Obligație de a face. Decizia 1330/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. Nr. 1330/2009
Ședința publică de la 14 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mirela Pop JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 3: Ana Doriani
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 790/6.05.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul recurent asistat de avocat, lipsind reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care avocata reclamantului recurent depune la dosar un număr de trei copii de pe statele de plată pe anii 1992, 1995 și 2000, împuternicire avocațială și copia sentinței civile nr.1418/2008 pronunțată de Tribunalul Alba ca practică judiciară. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de soluționare, o lasă în pronunțare, acordând mandatarei recurentului cuvântul în susținerea recursului.
Avocata reclamantului susține recursul, solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat în scris, modificarea sentinței atacate și rejudecând pe fond admiterea acțiunii în sensul obligării pârâtei să recunoască reclamantului grupa I de muncă pentru activitatea desfășurată în perioada 16.02.1988 - 01.04.2001. De asemenea solicită a se dispune obligarea intimatei la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr- formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC "" SA s-a solicitat:
- să fie obligată pârâta să recunoască reclamantului grupa I de muncă pentru activitatea desfășurată în perioada 16.02.1988 - 01.04.2001;
- să se dispună efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului, în baza sentinței, după rămânerea definitivă a acesteia;
- acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul a fost angajat la Întreprinderea de Metale pe postul de strungar și deși a desfășurat activitate în cadrul Secției - Energetice atelier reparații, atunci când se impunea a lucrat efectiv în toate secțiile de pe platforma societății, pulbere de aluminiu, I și II, I și II, locuri de muncă ce se încadrează în grupa I de muncă în conformitate cu Ordinul 50/1990 și HG 481/1990.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtă - prin lichidator judiciar - s-a solicitat respingerea acțiunii reclamantului întrucât acesta și-a desfășurat activitatea în cadrul Secției Mecanice, secție care nu a fost încadrată în condițiile grupei I de muncă conform dispozițiilor Ordinului 50/1990 și HG 481/1990 și nici ulterior prin Dispozițiile Legii 226/2006.
Prin sentința civilă nr. 790/6.05.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC SA prin lichidator judiciar Societatea Profesională Export Insolvența.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a lucrat la societatea pârâtă începând cu 16.02.1988 ca și strungar, dată de la care până la încetarea raporturilor de muncă i s-a recunoscut locuri de muncă în condiții grele și nocive ce se încadrează în grupa II de muncă, înscriere efectuată în carnetul de muncă la poziția 71.
În aplicarea ordinului 50/1990 și a HG 481/1990 pârâta a stabilit împreună cu sindicatele locuri de muncă din cadrul unității ce se încadrează în grupe de muncă, precum și meseriile ce se încadrează în grupe de muncă. Așa cum rezultă din documentele depuse de societate la filele 21- 30 Atelierul Mecanic nu a fost cuprins în grupa I de muncă, iar pentru activitatea desfășurată reclamantul a beneficiat de acele sporuri specifice grupei II de muncă.
Din declarațiile martorului audiat în cauză rezultă că reclamantul a lucrat în cadrul atelierului Mecanic ca și strungar. Martorul mai arată că atât strungarii cât și mecanicii lucrau împreună pentru efectuarea unor piese în condiții grele și în locuri de muncă diferite, în funcție de unde era necesară intervenția, inclusiv la cuptorul de topit minereu sau la fabrica de acid.
Reclamantul a beneficiat și de spor de toxicitate, aspect ce rezultă din adeverința depusă și declarația martorului, dar față de împrejurarea că meseria de strungar era prevăzută ca încadrată în grupa II de muncă, prin negocierea dintre patronat și sindicat, iar această încadrare a fost recunoscută reclamantului și nu a fost contestată de acesta, instanța apreciază că prezenta acțiune este nefondată.
Pârâta, prin lichidator judiciar a formulat întâmpinare în alte cauze în care a recunoscut încadrarea în grupa I de muncă altor salariați ai pârâtei (fila 42). Această susținere a reclamantului urmează a fi înlăturată, întrucât nici meseria desfășurată de respectivul salariat și nici locul de muncă în care își desfășura activitatea nu coincid cu meseria și locul de muncă al reclamantului. Reclamantul a lucrat în cadrul atelierului Mecanic ca și strungar, iar societatea a încadrat această meserie în grupa II de muncă, grupă ce a fost înscrisă în carnetul de muncă al reclamantului.
În exercitarea acestei meserii reclamantul nu a făcut dovada că cel puțin 50% din timpul normal de lucru și-a desfășurat activitatea efectiv în locuri de muncă ce se încadrau în grupa I de muncă, așa cum prevăd disp. Ordinului 50/1990 al. În lipsa acestei dovezi cu privire la timpul de lucru în care și-a desfășurat activitatea în alte locuri de muncă, acțiunea reclamantului rămâne neîntemeiată pentru încadrarea în grupa I de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate și în rejudecare admiterea acțiunii în sensul obligării pârâtei să recunoască reclamantului grupa I de muncă pentru activitatea desfășurată în perioada 16.02.1988 - 01.04.2001. Solicită a se dispune obligarea intimatei la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură Civilă, a arătat că sentința este rezultatul unei aplicări greșite a legii și a unei interpretări eronate a probelor administrate în cauză.
