Obligație de a face. Decizia 1362/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1362/2009
Ședința publică de la 17 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor promovate de reclamanta și pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B, împotriva sentinței civile nr. 946 din 5 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Prin Încheierea nr. 315/R/CC/10.12.2009 au fost admise cererile de abținere formulate în dosar de doamna - în calitate de judecător titular în complet și doamna - judecător de permanență la data de 10.12.2009, completul de judecată fiind întregit cu doamna judecător - -, aflată în continuare pe lista de permanență a secției.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 10 decembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr-, astfel cum a fost ulterior precizată și completată, reclamanta a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției și Tribunalul Alba:
1. Să constate că serviciile de asistență medicală de care personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit potrivit prevederilor legale sunt cele prevăzute la art. 2 din nr.HG 409/1998 și anume:
a) servicii medicale pentru prevenirea îmbolnăvirilor și păstrarea sănătății, precum și pentru depistarea precoce a bolii;
b) servicii medicale în caz de boală, constând în: asistență medicală de specialitate ambulatorie și spitalicească, precum și asistență medicală stomatologică;
c) servicii medicale de reabilitare a sănătății în unități speciale, inclusiv în sanatorii balneoclimaterice, în continuarea spitalizării, pe baza prescripțiilor medicale;
d) tratament medical la domiciliu și îngrijire din partea unui cadru mediu sanitar;
e) transport sanitar pentru realizarea serviciilor medicale de urgență sau în alte cazuri prevăzute de lege; ajutor în menaj pe perioada bolii sau a invalidității;
f) medicamente, materiale sanitare, proteze și orteze, precum și alte mijloace terapeutice.
2. Să constate că testele de glicemie, ca materiale sanitare, fac parte dintre serviciile medicale de care personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea beneficiază în mod gratuit și, pe cale de consecință, să oblige pârâții, în solidar, la decontarea contravalorii testelor de glicemie achiziționate de reclamanta până la sesizarea instanței și refuzate la plată, precum și în continuare.
3. Să constate că dreptul de decontare a contribuției personale suportate de personalul auxiliar de specialitate nu se limitează doar la medicamente ci are în vedere și furnizarea oricăruia dintre serviciile prevăzute la lit. a) - f) din enumerarea de la pct. 1 de mai sus, ce include și achiziționarea de materiale sanitare, proteze și orteze, precum și alte mijloace terapeutice și, pe cale de consecință să oblige pârâții, în solidar, la repararea prejudiciului material în valoare de 2.255,37 lei și moral în valoare de 15.000 lei.
În motivarea acțiunii a arătat în esență că este încadrată la udecătoria Alba Iulia în funcția de grefier din anul 1995, iar în anul 1993 fost diagnosticată cu diabet zaharat tip.I, insulinodependent.
Pentru menținerea la un nivel acceptabil al glicemiei, unui bolnav de diabet care face insulină îi este absolut necesar un aparat de monitorizare (glucometru). Astfel înainte de fiecare injecție cu insulină trebuie să facă un test cu acest aparat pentru a determina nivelul glicemiei și a stabili cât mai corect necesarul de insulină. Având în vedere că, în mod normal, își face 4 injecții de insulină într-o zi, rezultă că trebuie să-și facă cel puțin tot atâtea teste. Există însă și situații în care, în funcție de evoluția valorilor glicemiei, trebuie să-și facă și 5-6 teste pe zi. O cutie conține 50 de teste, de unde rezultă că are nevoie de cel puțin 3 cutii într-o lună. Prețul unei astfel de cutii variază între 96 și 130 lei.
Pentru procurarea testelor de glicemie, medicul de familie îi completează lunar o prescripție medicală pentru 3 cutii de teste, pe care le achiziționează de la farmacie achitând integral costul acestora, adică aproximativ 300 lei.
Potrivit prevederilor art.67 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările și completările ulterioare și ale art.21 din nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr.247/2007, în virtutea statutului de grefier, beneficiază de asistență medicală gratuită în condițiile stabilite prin hotărâre a guvernului.
