism cu program de 12 ore/zi, acces la mijloacele de comunicații și acces gratuit la echipamente de birotică, să plătească suma de 150 000 ron despăgubiri compensatorii reprezentând( f 211): 32 250 lei datorii provenite din chirii pentru perioada septembrie 2004- iunie 2007, 5040 datorii din factura la energie electrică și termică pentru aceeași perioadă, 11 220 lei facturi la telefon, 14700 lei proveniți din accesul la mijloace de comunicație, echipamente de birotică etc, 31 200 lei proveniți din asigurarea mijloacelor de transport și a carburanților, 25 000 lei reprezentând datorii către DGFP, precum și daune cominatorii de 7 000 lei/ săptămână de la data punerii în întârziere și până la data executării în natură a obligațiilor.
A fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat, instanța a reținut următoarele:
Prin întâmpinarea depusă în primul ciclu procesual, pârâta a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active, a prescripției dreptului la acțiune/ tardivității formulării acțiunii și autorității de lucru judecat.
În ceea ce privește prima excepție, a lipsei calității procesuale active, instanța reține că, deși reclamantul nu este parte semnatară a contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate proprietate anii 2002-2006, întrucât la acea dată reclamanta nu exista ca persoană juridică, fiind înființată prin sentința civilă 8/30.03.2004 a Judecătoriei Galați ( f 80 ds fond inițial) și dobândind ulterior reprezentativitate, clauzele acestui contract îi profită și reclamantului. Reclamantul și-a întemeiat cererile, atât pe prevederile contractului colectiv de muncă, cât și pe cele ale legii 54/2003 privind sindicatele.
Contractul colectiv de muncă este, potrivit legii 130/1996, convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
În consecință, salariații organizați acum în sindicatul reclamant au fost parte la încheierea contractului și sunt îndreptățiți să solicite acum respectarea drepturilor conferite.
Întrucât atât prin efectul legii, cât și prin cele ale contractului colectiv de muncă, reclamanta are dreptul să solicite drepturile reglementate prin cele două acte, instanța apreciază că Sindicatul Solidaritatea al justifică calitatea procesuală activă.
A doua și a treia excepție vizează prescripția dreptului la acțiune/ tardivitatea formulării acțiunii. Deși este enunțată diferit, este vorba în fapt de aceeași excepție, întemeiată pe prevederile art. 283 al. 3 codul muncii. Efectul admiterii excepției prescripției este respingerea acțiunii ca fiind prescris dreptul la acțiune, și nu ca tardivă.
ART. 283 din codul muncii prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:
e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Reclamantul nu și-a întemeiat acțiunea doar pe clauzele contractului colectiv de muncă, ci și pe dispozițiile legii, astfel că nu se poate aplica termenul special de prescripție prevăzut de art. 283 lit. e din codul muncii.
Pe de altă parte, drepturile/ obligațiile invocate de reclamant au un caracter continuu și nu se poate admite ideea că, nefiind valorificate un anumit interval, drepturile se sting.
Pentru considerentele expuse, instanța a respins și aceste două excepții.
În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat raportat la sentința civilă 1030/ 20.06.2005 a Tribunalului Galați, rămasă irevocabilă prin decizia civilă 275/R/12.04.2006 a Curții de Apel Galați ( f 194-210), instanța reține că nu există identitatea de obiect și de cauză, pentru a fi întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 cod civil. Astfel, prin sentința civilă 1030/ 20.06.2005 a Tribunalului Galați, rămasă irevocabilă prin decizia civilă 275/R/12.04.2006 a Curții de Apel Galați ( f 194-210) s-au solicitat acordarea de daune materiale reprezentând cotizații de sindicat, întemeiată pe art. 90 din contractul colectiv de muncă, în vreme ce prin prezenta acțiune daunele materiale sunt echivalentul chiriei, al utilităților, cheltuieli privind mijloacele de transport/ echipamente de birotică, întemeiate în drept pe art. 17 anexa 9, art. 95, art. 8 din contractul colectiv de muncă și art. 30 din legea 54/2004, a sindicatelor.
