Obligație de a face. Decizia 1365/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE CIVILĂ NR. 1365/2009

Ședința publică de la 17 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mirela Pop JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica

- - - președinte secție

- - - JUDECĂTOR 3: Ana Doriani

- - - grefier

Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.628/9.07.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.

Se constată că s-a depus la dosar din partea reclamantei recurente concluzii scrise

dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 14 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra recursului civil de față;

Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la ribunalul Sibiu sub dosar nr-, reclamanta l-a chemat în judecată pe pârâtul TRIBUNALUL SIBIU, solicitând obligarea acestuia să emită și să comunice o adeverință de venituri care să reprezinte pe lângă indemnizația brută lunară a unui judecător în funcție cu o vechime în magistratură de 29 de ani și sporurile permanente la data eliberării din funcție, avându-se în vedere data înscrierii la pensie respectiv septembrie 2000. Solicită, de asemenea, ca aceste sporuri să fie calculate pentru toată perioada în care a fost lipsită de ele și să fie obligate persoanele vinovate la plata de despăgubiri, iar în caz de refuz sau de răspuns necorespunzător și complet și în termen să fie obligate la plata unor daune de 0,50/zi întârziere.

În motivarea acțiunii sale reclamanta arată, în esență, că pârâtul trebuia să respecte din oficiu și să comunice CNPAS corect toate veniturile judecătorilor cu sporurile dobândite de la pensionare conform art. 82 din Legea nr.303/2004 modificat.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâtul Tribunalul Sibiua solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că adeverința eliberată reclamantei cuprinde drepturile salariale ce erau reglementate în favoarea acesteia la data pensionării, respectiv 01.09.2000 și că sporurile pretinse nu sunt prevăzute în actele normative în vigoare la data pensionării, fiind reglementate ulterior (27).

Prin sentința civilă nr. 628/09.07.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul TRIBUNALUL SIBIU.

Pentru a hotărî, astfel, tribunalul, a reținut cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente, că raportat la data pensionării reclamantei și obiectul cererii formulate rezultă că a obliga ultimul angajator să elibereze o adeverință în sensul celor solicitate, ar însemna obligarea pârâtului la nerespectarea prevederilor legale incidente cauzei, dat fiind faptul că pretențiile reclamantei exced dispozițiilor legale prezente. Mai mult, reține, prima instanță, reclamanta nu deține nici un titlu executoriu cu privire la sporurile solicitate, iar Deciziile J pronunțate în recursurile în interesul legii nu constituie temei de drept al pretențiilor formulate conform art. 329 alin.3 cod procedură civilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta aducându-i critici de nelegalitate și netemenicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate pentru motivele prev. de art.304 pct 6,7, 8 și 9 Cod procedură civilă și în consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată; cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind omiterea din adresa nr.470/2009 a acestor sporuri, precum și a procentului de 84% din salariul de bază a unui judecător; calculul corect al pensiei suplimentare trebuia să aibă în vedere data inițială a înscrierii sale la pensie (01.09.2000); s-a omis a se observa că s-a pensionat în baza Legii nr. 92/1992 și nu în baza Legii nr.303/2004, reținută de instanță; instanța de fond a interpreta și aplicat greșit prevederile art.85 alin.2 din Legea nr. 303/2004; iar faptul că nu deține un titlu executoriu cu privire la sporurile solicitate nu are legătură cu obiectul cererii de față.

CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 cod procedură civilă reține următoarele.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 85 alin.(2) din Legea nr.303/28.06.2004 republicată și actualizată, privind statutul judecătorilor și procurorilor" pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, precum și pensiile de urmaș prevăzute la art. 84 se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului,cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum și a sporului de vechime. ()".

Din acest text de lege reiese în mod evident faptul că la actualizarea pensiilor de serviciu trebuie avute în vedere sporurile care au intrat în baza de calcul la acordarea pensiei, precum și sporul de vechime.

În speță, recurenta este beneficiara unei pensii de serviciu în baza Legii nr.92/1992 începând cu data de 01.09.2000, așa cum reiese din decizia nr. -/16.02.2009 emisă de Casa Județeană de pensii Sibiu depusă la dosar ( 25).