A arătat că potrivit art.67 din Legea nr.567/2004, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, în activitate sau pensionari, . care beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției la asigurările sociale de sănătate.
Potrivit art.21 alin.1 din OG nr.8/2007 (dispoziție legală în vigoare la data nașterii dreptului reclamantei), personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, în activitate sau pensionari, beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției la asigurările sociale de sănătate.
Conform prevederilor alin.2 din același act normativ, condițiile de acordare sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Potrivit art.2 din nr.HG409/1998, serviciile medicale cuprind:
a)servicii medicale pentru prevenirea îmbolnăvirilor și păstrarea sănătății, precum și pentru depistarea precoce a bolii;
b)servicii medicale în caz de boală, constând în: asistență medicală de specialitate ambulatorie și spitalicească, precum și asistență medicală stomatologică;
c)servicii medicale de reabilitare a sănătății în unități speciale, inclusiv în sanatorii balneoclimaterice, în continuarea spitalizării, pe baza prescripțiilor medicale;
d)tratament medical la domiciliu și îngrijire din partea unui cadru mediu sanitar;
e)transport sanitar pentru realizarea serviciilor medicale de urgență sau în alte cazuri prevăzute de lege; ajutor în menaj pe perioada bolii sau a invalidității;
f)medicamente, materiale sanitare, proteze și orteze, precum și alte mijloace terapeutice.
Reclamanta făcut dovada achitării unor materiale, respectiv teste de glicemie, absolut necesare pentru a-și monitoriza glicemia, fiind o persoană diagnosticată cu diabet și dependență de insulină.
În mod greșit, pârâții au refuzat decontarea acestor cheltuieli, motivând că nu sunt medicamente, ci materiale sanitare, în condițiile în care în cauză este incidentă dispoziția art.2 pct.f din nr.HG409/1998, unde și materialele sanitare sunt cuprinse în cadrul serviciilor medicale gratuite.
Ulterior reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând obligarea pârâților în solidar să repare prejudiciul material în valoare de 2.255,37 lei și moral în valoare de 15.000 lei (fila 45).
Pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, întrucât testele de glicemie nu pot fi decontate în conformitate cu dispozițiile art. 67 din Legea nr.567/2004, art. 21 din nr.OG8/2007 și chiar dispozițiile citate de reclamantă din nr.HG409/1998, deoarece testele de glicemie nu ac parte din categoria materialelor sanitare, fiind încadrate la categoria consumabilelor alături de seringi, ace, mănuși chirurgicale etc.
HG nr.409/1998 și Normele 318/1998 conțin dispoziții abrogate implicit, și inaplicabile. Astfel, nr.HG409/1998 este adoptată în baza dispozițiilor Legii 92/1992, act normativ abrogat. Mai mult, Normele 318/1999 emise in baza nr.HG409/1999 sunt abrogate implicit și inaplicabile, făcând trimitere la acte normative de asemenea abrogate (Legea nr.145/1997, Legea nr.50/1996, Legea nr.56/1996, nr.HG312/1999). Soluția propusa de reclamantă de a interpreta aceste dispoziții ca făcând trimitere în fapt la Legea nr.95/2006 și 1842/2006 (acte normative vigoare) nu se poate considera decât o inovație în materie. De asemenea, reclamanta confundă puncte de vedere emise de serviciul de asistență medicală, care reprezintă doar opinii ale acestui serviciu cu privire la problematica decontărilor realizate de diferite instanțe, opinii solicitate de instanțe Ministerului având în vedere calitatea acestuia de ordonator principal de credite, cu apărările din prezentul dosar.
Prin Ordinul Ministerului Sănătății nr.1061/2006 privind aprobarea organizării și desfășurării Programului național de diabet zaharat, se dispune la ar. 8 că "Ministerul Sănătății Publice va pune la dispoziția celor cu responsabilități în derularea Programului național de diabet zaharat softul certificat, iar medicilor de familie le va asigura și testele și glucometrele necesare monitorizării bolnavilor cu diabet zaharat pe care îi au în evidență potrivit prezentului ordin ".