În consecință, și această excepție a fost respinsă.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Primul capăt de cerere vizează obligarea pârâtei să execute obligația legală de a permite, în mod gratuit sindicatului accesul la mijloace de transport( autobuze, microbuze - la solicitarea expresă,), autoturism cu program de 12 ore/zi și acces gratuit la echipamente de birotică și a fost întemeiată în drept pe art. 17 anexa 9 din CCM la nivel de unitate pe anii 2002-2006, modificat prin actul adițional 4/31.12.2004.
În acest articol se prevede că pentru desfășurarea activității sindicale, administrația va asigura, în mod gratuit: acces la mijloacele de transport (microbuze- nu și autobuze, autoturism cu program de 12 ore/zi ), comunicații și acces gratuit, în funcție de solicitări și disponibilități, la echipamentul de birotică al societății( xerox, fax etc)( f 26 ds inițial).
Interpretând din punct de vedere gramatical textul enunțat se observă că pârâta s-a obligat să asigure accesul gratuit la mijloacele de transport, nu și contravaloarea carburantului folosit, nu și un șofer pentru aceste mijloace de transport, cu atât mai mult un număr minim de km / zi. Sindicatele nu pot fi obligate să plătească contravaloarea folosinței acestor mijloace de transport, dar cheltuielile pentru folosință trebuie să fie suportate, conform acestei prevederi contractuale de către reclamant.
În ceea ce privește echipamentul de birotică al societății, acesta nu este un drept absolut, ci se acordă în funcție de solicitări și disponibilități.
Aceste capete de cerere au fost admise cu precizările enunțate.
Alte două capete de cerere vizează obligarea pârâtei să invite în scris delegatul la ședințele Consiliului de administrație, în vederea luării la cunoștință despre discutarea problemelor de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv ale unității și ale salariaților, să comunice în scris, în termen de 48 de ore de la data desfășurării ședințelor, hotărârile Adunării generale sau a altor organe asimilate care au caracter profesional, economic, social.
Aceste solicitări se regăsesc în art. 30 din legea 54/2003:
(1) Angajatorii au obligația de a invita delegații aleși ai organizațiilor sindicale reprezentative să participe în consiliile de administrație la discutarea problemelor de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv.
(3) Hotărârile consiliului de administrație sau ale altor organe asimilate acestora, privitoare la probleme de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv, vor fi comunicate în scris organizațiilor sindicale, în termen de 48 de ore de la data desfășurării ședinței.
Aceste obligații se referă doar la probleme de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv. Obligația legală există, dar incidența ei trebuie apreciată în funcție de fiecare caz concret. Pârâta va aprecia, în funcție de aspectele incluse pe ordinea de zi caracterul celor discutate și hotărâte. În nici un caz reclamanta nu va putea participa la discutarea problemelor de natură managerială și de marketing și nu va fi informată despre acestea, cu excepția situației în care angajatorul dorește acest lucru.
În al patrulea capăt de cerere, reclamantul solicită daune materiale.
În ceea ce privește contravaloarea energiei electrice și termice, a cheltuielilor pentru telefonia fixă, a contravalorii echipamentului de birotică, a contravalorii carburantului, trebuie ținut cont de considerentele expuse anterior privitoare la primul capăt de cerere. Instanța reține că prevederile contractului colectiv de muncă ( art. 17 - fila 26) se referă la asigurarea gratuită a sediilor, a accesului la mijlocele de transport, comunicații și acces gratuit, în funcție de solicitări și disponibilități, la echipamentul de birotică al societății, altfel spus că nu se plătește folosința acestor bunuri și servicii: chiria pentru spațiu, taxa de instalare pentru telefon fix, fax, chiria pentru mijloace de transport, pentru echipamente de birotică. Sindicatul trebuie să suporte din fonduri proprii cheltuielile de utilizare a bunurilor: cheltuieli pentru utilități( energie electrică, termică, contravaloarea carburantului, remunerarea activității unui șofer, consumabile pentru echipamente de birotică). Aceste aspecte rezultă chiar din clauzele inserate în contractul colectiv de muncă și sunt consecințe firești a împrejurării existenței unor persoane juridice distincte, cu patrimonii diferite, cu atât mai mult cu cât se află,cel mai frecvent pe poziții și interese diferite.
