Obligație de a face. Decizia 1351/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE CIVILĂ Nr. 1351/2009

Ședința publică de la 17 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Carmen Fiț judecător

- - - judecător

- - - judecător

- - - grefier

Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamanta - 3 SRL și de pârâtul împotriva sentinței civile nr.906/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă administratorul recurentei reclamante - 3 SRL asistat de avocat și recurentul pârât,lipsă fiind intimatul pârât Inspectoratul Teritorial d e Muncă

Procedura este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei pârâte Inspectoratul Teritorial d e Muncă

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.

Reprezentanta recurentei reclamante solicită admiterea recursului și reținerea cauzei spre rejudecare.Mai solicită admiterea recursului și casarea sentinței instanței de fond întrucât instanța nu s-a pronunțat pe fond.

Cu privire la recursul formulat de pârâtul solicită admiterea acestuia.

Recurentul reclamant arată că este de acord cu recursul reclamantei și solicită încetarea contractului de muncă în baza dispozițiilor art.79 al.1 din codul muncii și nu pe art.55 lit.b din codul muncii.

Față de actele și lucrările dosarului instanța lasă cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub număr de dosar -, reclamanta - 3 SRL a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații Inspectoratul Teritorial d e Muncă A și, să se dispună:

-rectificarea deciziei nr. 1/1.09.2008, emisă de reclamantă în sensul schimbării temeiului juridic al încetării raportului de muncă din art. 55 lit. b din codul muncii în art. 79 al.1 din codul muncii;

-obligarea pârâtei de ordin I să efectueze cuvenitele modificări ale temeiului de drept din cartea de muncă a pârâtului de ordin II după ce sentința devine irevocabilă;

-obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a avut încheiat un contract de muncă individual pe durată nedeterminată cu pârâtul, dar la data când s-a dispus încetarea acestui contract de muncă din eroarea angajatului societății în loc să menționeze textul legal al art. 79 al.1 din codul munciia menționat art. 55 lit. b din codul muncii.

Pentru o corectă realizare a încetării contractului de muncă este necesar ca această cerere de schimbare a încadrării juridice a încetării contractului de muncă să fie admisă.

Reclamanta s-a adresat pârâtului A în vederea retractării și corectării temeiului de drept a încetării contractului de muncă, însă din răspunsul primit acesta a refuzat considerând că în termenul de 30 de zile de la data încetării contractului de muncă, nu s-a adresat reclamanta în vederea efectuării corectării temeiului de drept al încetării contractului de muncă. Greșită este susținerea, mai exact motivația deoarece nu este în discuție măsura încetării contractului de muncă și nici nu a solicitat anularea deciziei care deja și-a produs efectele juridice, pentru care a fost emisă, ci doar s- cerut rectificarea temeiului de drept al acestei decizii, rezultat al unei erori materiale cu referire directă la temeiul de drept. Atari acțiuni sunt prescriptibile în termen de 3 ani. Încetarea contractului de muncă conf. dec.nr.1/1.09.2008, precum și din cererea depusă de pârâtul de ordin II rezultă că s-a solicitat a se lua act de demisia sa. Or, încetarea contractului de muncă prin voința unilaterală a salariatului dă dreptul salariatului să nu mai muncească în acel loc de muncă. În cazul când angajatorul este de acord contractul încetează prin acord, iar dacă nu este de acord angajatul are obligația să respecte preavizul de 15 zile. În aceste condiții este și încheiat contractul de muncă iar încetarea contractului trebuia făcută în condițiile respectării clauzelor contractuale și nu altfel.

În drept a invocat disp. art. 281 codul muncii, art. 8 din Decizia nr. 92/1976.

Pârâtul a depus întâmpinare și cerere reconvențională (fila16), solicitând să se dispună schimbarea încadrării juridice a desfacerii contractului individual de muncă din art. 55 lit.b în art. 79 al.8 codul muncii, deoarece dintr-o eroare materială s-a trecut acest temei.

Pârâtul Aad epus întâmpinare, invocând excepțiile tardivității și lipsei calității procesuale active și pe fond solicitând respingerea acțiunii.

A arătat că acțiunea este tardivă, fiind contestată cu depășirea termenului legal de 30 de zile. Acțiunea de față ar fi trebuit să fie promovată de către, în calitate de reclamant, prin contestarea deciziei nr. 1 din 1.09.2008, în condițiile în care, așa cum se susține, acesta și-ar fi dat demisia.

Luând în considerare prevederile procedurii civile conform cărora raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii de drept material dedus judecății, apreciază că acțiunea nu putea fi formulată decât de, el fiind persoana titulară a dreptului de a promova o cerere în soluționarea unui conflict de muncă, în conformitate cu prevederile art. 283 alin. 1 pct. a din codul muncii.