Reclamanta se află în evidența medicului de familie, medic de medicină generală a Centrului Medical de Diagnostic și Tratament a Ministerului Justiției și în virtutea dispozițiilor legale citate anterior trebuia să primească gratuit testele;glicemie. De altfel, reclamanta pentru decontarea testelor de glicemie prezintă ca document justificativ o prescripție medicală a medicului de familie, rezultând astfel cu claritate un contact permanent între pacient și medicul de familie. Reclamanta era îndreptățită să obțină în mod gratuit testele de la medicul de familie, care este responsabil pentru solicitarea și distribuirea acestora
Cu privire la cererea de acordare a daunelor morale arată că reclamanta nu arată care este prejudiciul pe care l-a suferit, care este pierderea de imagine sau atingerea adusă demnității sau onoarei cauzată de acțiunile Ministerului Justiției și Libertăților și care a fost mijlocul de evaluare a cuantumului acestor daune.
În al doilea rând, cu privire la fapta ilicită, reclamanta face vorbire despre un refuz nelegal și nejustificat, or la primul capăt al cererii, a arătat instanței că acțiunile au fost întreprinse exclusiv în limitele si pentru aplicarea legii.
Prin sentința civilă nr.946/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- a fost admisă excepția inadmisibilității formulării acțiunii cu privire la capătul 1 din cererea precizată, precum și cu privire la cererile reclamantei de a se constata că textele de glicemie, ca materiale sanitare, fac parte dintre serviciile medicale de care personalul auxiliar se specialitate beneficiază în mod gratuit și de a se constatat că dreptul de decontare a contribuției personale suportate de personalul auxiliar de specialitate are în vedere și furnizarea serviciilor prevăzute la literele a-f din art.2 al nr.HG409/1998 și în consecință respinge ca inadmisibile cererile astfel formulate de reclamantă.
A fost admisă în parte acțiunea - astfel cum a fost precizată și completată - formulată de reclamantă, pârâții fiind obligați în solidar să plătească în favoarea reclamantei suma de 2.183,64 lei, reprezentând contravaloare servicii medicale.
A fost respinsă cererea formulată de reclamantă de obligare a pârâților la plata daunelor morale.
A fost respinsă în rest acțiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta are calitatea de personal auxiliar de specialitate-grefier în cadrul Judecătoriei Alba Iulia.
Conform scrisorii medicale depusă în copie la fila 3, reclamanta a fost diagnosticată cu diabet zaharat tip I, recomandându-i-se de către medicul specialist insulină.
Pentru testarea nivelului de insulină reclamanta are nevoie de a utiliza teste de glicemie ( activ), solicitând decontarea acestora de către Tribunalul Alba.
Ministerul Justiției - prin Serviciul de Asistență Medicală - solicitat de către Tribunalul Alba să analizeze cererile de decontare - refuză să avizeze decontarea testelor de glicemie, motivând, în esență, că acestea fac parte din categoria consumabilelor și nu a materialelor sanitare, neintrând sub incidența art. 21 din nr.OG8/2007.
Cu privire la acest aspect, instanța reține că art. 21 din nr.OG8/2007, care prevede dreptul personalului auxiliar de specialitate de a beneficia de decontarea asistenței medicale a fost abrogat prin art. I din Legea nr.97/14.04.2008.
Această abrogare a intrat în vigoare la data de 14.04.2008.
Se observă că majoritatea cererilor de decontare formulate de reclamantă (și a documentelor justificative aferente) sunt anterioare acestei date, când dispozițiile legale erau în vigoare.
După data de 24.04.2008 a fost abrogat, într-adevăr, art. 21 din nr.OG8/2007, însă a rămas în vigoare HG nr.409/1998 privind modalitățile de acordare, în mod gratuit, a asistenței medicale și medicamente pentru personalul auxiliar de specialitate.