În ceea ce privește înscrisurile depuse de reclamant pentru a-și justifica daunele materiale, instanța va ține seama doar de acele înscrisuri atașate balanțelor contabile, atașate într-un dosar distinct întrucât sunt acte contabile evidențiate în contabilitatea reclamantei.
Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamantul a depus la dosar multe înscrisuri ce nu au legătură cu obiectul cauzei: chitanțe pentru taxe judiciare de timbru, taxe poștale( nu exista nici un temei pentru care pârâta ar trebui să-i plătească reclamantului taxe de timbru achitate de acesta în alte dosare ale instanței ), bonuri de benzină, chitanțe reprezentând cheltuieli de protocol( f 183- ce cuprind inclusiv băuturi alcoolice). În ceea ce privește factura emisă pentru cheltuielile de transport, reclamantul nu a făcut nici o dovadă a achitării unei chirii pentru o mașină, ci doar că a plătit contravaloarea carburantului către o firmă( l-ar fi plătit și dacă mașina ar fi fost pusă la dispoziție de pârâtă) și asta o singură dată în decurs de 3 ani.
Din art. 17 din anexa la CCM rezultă că pârâta s-a obligat să pună la dispoziția sindicatelor, gratuit, un sediu, iar obligația a fost îndeplinită abia din luna iunie 2007. Pentru perioada septembrie 2004- mai 2007, reclamantul a făcut dovada că a închiriat un sediu, prin contractele de închiriere 144/30.07.2004( f 135 ds inițial), din 31.05.2005( f 140). Valoarea chiriei a fost stabilită prin contract și au fost emise facturi lunare. Facturile cuprind însă și utilitățile, însă față de considerentele expuse, instanța va defalca și va avea în vedere doar contravaloarea chiriei, nu și a energiei termice, rezultând în perioada reținută suma totală de 19 066,98ron sumă achitată de reclamant și cu care trebuie despăgubit de către pârât.
În ceea ce privește datoriile pe care reclamantul le are față de organele fiscale, acestea sunt datorii proprii, ale persoanei juridice Sindicatul Solidaritatea al, pentru neplata taxelor și impozitelor legale și pe care trebuie să le suporte integral. Nu există o clauză pentru care angajatorul ar trebui să suporte și contribuțiile fiscale ale sindicatelor. De altfel, reclamantul nu a făcut dovada achitării acestor datorii până la momentul pronunțării.
Reclamantul susține că, urmare a faptului că pârâta nu și-a respectat obligațiile legale, a fost nevoit să achite din fonduri proprii cheltuielile pentru sediu, utilități, mijloace de transport, consumabile, însă nu a achitat datoriile către bugetele de stat, asigurări sociale etc. În primul rând, reclamantul avea obligația legală de a achita cu prioritate datoriile către buget și apoi celelalte cheltuieli, statul fiind un creditor prioritar. În al doilea rând, din totalul solicitărilor, instanța a reținut doar cele referitoare la chirii, astfel că prejudiciul suportat de reclamant este doar cel rezultat din contravaloarea chiriei, debitul către administrația financiară este oricum în sarcina reclamantului și are posibilitatea să-l achite din suma ce a fost stabilită de instanță. În altă ordine de idei, prin admiterea acestui capăt de cerere, s-ar produce o îmbogățire fără justă cauză a reclamantului: pe de o parte ar primi contravaloarea chiriei plătite din care își poate achita datoriile bugetare și, pe de altă parte, ar primi o sumă pentru aceste obligații bugetare, pe care el personal le datorează și care i-ar mări nejustificat patrimoniul.
