Obligație de a face. Decizia 1333/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.7870/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1333/
Ședința publică de la 04 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul împotriva sentinței civile nr.4574 din data de 02.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.11871/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata SC" Construcții Îmbunătățiri Funciare"SA, având ca obiect:"obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul,personal, lipsind intimataSC" Construcții Îmbunătățiri Funciare"SA.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea recurentului cu CI seria - nr.- eliberată de SPCEP S6 biroul nr.3 la data de 07.12.2006.
Recurentul, personal, având cuvântul, depune la dosar, în susținerea recursului, acte normative și concluzii scrise.
Interpelat fiind, recurentul, personal, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă recurentului cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurentul, personal, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând a se observa că instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, în mod greșit a respins cerere prin care a solicitat acordarea grupei a II a de muncă pentru întreaga perioadă în care acesta și-a desfășurat activitatea în calitate de șef de șantier, fără a observa că la dosarul cauzei se regăsește Decretul-Lege nr.68/1990, prin care se arată că acele persoane care au prestat activități în condiții deosebite, beneficiază de grupa a II a de muncă, astfel cum se arată și prin dispozițiile Ordinului nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării.
Mai mult decât atât, solicită a se observa că în mod greșit prima instanță a respins cererea ca fiind neîntemeiată, din moment ce la dosar se afla depusă fișa de pensionare din care rezultă că se încadrează în condițiile prevăzute de grupa a II a de muncă.
Având în vedere cele susținute, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4574 din 02.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta " Construcții Îmbunătățiri Funciare"
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamantul a fost angajat la de Îmbunătățiri Funciare C ca tehnician principal construcții, fiind numit inginer șef șantier la investiția din comuna, județul D, aparținând Gospodăriei Agricole de Stat, pentru crearea unei noi locații, unde a activat până la 15.03.1959, când unitatea s-a reorganizat, devenind Oficiul Regional de Îmbunătățiri Funciare După reorganizare, reclamantul a rămas în continuare în funcția de inginer șef la șantierul din comuna, până la data de 07.03.1960.
Codul muncii instituie, la art. 34 alin. 5 și art. 40 alin. 2 lit. h) obligație în sarcina angajatorului de a elibera salariatului, la cerere, toate documentele care să ateste calitatea de salariat, activitatea desfășurată, vechimea în muncă și, implicit, toate datele referitoare la munca prestată (salarii, sporuri, contribuții reținute și virate).
Ca urmare a cererilor formulate de reclamant, pârâta a eliberat adeverința cu nr. 2329/13.07.2006, prin care se atestă că, în perioada 01.09.1958-15.03.1959, acesta a fost salariat al societății și a avut un salariu lunar de 900 lei, precum și adeverința nr. 884/13.03.2008, din care rezultă că salariatul nu a beneficiat de grupa a II-a de muncă, întrucât grupele de muncă se acordă începând cu data de 18.03.1969, conform Ordinului nr. 50/1990 și nr.HG 1223/1990.
Prin urmare, Tribunalul a reținut că pârâta și-a îndeplinit obligația legală de a elibera reclamantului o adeverință din care să rezulte calitatea de salariat, perioada lucrată, salariul lunar, precum și faptul că nu se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, în termenul legal, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, care pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 7 din Codul d e procedură civilă, acesta a arătat, în esență, următoarele:
Adeverința cu nr. 2329/13.07.2006 eliberată de pârâtă privește salariul lunar,aspect care nu face obiectul cererii cu care a învestit instanța,astfel încât în mod greșit Tribunalul a respins acțiunea formulată, având în vedere această adeverință.
Totodată, a mai susținut recurentul, răspunsul nr. 884/13.03.2008, primit de la " Construcții Îmbunătățiri Funciare" ca urmare a plângerii înregistrate cu nr. 541/19.02.2008, a fost calificat în mod greșit de prima instanță ca fiind "adeverință", întrucât, prin menționatul răspuns, i s-a adus numai la cunoștință că, pentru perioada 1.09.1958-7.03.1960, nu se poate elibera adeverința solicitată, întrucât grupele de muncă se dau numai începând cu data de 18.03.1969, pentru lămuriri suplimentare fiind îndrumat să se adreseze casei județene de pensii. Or, tocmai acest răspuns, prin care i se refuză încadrarea în sensul solicitat a activității desfășurate în calitate de șef de șantier la - C, în perioada 1.09.1958-7.03.1960, l-a determinat să promoveze prezenta acțiune în justiție,în vederea recunoașterii grupei a II-a de muncă pentru perioada menționată.