Acest act normativ este în vigoare, nu a fost emis în aplicarea vreunei legi ( cum se poate observa din conținutul său) și nu este un act subordonat nr.OG8/2007, mai precis art. 21 din acesta, cu atât mai mult cu cât nr.HG409/1998 este anterioară apariției nr.OG8/2007.
De altfel, însuși pârâtul Ministerul Justiției-prin Serviciul Asistență medicală -continuă să-și dea avizul pentru decontarea sumelor solicitate cu titlu contra-valoare medicamente de către personalul auxiliar.
Aprecierea pârâtului că dreptul de decontare nu mai există va fi înlăturată de instanță, față de existența în vigoare a nr.HG409/1998.
Art. 1 din nr.HG409/1998 prevede că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești beneficiază în mod gratuit de servicii de asistență medicală, medicamente și proteze.
Art. 2 al aceluiași act normativ arată care sunt serviciile medicale de care se poate beneficia, inclusiv .lit. f) medicamente, materiale, proteze și orteze.
Este controversată natura testelor de glicemie de a se încadra în categoria medicamentelor ( cum pretinde reclamanta) sau în cea a consumabilelor (cum pretinde pârâtul Ministerul Justiției).
Cu privire la acest aspect, se reține că însuși pârâtul -prin serviciul său de asistență medicală - consideră testele de glicemie aparținând categoriei materialelor sanitare (fila 28), arătând că din eroare nu s-au decontat.
Pentru încadrarea testelor de glicemie în categoria materialelor sanitare hotărâtor este Ordinul nr.1297/2008 al Ministerului Sănătății (fila 46), anexa 1 la acesta făcând referire la testele de glicemie ca material sanitar.
În ceea ce privește aprecierea pârâtului, în sensul că reclamanta era îndreptățită să beneficieze gratuit de teste de la medicul de familie și că în conformitate cu Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1061/2008 se asigură de către medicii de familie gluconometrele necesare monitorizării pacienților cu diabet zaharat, se rețin următoarele:
Însuși pârâtul arată că reclamanta este în evidențele medicului de familie, medic în cadrul Centrului de Tratament al Ministerului Justiției.
La solicitarea instanței, medicul de familie a comunicat că nu i s-a distribuit nici gluconometre, nici teste de glicemie aferente acestui aparat. A precizat că testele se eliberează medicului de familie pentru a fi utilizate împreună cu gluconometrul, iar nu pentru a fi distribuite bolnavilor (fila 17).
Față de aceste precizări, instanța reține, în primul rând, că pârâtul era obligat să pună la dispoziția medicului de familie gluconometrul și testele aferente, câtă vreme se arată în întâmpinare că medicul de familie activează în cadrul Centrului de Tratament al Ministerului Justiției.
Pârâtul nu se poate prevala de propria culpă pentru a refuza decontarea către reclamantă a testelor de monitorizare a glicemiei, câtă creme din înscrisurile medicale depuse la dosar reiese că acestea sunt absolut necesar a fi efectuate.
Pentru aceste considerente, se reține că refuzul pârâtului de a deconta testele de glicemie cumpărate și utilizate de către reclamantă este nejustificat.
Prin precizarea de acțiune depusă la filele 43-45, reclamanta a solicitat ca instanța să oblige pârâtul la plata contravalorii și a altor medicamente, refuzate la decont, depunând documente justificative.
Se reține că cererea este parțial întemeiată, pentru produsele: analiză osteoporoză, materiale sanitare și analize și ecografie, întrucât acestea au fost într-adevăr prescrise de medicul de familie și efectuate de reclamantă (fila 48-49).
Motivarea pârâtului, în sensul că ecografia și analiza se puteau efectua în unitățile specializate va fi înlăturată, întrucât fiecare pacient, indiferent de boală, are dreptul de a opta pentru asistența medicală pe care o consideră calitativ corespunzătoare. Considerente de calitate a serviciilor sau celeritate pot determina un pacient să opteze pentru servicii medicale oferite de cabinete private, iar această opțiune nu poate fi cenzurată, prin urmare nu se poate justifica refuzul prin învederarea posibilității de a opta pentru unitățile spitalicești specializate, întrucât dreptul de decontare prevăzut de nr.HG409/1998 nu este condiționat de posibilitatea ca aceste servicii să nu se poată efectua în aceste unități specializate.