Din declarația martorului audiat în cauză a reieșit că reclamantul lucra inclusiv la cuptorul de răcit minereu sau la fabrica de acid, deci și în alte secții ale unității unde activitatea desfășurată se încadrează în grupa I de muncă. Martorul audiat în cauză a beneficiat de grupa I de muncă începând cu anul 1988, iar reclamantul s-a aflat în aceeași situație cu martorul.
Dacă ar fi dat dovadă de rol activ, instanța ar fi putut ușor să determine ce anume procent din timpul de lucru s-a desfășurat activitatea în aceste condiții.
Curtea, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
De asemenea, potrivit art. 6 din același act normativ nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.). Art. 7 al textului de lege prevede că încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50 %, iar pentru grupa a II -a cel puțin 70% din programul de lucru.
Potrivit pct. 15 din Ordinul S nr.50/1990 "dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de munca și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de munca conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Sociale."
În speță, din copia carnetului de muncă (4-14 din dosarul de fond) reiese că recurentul reclamant a desfășurat activitate în perioada 16.02.1988-1.04.2001 la Întreprinderea de Metale ca și strungar în cadrul Atelierului Mecanic, făcându-se următoarea mențiune în carnetul de muncă, sub meseria reclamantului - pct. 20 anexa 2 din HG nr. 481/1990- 100%.Acest act normativ privește încadrarea personalului în grupele I și a II-a de la locurile de munca și activitățile cu condiții deosebite apărute după anul 1969 în unitățile Ministerului Industriei, iar pct. 20 din anexa 2 se referă la încadrarea în grupa a II de muncă a " restului personalului necuprins în grupa I de munca de la combinatele de metalurgie neferoasa B M, Combinatul de aluminiu S și, și din subunitatile ce extrag și prelucreaza materii prime pe baza de plumb."
Această mentiune din carnetul de muncă, regăsită la punctele 22-65 pentru întreaga perioada menționată în acțiune nu a fost contestată de recurent în timpul prestării activității, și se coroborează și cu mențiunea de la punctul 71 din carnerul de muncă al recurentului, unde întreprinderea angajatoare îi recunoaște acestuia încadrarea pentru întreaga perioadă solicitată 16.02.1988-1.04.2001 în grupa II de muncă.
Aceste mențiuni se coroborează cu restul înscrisurilor depuse la dosar, respectiv: anexa I la CCM privind încadrarea locurilor de muncă în grupele I și II, copii de pe state de plată din care reiese că reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul Atelierului Mecanic
Trimiterea făcută de recurent la proba testimonială administrată în cauză în mod corect a fost înlăturată de prima instanță ca nerelevantă juridic, față de aceste înscrisuri, în contextul în care actul normativ incident (Ordinul nr.50/1990) prevede expres ca mijloc de probă a perioadei de activitate desfășurată în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II,carnetul de muncă. Este de asemenea de menționat că proba testimonială este inadmisibilă în "contra sau peste ceea ce cuprinde actul", așa cum prevede expres art.1191 codul Civil.
Nu se va da relevanță nici înscrisului denumit "întâmpinare" depus în dosarul de fond la fila 42, întrucât acesta se referă la o altă persoană decât reclamantul, iar înscrisurile depuse de pârât în alt dosar nu pot servi la fundamentarea soluției într-un dosar distinct aflat pe rol. Faptul că numitului, la care se referă întâmpinarea invocată, i s-a recunoscut grupa I de muncă prin sentința depusă în recurs cu titlu de practica judiciară nu prezintă de asemenea relevanță în cauză, întrucât, pe de o parte, jurisprudența nu constituie izvor de drept, iar pe de altă parte, situațiile celor două persoane nu sunt identice: numitul a desfășurat activitate și în alte meserii decât cea de sudor, dar și în alte secții ale întreprinderii.
Faptul că reclamantul recurent a beneficiat în perioada 1.02.1990-1.04.2001 de spor pentru condiții grele de muncă și spor de toxicitate nu are relevanță cu privire la încadrarea în grupe de muncă, acestea reprezentând doar o parte din criteriile pe care reprezentanții salariaților și ai conducerii unității le-au avut în vedere la încadrarea locurilor de muncă într-o anumită grupă.
Vor fi înlăturate deasemenea criticile recurentului privind lipsa de rol activ a Tribunalului Alba, față de faptul că în primă instanță au fost administrate atât proba cu înscrisuri, cât și cea testimonială, situația de fapt fiind pe deplin lămurită.
Față de cele ce preced, se constată că soluția primei instanțe reflectă o interpretare și aplicare corectă a normelor legale, raportat la starea de fapt reținută temeinic din probele administrate.
În conformitate cu art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, cu aplicarea art.82 din Legea nr.168/1999, Curtea va respinge ca nefondat recursul cu care a fost investită de către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 790/6.05.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14.12.2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /
4 ex. / 18.11.2009
Jud. fond./
Președinte:Mirela PopJudecători:Mirela Pop, Manuela Stoica, Ana Doriani