Având în vedere prevederile de mai sus, consideră că acțiunea formulată de - 3 SRL este introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

Pe fondul cauzei apreciază că decizia din 1.09.2008 este cât se poate de clară în privința temeiului său de încetare a contractului individual de muncă-prin acordul părților, în baza art. 55 lit.b din codul muncii. Societatea și-a dat expres consimțământul la încetarea contractului de muncă, prin acordul părților.

În concluzie, consideră că nu a fost vorba de nici o "eroare", că decizia a fost corect întocmită, însă când și-a dat seama de consecințele produse de aceasta, prin promovarea acestei acțiuni, reclamanta speră că va fi exonerată de restituirea sumelor către AJOFM

Reclamata a depus răspuns la întâmpinare, învederând instanței următoarele:

1.nu se contestă prin acțiunea măsura propriu-zisă a încetării contractului de muncă și nici nu s-a solicitat anularea deciziei care așa cum se poate observa efectele deciziei s-au și produs, în scopul în care decizia a fost emisă. Ceea ce se contestă este rectificarea deciziei numai sub aspectul încadrării juridice a temeiului de drept în baza căruia s-a încetat acest contract de muncă. În atari situații prescrierea dreptului la atari tipuri de acțiuni este de 3 ani.

2.din moment de reclamanta nu și-a însușit cererea de încetare a contractului individual de muncă în baza temeiului indicat greșit se prezumă că opera un preaviz de 15 zile și drept urmare ca și angajator are calitatea de a cere instanței să se facă mențiunile cuvenite pentru îndreptarea erorii comise.

La dosarul cauzei s-au depus, în copie, cererea adresată ITM A(fila4), cererea adresată reclamantei(fila5), decizia nr. 1/2008 (fila 6), -. nr.98/2007(fila 17) și carnet de muncă (fila 19-26).

În temeiul art. 137 cod procedură civilă instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepției lipsei calității procesual active a reclamantei invocată de pârâta ITM

Având în vedere că potrivit art. 282 lit.b din codul muncii și art. 73 lit.a din Legea nr.168/1999 părți în conflictele de muncă pot fii salariații și angajatorii - persoane fizice și/sau juridice, instanța a reținut că reclamanta justifică atât interesul cât și calitatea procesuală activă în solicitarea de a se constata decizia nr.1/01.09.2008, motiv pentru care excepția a fost apreciată ca neîntemeiată și a fot respinsă.

Prin sentința civilă 906/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar - s-a respins excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă

A fost admisă excepția tardivității, invocată de pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă A și în consecință:

A fost respinsă ca tardiv introdusă acțiunea formulată de reclamanta - 3 SRL, cu sediul în,-, jud.A împotriva pârâților Inspectoratul Teritorial d e Muncă A, cu sediul în A I,-, jud.A și domiciliat în,-, jud.

A fost respinsă acțiunea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional împotriva reclamantei pârâte reconvențional - 3 SRL.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență excepția tardivității contestării deciziei atât în ceea ce-l privește pe angajator, cât și pe angajat, având în vedere că niciunul dintre aceștia nu a atacat-o în termenul de 30 zile de la emiterea ei, prevăzut de art.284 alin.1 lit.a muncii și art.73 lit.a din Legea 168/1999.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâtul.

Reclamanta - 3 SRL a solicitat admiterea recursului său, modificarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, admiterea cererii.

S-au solicitat cheltuieli de judecată.

În expunerea de motive arată că în mod greșit instanța a reținut excepția tardivității introducerii acțiunii, dat de faptul că prin acțiune nu s-a contestat decizia propriu-zisă și nu s-a solicitat anularea ei, în speță fiind vorba de o acțiune în rectificare ce se poate prescrie în 3 ani, întrucât se cere rectificarea încadrării juridice a temeiului de drept în baza căruia s-a încetat contractul individual de muncă al pârâtului.

În drept invocă art.304 pct.9. 304/1 și 312 al.2 proc.civ.

Pârâtul a solicitat admiterea recursului său, modificarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea acțiunii reconvenționale, în sensul modificării temeiului de drept al deciziei nr.1/1.09.2008.

În motivare arată, în esență, că decizia nr.1/1.09.2008 nu i-a fost comunicată oficial și că nu a contestat-o decât sub aspectul temeiului de drept în baza căruia i-a încetat contractul individual de muncă, astfel că termenul pentru rectificarea ei este cel general de prescripție.

În drept invocă art.304/1 proc.civ.

Inspectoratul Teritorial d e Muncă Aad epus întâmpinare (13) prin care a solicitat respingerea recursului reclamantei.

Analizând recursurile de față prin prisma motivelor invocate, cât și a dispozițiilor art.304/1 proc.civ și în limitele statuate de art.306 (2) proc.civ. Curtea reține următoarele:

Recursul reclamantei este fondat.

Obiectul acțiunii de față îl constituie rectificarea deciziei nr.1/1.09.2008, decizie prin care - 3 SRL a dispus încetarea contractului individual de muncă al pârâtului, în temeiul art.55 lit.b muncii, începând cu 01.09.2008 (7 dosar fond), acțiune motivată de faptul reținerii greșite a temeiului juridic al încetării raporturilor de muncă.