În fapt, orice analiză medicală sau serviciu medical se poate efectua în unitățile specializate de stat în mod gratuit, așadar nu ar fi avut sens ca serviciile medicale să fie trecute în art. 2 din nr.HG409/1998 dacă o condiție pentru decontare ar fi fost inexistența posibilității de a le efectua în unitățile de stat.
Pentru aceste considerente, instanța a admis cererea petentei de obligare a pârâților la decontarea acestor produse și servicii.
S-a respins însă cererea de obligare a acestora la plata contravalorii produselor enumerate la filele 44-45, întrucât din documentele justificative și analiza dosarului reiese că acestea nu se pot deconta din motive obiective, astfel:
- pentru produsul analize potasiu și sodiu - nu sunt prevăzute în ordinul nr. 1781/2006 (fila 47);
- pentru produsul - nu intră în categoria medicamentelor (fila 53), la fel și pentru produsul medicinal (fila 56), (fila 59), Ph (fila 59), (fila 91), (fila 75/86), (fila 95), (fila 98), cu vitamina C (fila 104), (fila 107).
Pentru aceste considerente, față de actele depuse la dosar s-a reținut că cererea reclamantei este întemeiată în limita sumei de 2.183,64 lei, urmând a fi admisă în această măsură.
În ceea ce privește cererea reclamantei de a se constata că testele de glicemie, ca materiale sanitare, fac parte dintre serviciile medicale de care personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit și de a se constat că dreptul de decontare a contribuției personale suportate de personalul auxiliar de specialitate are în vedere și furnizarea serviciilor prevăzute la literele a-f din art. 2 al HG 409/1998, instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității, pe care o va admite pentru următoarele considerente:
Conform art. 111 Cod proc.civ. partea care are interes poate să formuleze o cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Din modul de redactare a acestei dispoziții legale reiese că instanța poate constata existența sau inexistența unui drept, iar nu a unei situații de fapt.
Constatarea că un text de lege prevede servicii de asistență medicală de care se poate beneficia gratuit și că testele de glicemie fac parte din servicii medicale de care să beneficieze angajatul nu reprezintă o situație de constatare a unui drept, ci a unei situații de fapt-anume existența unor texte legale și cuprinsul acestora.
Capetele de cerere sunt inadmisibile și raportat la alin. 2 al art. 111 Cod proc.civ. întrucât în acest caz reclamanta are posibilitatea de a cerere realizarea dreptului (obligarea pârâților la plata unei sume de bani), drept de care a și uzat prin promovarea respectivei acțiuni.
Pentru aceste considerente, s-a reținut că cele două capete de cerere astfel formulate sunt inadmisibile.
În ceea ce privește cererea reclamantei de a se dispune decontarea testelor de glicemie pentru viitor, s-a respins, întrucât aceasta reprezintă o obligație eventuală, care depinde de existența în vigoare a unor texte de lege, de prescrierea în continuare a testelor de glicemie, etc, or instanța, prin hotărâre judecătorească, nu poate obliga pârâții la îndeplinirea unei obligații care este doar eventuală, sumele nefiind determinate sub aspect cantitativ și nici certe ca existență.
Având în vedere natura strict patrimonială a litigiului, față de faptul că refuzul Ministerului Justiției de avizare a decontului a fost determinată de interpretarea unor dispoziții legale, faptul că prejudiciul patrimonial nu produce, de regulă, daune morale, care nu au reieșit din lucrările și actele dosarului, s-a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata daunelor morale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta și pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
Reclamanta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul obligării în solidar a pârâților la plata sumei de 59,73 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de asistență medicală privind "analize potasiu și sodiu", medicinal, PH,., și cu vitamina A mai solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților la plata sumei de 15.000 lei. Reprezentând daune morale.