A mai arătat recurentul că, în perioada în litigiu, și-a desfășurat activitatea de șef de șantier în condiții deosebite, grele sau periculoase, fiind îndreptățit să beneficieze de încadrarea acestei activități în grupa a II-a de muncă, întrucât pârâta nu a contestat niciodată prestarea activității în condițiile mai sus expuse, ci a motivat refuzul eliberării unei adeverințe care să ateste această situație în sensul că "grupele de muncă se dau numai începând cu data de 18.03.1969".
Intimat nu a formulat întâmpinare.
În cadrul probei cu înscrisuri, a fost depusă la dosarul cauzei adresa nr. 29943/03.09.2008, emisă de CNPAS.
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat și urmează să-l admită ca atare, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (3) și (5) din Codul d e procedură civilă, cu consecința casării sentinței atacate și trimiterii cauzei, spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin acțiunea formulată în contradictoriu cu fostul angajator, reclamantul și-a exprimat nemulțumirea față de refuzul unității pârâte privind "acordarea grupei a II-a de muncă pentru perioada.09.1958-7.03.1960".
A mai arătat reclamantul în motivarea cererii sale că a solicitat conducerii " Construcții Îmbunătățiri Funciare" C, prin cererea trimisă cu scrisoarea recomandată nr. 18225/12.12.2007, "încadrarea în procent de 100% a activității de șef de șantier în grupa a II-a de muncă", dar, la această cerere, a primit răspunsul cu nr. 6/17.01.2008, prin care a fost informat că adeverința solicitată nu poate fi eliberată, întrucât "grupele de muncă se dau numai începând cu data de 18.03.1969".
Acțiunea introductivă a fost motivată în drept prin raportare la dispozițiile Legii nr. 27/1996, ale nr.HG 1061/1968, ale Decretului-lege nr. 68/190 și ale Ordinului nr. 50/1990.
Prin urmare, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie încadrarea în grupa a doua de muncă a activității prestate de recurentul reclamant în perioada menționată și emiterea în consecință a unei adeverințe care să ateste această încadrare, iar nu o obligație de a face, întemeiată pe dispozițiile art. 34 alin. 5 și art. 40 alin. 2 lit. h) din Codul muncii, cum greșit a reținut prima instanță.
Curtea constată că motivarea primei instanțe este străină de natura pricinii, câtă vreme Tribunalul nu s-a preocupat de verificarea îndeplinirii sau nu a condițiilor cerute de lege pentru încadrarea în grupa a II-a de muncă a activității desfășurate de recurentul reclamant în perioada 1.09.1958-7.03.1960.
Așa fiind, se reține că Tribunalul a nesocotit dispozițiile art. 129 alin. 6 din Codul d e procedură civilă, în conformitate cu care, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, fără a fi îngăduită schimbarea acestuia de către instanță.
Când formulările reclamantului sunt neclare sau confuze, astfel încât nu permit calificarea cererii deduse judecății, instanța are îndatorirea de a pune în vedere părții să-și precizeze cererea, cu respectarea principiului contradictorialității, pentru a stabili obiectul cererii și temeiul juridic al acesteia.
Or, prima instanță nu a procedat astfel, ci a respins acțiunea, ca neîntemeiată, cu motivarea că pârâta și-a îndeplinit obligația prevăzută de 34 alin. 5 și art. 40 alin. 2 lit. h) din Codul muncii, prin eliberarea unei adeverințe din care rezultă calitatea de salariat a reclamantului, perioada lucrată, salariul lunar, precum și faptul că nu se încadrează în grupa a II-a de muncă, deși obiectul cererii cu care instanța a fost învestită și temeiul juridic al acțiunii erau cu totul altele.
Prin urmare, Curtea reține că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, pronunțând o hotărâre casabilă.
În altă ordine de idei, este întemeiată și critica recurentului în sensul că adresa nr. 884/13.03.2008 a unității pârâte (fila 14 a dosarului de fond) nu poate fi asimilată unei adeverințe, acesta fiind singurul înscris depus la dosarul cauzei care să fie emis de pârâtă și în care să se facă referire la grupa de muncă.
Pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (3) și (5) din Codul d e procedură civilă, să admită recursul, să caseze sentința atacată și să trimită cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru a nu lipsi părțile de un grad de jurisdicție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 4574 din 02.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata" Construcții Îmbunătățiri Funciare"
Casează sentința recurată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 4 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Judecător
- - - - - -
GREFIER
Red./tehnored.
2.ex./3.04.2009
Jud.fond: /
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