În ceea ce privește capătul de cerere privind daunele cominatorii, acesta este admisibil, conform doctrinei și practicii numai în situația obligațiilor de a face sau de a nu face ce au un caracter personal. Deci, aceste daune s-ar putea pune în discuție numai în ceea ce privește primele trei capete de cerere. Având în vedere că obligațiile stabilite de instanță în sarcina pârâtei nu au un caracter permanent, că sunt condiționate de existența unei solicitări a reclamantului( cazul mijloacelor de transport- microbuze, accesul la echipamente de birotică) sau de o apreciere concretă de la caz la caz a pârâtei( funcție de natura problemelor discutate), instanța a apreciat că nu se poate institui generic obligația de plată a unor daune cominatorii pe săptămână de întârziere, ci, că instanța trebuie să fie sesizată cu o situație concretă de neîndeplinire a unei obligații de a face dispusă prin sentință și, în concret, să se dispună aplicarea unei astfel de sancțiuni.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamantul Sindicatul Solidaritatea al G, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
A criticat sentința civilă doar cu privire la cuantumul daunelor compensatorii pe care le-a solicitat prin cererea inițială la pct. 8, în valoare totală de 150.000 lei conform disp. art. 1082 Cod civil, sume ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit prin neexecutarea de către intimată a obligațiilor ce îi reveneau, de la data încunoștințării punerii în întârziere până la data executării efective, întrucât instanța în mod eronat a obligat pe pârâtă să plătească doar suma de 19.066, 98 lei, precum și cu privire la capătul de cerere nr. 9 din acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata unor penalități de întârziere sub forma de daune cominatorii în cuantum de 7000 lei pentru fiecare săptămână.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, obligarea pârâtei la plata sumei de 150.000 lei despăgubiri compensatorii și penalități de întârziere în cuantum de 7000 lei pentru fiecare săptămână.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât prima instanță a pronunțat o hotărârea legală și temeinică.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs vizează cuantumul daunelor compensatorii.
Prin acțiunea introductivă, reclamantul recurent a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 150.000 lei cu titlu de despăgubiri (daune-interese) compensatorii, conf. disp. art. 1082 Cod civil, sume ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit prin neexecutarea obligațiilor ce îi reveneau pârâtei, de la data punerii în întârziere - 20.04.2004 și până la data executării efective, în natură, a obligațiilor.
A considerat reclamantul că prejudiciul înregistrat este în cuantum de 150.000 ron, așa cum rezultă din documentele contabile depuse odată cu acțiunea. Au fost depuse o serie de înscrisuri emise de Ministerul Finanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscală, constând în decizii referitoare la obligații de plată pentru anul 2006, somații de plată, nouă titluri executorii, decizii referitoare la obligații de plată pentru anul 2007 și diverse adrese prin care era informat că s-a instituit poprire pe conturi și că sunt indisponibilizate sumele prezente și viitoare (precizări aflate la fila 180 verso din dosarul de fond).
Este de remarcat faptul că reclamantul recurent, la judecare cauzei în fond, nu a precizat nici un mod de calcul al pretențiilor solicitate și de unde rezultă suma totală a prejudiciului de 150.000 lei.
La termenul de judecată din data de 07.11.2007 la fond, instanța a pus în vedere reclamantului să depună la dosar calcului pretențiilor solicitate în detaliu (suma și ce reprezintă aceasta), procedând corect în baza rolului activ prevăzut de art. 129.pr. civilă.
Aceeași solicitare din partea instanței a fost emisă și la termenul de judecată din data de 07.12.2007.
Reclamantul a făcut aceste precizări (fila 211-212 dosar fond) arătând că suma se compune din:
- 32.250 lei datorii provenite din chirii pentru perioada septembrie 2004-iunie 2007;
- 5.040 lei datorii provenite din plata facturilor de energie electrică și termică pentru perioada septembrie 2004-iunie 2007;
- 11.220 lei datorii provenite din plata facturilor de telefonie fixă pentru perioada septembrie 2004-iunie 2007;
- 14.700 lei datorii provenite din accesul la mijloace de comunicație, echipamente de birotică, papetărie etc. pentru perioada aprilie 2004-iunie 2007;
- 31.200 lei datorii provenite din asigurarea mijloacelor de transport, a carburanților necesari desfășurării activităților sindicale pentru perioada aprilie 2004-decembrie 2007;
- 25.000 lei datorii provenite din plata către Gas umelor reprezentând penalități și majorări de întârziere debite sindicat pentru perioada aprilie 2004-iunie 2007.