În expunerea de motive arată că în mod greșit instanța de fond i-a respins cererea de obligare a pârâtului la plata următoarelor produse: analize potasiu și sodiu, medicinal, PH,., și cu vitamina
Astfel, cu privire la procedeul "analize potasiu și sodiu" instanța a motivat că nu sunt prevăzute în Ordinul nr.1781/2006, act normativ care nu are relevanță în speță, câtă vreme modul de acordare a asistenței medicale gratuite a personalului auxiliar din justiție se face în baza art.67 din Legea nr.567/2004, nr.HG409/1998 și Normele nr.318/FB-64-807/C pentru aplicarea nr.HG409/1998.
În privința celorlalte produse instanța a respins cererea de decontare motivând că nu fac parte din categoria medicamentelor, deși art.2 din nr.HG409/1998 include în mod expres și alte servicii medicale decât medicamentele în categoria celor de care personalul auxiliar beneficiază în mod gratuit. Astfel la lit.f sunt specificate și alte mijloace terapeutice, iar produsele în discuție au fost prescrise de un medic fiind deci mijloace terapeutice, impunându-se decontarea lor.
Un prejudiciu patrimonial nu produce, de regulă, daune morale. Reclamantei nu paguba materială i-a produs un prejudiciu moral, ci atitudinea pârâtului care, cu rea credință i-a refuzat decontarea testelor de glicemie. Pârâtul a avizat inițial decontarea, după care a căutat tot felul de căi pentru a nu mai face acest lucru, fapt ce i-a creat reclamantei un evident disconfort moral. ȘI Tribunalul Albaa contribuit, prin atitudinea sa, în mare măsură la acest disconfort moral. Datorită lipsei de teste în luna iunie 2007 intrat în comă hipoglicemică, fiind nevoie de intervenția ambulanței.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a criticat sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea acesteia.
În acest sens apreciază că sentința recurată încalcă formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod pr.civilă, constând în faptul că nu i-au fost comunicate precizările și completările acțiunii formulate de reclamantă.
Testele de glicemie nu pot fi decontate în conformitate cu dispozițiile art.67 din Legea nr.567/2004, art.21 din nr.OG8/2007 sau nr.HG409/1998, deoarece fac parte din categoria consumabilelor.
Atât nr.HG409/1998 cât și Normele nr.318/1998, făcând trimitere la acte normative abrogate, sunt abrogate implicit și inaplicabile.
nr.1061/2006 dispune la art.8 că Ministerul Sănătății le va asigura medicilor de familie testele și glucometrele pentru monitorizarea bolnavilor cu diabet zaharat pe care îi au în evidență. Reclamanta, care se află în evidența medicului de familie, trebuia să primească gratuit testele de glicemie atât pentru anul 2007, cât și pentru anii 2008 și 2009.
Conform Ordinului nr.1781/27.12.2006, în vigoare pentru anul 2007, reclamanta putea efectua analizele medicale solicitate în unitățile medicale ale statului în mod gratuit, astfel că nu putea opta pentru obligarea să suporte din bugetul propriu contravaloarea unor servicii medicale, așa cum greșit a concluzionat instanța de fond. Reclamanta este îndreptățită la decontarea serviciilor medicale exclusiv în măsura în care acestea nu sunt asigurate în mod gratuit de la asigurările de sănătate ca pentru orice cetățean.
Deliberând asupra recursurilor de față funcție de criticile formulate și din oficiu potrivit prevederilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Recursurile sunt nefondate.
Reclamanta are calitatea de personal auxiliar de specialitate (grefier) în cadrul Judecătoriei Alba Iulia, fiind diagnosticată cu diabet zaharat I, recomandându-i-se de către medicul specialist insulina. Reclamanta a achiziționat medicamente și alte materiale prin contribuție personală, pârâții nefăcând decontarea acestor cheltuieli.