Din succesiunea actelor normative care au reglementat pensia de serviciu a magistraților, se reține căArt. 81^5din Legea nr. 92/1992- în forma în vigoare la data nașterii dreptului la pensie de serviciu al recurentei reclamantei-deci cu modificările și completările aduse acestei legii de Legea nr.142/1997 și OUG nr.113/29.06.2000 publicată în Of.nr.311/5.07.2000- prevedea că" magistrații cu o vechime de cel puțin 25 de ani în magistratura beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu,în cuantum de 80% din venitul net realizat din salariul de baza, sporul pentru vechime în munca, sporul de stabilitate, precum și din alte sporuri și indemnizații cu caracter permanent avute la data pensionării, din care s-au dedus sumele prevăzute de reglementările legale privind impozitul pe salarii..

După cum se observă, la acea dată, prin modificarea legislativă adusă de nr.OUG113/2000, legiuitorul a înțeles să înlăture enumerarea limitativă a sporurilor din reglementările anterioare, extinzând categoria sporurilor ce se impun a fi avute în vedere la stabilirea pensiei și cualte sporuri și indemnizații cu caracter permanent avute la data pensionării.

Or, sporurile în discuție: spor de vechime în muncă, spor stabilitate de 20 %, spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 %, spor pentru condiții grele de muncă 15% -sunt sporuri cu caracter permanent care au intrat în baza de calcul la acordarea pensieiașa cum reiese în mod evident din Adeverința-tip pentru pensia de serviciu pentru magistrați, acordată conform Legii nr. 92/1992 emisă de angajator-intimatul în cauză- sub nr. 2040/41/A/25.09.2000- în care sunt menționate expres atât procentual, cât și valoric, precum și cu indicarea dispoziției legale în baza căruia a fost acordat fiecare dintre aceste sporuri în parte.(fila 11,12).

Ca atare într-o aplicare corectă a prevederilor art. 85 alin.(2 ) din Legea nr.303/2004 sus enunțate, se impuneau a fi luate în calcul și la actualizarea pensiei, în sensul cerut de reclamantă.

Celelalte pretenții ale reclamantei urmează a fi respinse ca neîntemeiate, prin sentința pronunțată de obligarea a pârâtului la emiterea adeverinței necesare recalculării pensiei, dreptul reclamantei fiind recunoscut, fără ca aceasta să justifice vreun alt prejudiciu în cauză.

Față, de cele ce preced, Curtea, constatând că soluția primei instanțe face o interpretare și aplicare greșită a legii la speța dedusă judecății, fiind incident motivul de modificare a hotărârii, prev. de art. 304 punct 9 cod procedură civilă;

În conformitate cu art. 312 alin.(1) din Codul d e procedură civilă, va admite ca fondat recursul de față, va modifica sentința atacată în sensul admite în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului Tribunalul Sibiu și în consecință:

Va fi obligat pârâtul Tribunalul Sibiu să emită cu privire la reclamanta adeverință tip pentru pensia de serviciu în care să fie evidențiate, pe lângă indemnizația lunară brută și toate sporurile cu caracter permanent avute la data pensionării, respectiv spor de vechime în muncă, spor stabilitate de 20 %, spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 %, spor pentru condiții grele de muncă 15%.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.628/9.07.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.

Modifică în parte sentința atacată în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului Tribunalul Sibiu și în consecință:

Obligă pârâtul Tribunalul Sibiu să emită cu privire la reclamanta adeverință tip pentru pensia de serviciu în care să fie evidențiate, pe lângă indemnizația lunară brută și toate sporurile cu caracter permanent avute la data pensionării, respectiv spor de vechime în muncă, spor stabilitate de 20 %, spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 %, spor pentru condiții grele de muncă 15%.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 17 2009.

Președinte,

Judecător,

Judecător,

Grefier,

Red.

Tehnored. /

4 ex./05.01.2010

Jud. fond./ /cu opinie

separată jud.

Președinte:Mirela Pop
Judecători:Mirela Pop, Manuela Stoica, Ana Doriani

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 1365/2009. Curtea de Apel Alba Iulia