Termenul de 30 zile pentru contestarea deciziei în litigiu reținut de instanța de fond ca fiind cel prevăzut de art.283 alin.1 lit.a muncii, nu este un termen care să curgă și în ceea ce-l privește pe angajatorul emitent al actului contestat, în speță reclamanta recurentă, câtă vreme textul legal raportează acest termen la data comunicării lui. Deci, este clar că acest termen de 30 zile îl vizează exclusiv pe angajat, căruia angajatorul este obligat să-i comunice decizia, în speță de încetare a raporturilor de muncă, după care acesta, în termenul stipulat de lege poate contesta oricare dintre elementele de nelegalitate ale actului.

Societatea emitentă a actului atacat nu poate fi supusă acestui termen prin singurul fapt că nu-și poate contesta propriul act, ci doar îl poate revoca, anula sau rectifica, noțiuni juridice a căror analiză atrag aplicarea termenului general de prescripție de 3 ani, mai ales că în situația de față decizia și-a produs efectele prin înscrierea sa în carnetul de muncă.

Deci, este fondată aprecierea recurentei-reclamante în ceea ce privește greșita reținere a prescripției dreptului societății de a formula prezenta acțiune, cu atât mai mult cu cât însăși calificarea dată cererii sale este una corectă și anume de rectificare a temeiului juridic al încetării raporturilor de muncă cu fostul angajat și nu aceea de contestare a deciziei în totalitatea sa sau de constatare a nulității ei, aspecte ce se apreciază că nu ar putea fi invocate decât de cel vizat, și anume de angajat, asupra căruia se răsfrâng în mod direct efectele unui atare act.

Ca urmare, constatând greșita reținere a excepției tardivității acțiunii în rectificarea deciziei nr.1/1.09.2008, Curtea, în temeiul art.312 alin.5 proc.civ. raportat la art.304 pct.5 proc.civ. va admite recursul reclamantei, va casa în parte sentința atacată, doar în ceea ce privește soluționarea acestei excepții și ca urmare a respingerii ca tardivă a acțiunii reclamantei - 3 SRL și va trimite cauza pentru judecarea pe fond a acțiunii principale.

Nu aceeași va fi situația recursului pârâtului, care în temeiul art.312 proc.civ. urmează a fi respins ca nefondat pentru următoarele aspecte:

Așa cum am menționat în considerentele anterior expuse, termenul de 30 zile prevăzut de art.283 al.1 lit.a codul muncii pentru contestarea oricărui element de nelegalitate al unei decizii de încetare a contractului individual de muncă al pârâtului este acordat de legiuitor exclusiv angajatului.

În speță, în chiar cuprinsul deciziei se face mențiunea expresă a transpunerii acestor dispoziții legale prin prevederile de la art.2 și 3 care consfințesc termenul de contestare a deciziei de 30 zile de la comunicarea cu cel în cauză.

Chiar dacă nu s-a făcut dovada unei proceduri separate de comunicare a deciziei atacate urmată de societate, se apreciază că încă din data de 1.09.2008 pârâtul recurent a luat cunoștință cel puțin de temeiul juridic al încetării contractului individual de muncă, ca fiind cel prevăzut de art.55 lit.b codul muncii, aceste mențiuni fiind înscrise în carnetul de muncă pe care salariatul l-a prezentat noului angajator, Colegiul Tehnic " " Cugir, cu care a încheiat contract individual de muncă chiar începând cu 1.09.2008.

Deci, de la această dată, în termen de 30 zile, pârâtul era obligat să conteste decizia de încetare a contractului individual de muncă, chiar dacă numai în ce privește temeiul juridic al încetării raporturilor de muncă.

Nerespectarea acestui termen, atrage pentru acesta sancțiunea decăderii din dreptul de a obține chiar și numai "schimbarea încadrării juridice a desfacerii contractului de muncă de la art.55 lit.b la 78 al.(8) din muncii", așa cum și-a formulat petitul principal al acțiunii reconvenționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta 3 împotriva sentinței civile nr.906/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar -.

Casează în parte sentința atacată, doar în ceea ce privește soluționarea excepției tardivității invocată de pârâtul A și ca urmare a respingerii ca tardivă a acțiunii formulată de reclamanta 3 împotriva pârâților A și, și trimite cauza spre rejudecarea acțiunii principale aceleiași instanțe de fond.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva aceleiași hotărâri.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 17 2009.

PREȘEDINTE: Carmen Fiț

- -

JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa

- -

JUDECĂTOR 3: Victor Crețoiu

- -

Grefier,

- -

Red.

Dact.5ex/27.01.2010

Jud.fond M, G,-

Președinte:Carmen Fiț
Judecători:Carmen Fiț, Nicoleta Vesa, Victor Crețoiu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 1351/2009. Curtea de Apel Alba Iulia