În acest sens reclamanta a investit Tribunalul Alba cu o cerere, admisă în parte, în sensul obligării pârâților în solidar în favoarea sa a sumei de 2.183,64 lei reprezentând contravaloare servicii medicale.
Reclamanta apreciază că în mod greșit instanța de fond i-a respins cererea de obligare a pârâtului la plata următoarelor produse: analize potasiu și sodiu, medicinal, PH,., și cu vitamina
Contrar susținerilor reclamantei, prima instanță soluționat corect inclusiv acest capăt de cerere. Astfel, chiar dacă modul de acordare a asistenței medicale gratuite personalului auxiliar din justiție se face în principal în baza art.67 din Legea nr.567/2004, în cauză sunt incidente și dispozițiile Ordinului nr.1781/2006 și cele ale art.21 din nr.OG8/2007.
Drept urmare, corect a concluzionat prima instanță în sensul că produsul "analize potasiu și sodiu" nu este prevăzut în ordinul sus arătat, iar celelalte produse nu intră în categoria medicamentelor. Interpretarea dată de reclamantă dispozițiilor art.2 din nr.HG409/1998, în sensul că produsele respective ar fi mijloace terapeutice și, deci, contravaloarea lor ar trebui decontată, este una subiectivă și contrară voinței legiuitorului.
În privința daunelor morale solicitate, reclamanta este de acord că instanța de fond a reținut în mod corect că un prejudiciu patrimonial nu produce, de regulă, daune morale. În schimb, fără argumente concrete, reclamanta consideră că această regulă este infirmată în speță. Astfel, nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între atitudinea pârâților constând în refuzul de a deconta testele de glicemie și dificultatea încercată de reclamantă în sensul de a controla boala de care suferă. Nu există, de asemenea, o legătură de cauzalitate între coma hipoglicemică în care reclamanta pretinde că a intrat în iunie 2007 și atitudinea reclamanților legală de testele de glicemie.
Susținerea pârâtului în sensul că instanța de fond nu i-a comunicat precizările și completările acțiunii formulată de reclamantă, încălcând prin aceasta prevederile art.105 alin.2 Cod pr.civilă, este. Că este așa, rezultă din faptul că în întâmpinarea depusă la dosarul instanței de fond, pârâtul și- expus argumentele inclusiv cu privire la precizările și completările acțiunii.
De asemenea contrar susținerilor pârâtului, prima instanță a soluționat corect inclusiv capătul referitor la testele de glicemie, întemeindu-și legal argumentele pe dispozițiile art.1 și 2 din nr.HG409/1998 și nr.12297/2008.
Este adevărat că, potrivit art.8 din nr.1061/2006 Ministerul Sănătății avea obligația să pună la dispoziția medicilor de familie testele și glucometrele necesare monitorizării bolnavilor de diabet zaharat pe care îi au în evidență. Reclamanta se află în evidența medicului de familie, medic de medicină generală a Centrului medical de Diagnostic și Tratament al Ministerului Justiției, care avea obligația să cunoască această dispoziție legală și să o materializeze inclusiv în privința reclamantei.
Cum medicul nu a procedat în consecință, iar între acesta și angajator există un raport de prepușenie, răspunderea fiind solidară, este corectă obligația la decontarea testelor de glicemie. Numai în acest mod se poate asigura gratuitatea testelor de glicemie la care reclamanta avea dreptul în perioada 2007 - 2009. De asemenea, așa cum corect a reținut instanța de fond, reclamanta are opțiune între unitățile medicale în care își efectuează analizele medicale, funcție de calitatea activității acestora, contravaloarea acestora, atunci când nu o suportă asigurările de sănătate, fiind legal să o suporte
Față de cele ce preced, constatând că sentința recurată este legală și temeinică, fiind la adăpost de criticile formulate, în conformitate cu prevederile art.312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursurile de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta și pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 946/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.12.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Red. Thred. 5ex. Jud.fond: | Grefier, |
Judecători:Nicoleta Vesa, Victor Crețoiu, Manuela Stoica
