Obligație de a face. Decizia 132/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 132/2008
Ședința publică de la 17 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de către reclamanta SUPER SRL S PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR G împotriva deciziei civile nr.388 din 19 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil cu nr. unic - având ca obiect obligația de a face, în contradictoriu cu pârâții intimați, și.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
Se constată că la dosar s-au depus concluzii scrise din partea pârâților intimați și, având atașată chitanță cu onorariul avocațial.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 10 aprilie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin sentința civilă nr. 4878/2.11.2006 a Judecătoriei Sibiu, s-a admis în parte acțiunea formulată și completată de reclamanta - SRL, împotriva pârâților, și, care au fost obligați să permită reclamantei folosirea căii de acces din str. - -, pentru imobilul proprietatea sa, din Sibiu,-, înscris în CF 48009 Sibiu, nr. top. -; 1240/1/1, fiind respinse celelalte cereri.
Instanța de fond a constatat nejustificată opoziția pârâților ca reclamanta să folosească accesul, care reprezintă parte comună indiviză pentru proprietatea părților.
Impotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții și, care au criticat-o pentru netemeinicia interpretării probelor, pentru că nu s-a observat dezmembrarea imobilului, astfel că reclamanta nu deține cotă indiviză asupra cotelor comune, cu destinație de intrare și casa scărilor.
Tribunalul Sibiu prin decizia nr. 388/19.12.2007, a admis apelul, a schimbat sentința atacată, respingând acțiunea reclamantei.
Instanța de apel, pentru lămurirea aspectelor invocate de părți, a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice, care a concluzionat că accesul la locuințele pârâților este asigurat de casa scării, pentru că și în documentația tehnică apare ca fiind parte comună pentru cele trei locuințe și nu și pentru - SRL. Așa fiind, s-a concluzionat că prima instanță a reținut greșit că spațiul litigios este parte comună indiviză, inclusiv pentru reclamantă.
Impotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat recurs, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 cod procedură civilă, coroborat cu art. 312 alin. 4 cod procedură civilă, să se respingă apelul și să fie menținută sentința. S-a invocat că instanța de apel nu a motivat decizia pronunțată și nu a analizat aspectele invocate și probele ce demonstrează că gangul de intrare în apartamente este proprietate comună indiviză și forțată a proprietarilor întregului imobil. De asemenea, nu s-a făcut nici o referire nici la cele invocate de către reclamantă, referitoare la servitutea reglementată de art. 624 cod civil. S-au făcut referiri critice și la constatările din expertiza ce a stat la baza deciziei, care nu a lămurit nici situația de fapt ( ce se întâmplă cu contorul de gaz, instalația de apă, ce deservește pe reclamantă, aflate în spațiul litigios) și nici consecințele juridice determinate de confuzia expusă în lucrare.
Date fiind aceste aspecte nelămurite se arată că instanța de apel nu a procedat la cercetarea fondului cauzei, iar decizia este nemotivată și se impune admiterea recursului.
Pârâții intimați, prin întâmpinare au solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul, Curtea constată că este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Având în vedere situația juridică a imobilelor, actele și probele de care părțile au înțeles să se folosească, se poate reține că simpla referire făcută de instanța de apel cu privire la îmbrățișarea fără nici o justificare a concluziei expertizei tehnice și la înlăturarea ca greșită reținută comunitatea indiviză asupra casei scărilor de către instanța de fond, duce la concluzia că instanța de apel nu a judecat fondul cauzei.
Decizia, având exclusiv motivarea arătată mai sus, și nefăcând referiri la probele administrate, la dreptul părților privind proprietatea comună indiviză invocată, echivalează cu o nemotivare a hotărârii, ce s-a pronunțat cu încălcarea dispozițiilor art. 361 pct. 5 cod procedură civilă, și face imposibilă verificarea legalității în calea de atac, câtă vreme criticile formulate în recurs au fost expuse și în fața instanței de apel, prin întâmpinarea și notele de ședință depuse la dosar de către recurentă, dar nu au fost analizate. Procedând în acest mod, instanța de apel nu a analizat fondul cauzei, ceea ce impune o nouă judecată.
In consecință, în temeiul art. 304 pct. 7 cod procedură civilă, coroborat cu art. 312 cod procedură civilă, se va admite recursul și decizia va fi casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, la Tribunalul Sibiu.
In rejudecare, instanța va analiza cauza sub toate aspectele, prin prisma tuturor probelor și va avea în vedere și criticile expuse în recurs.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL Sibiu împotriva deciziei civile nr.388/19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Casează decizia atacată și trimite cauze pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Sibiu -secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - încetat activitatea, semn. Președintele Curții de Apel |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 2ex/22.05.2008
Jud..
Jud.fond
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Ioan Truță