Față de aceste precizări, prima instanță a reținut corect și legal, prin interpretarea temeinică a probelor administrate în cauză, faptul că reclamantului i se cuvine doar contravaloarea chiriei, acesta fiind singurul prejudiciu cauzat de pârâta intimată.
Potrivit disp. art. 17 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, angajatorul are obligația să asigure, în mod gratuit, sediile și dotările actuale ale sindicatelor, accesul la mijloacele de transport și comunicații, accesul gratuit, în funcție de solicitări și disponibilități, la echipamentul de birotică al societății (xerox, fax etc. ).
Nu rezultă din nici o clauză contractuală faptul că angajatorul trebuie să suporte alte cheltuieli legate de diverse utilități, așa cum absolut corect a reținut prima instanță.
Datoriile față de diverse organe ale administrației fiscale sunt datorii proprii ale reclamantului care are personalitate juridică distinctă și nu au nici o legătură cu neîndeplinirea unor obligații de către pârâtă. Datoriile la bugetul de stat sunt prioritare și nu există nici o legătură de cauzalitate între neplata datoriilor către bugetul de stat și o eventuală culpă a pârâtei.
În ceea ce privește daunele cominatorii, corect s-a reținut că acestea sunt admisibile numai în cazul obligațiilor de a face sau a nu face cu caracter personal.
Ori, obligațiile pe care le are pârâta față de reclamant nu sunt permanente, ci doar în funcție de împrejurări concrete ce apar pe parcurs, în funcție de solicitările reclamantului astfel că nu se pot acorda în mod automat penalități de întârziere, așa cum le intitulează reclamantul.
recurentului în ceea ce privește " și impardonabila superficialitate a instanței de fond" nu au nici un suport legal sau probator. Instanța de fond a făcut o corectă interpretare a clauzelor contractuale și a materialului probator administrat în cauză, apreciind corect că obligarea pârâtei la alte cheltuieli decât cele cuvenite ar conduce la o îmbogățire fără justă cauză a patrimoniului reclamantului.
De asemenea, recurentul mai arată "îngrijorătoarea opacitate" a instanței de fond care a motivat admiterea parțială a capătului de cerere pe unele considerente străine de natura pricinii, în condițiile în care, într-adevăr, la dosarul cauzei, a depus înscrisuri care nu au nici o legătură cu cauza (chitanțe și facturi referitoare la cheltuieli de protocol, taxe de timbru etc.). Practic, recurentul reproșează primei instanței tocmai faptul că aceasta a îndeplinit obligațiile ce îi revin, de a analiza toate înscrisurile depuse la dosar chiar de către reclamant. Ori, în condițiile în care recurentul afirmă că nu a solicitat acele cheltuieli de protocol, atunci nu există nici o justificare a depunerii acestor înscrisuri la dosar și, în mod logic, prima instanță a argumentat motivele pentru care le-a înlăturat. Astfel, nu numai că instanța de fond nu a dat dovadă de superficialitate și "opacitate" ci a dat dovadă de profesionalism, argumentând corect hotărârea, cu arătarea motivelor pentru care nu a reținut forța probantă a unor înscrisuri.
Alte întrebări cu caracter retoric ale recurentului exced motivelor de recurs.
În consecință, față de considerentele arătate, se va respinge recursul ca nefondat în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică din toate punctele de vedere, nefiind incident nici unul din motivele de recurs indicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul SINDICATUL "SOLIDARITATEA" AL (), cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr.211/12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 20 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /18.12.2009
:/4 ex/18.12.2009
Fond: /
Asistenți judiciari:/
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
