Obligație de a face. Decizia 1397/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1397/R/2008
Ședința publică din data de 18 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca
Judecători: - -- vicepreședinte al Curții de Apel
- -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanții recurenți și precum și recursul declarat de pârâta recurentă ASOCIAȚIA " COPIILOR " împotriva deciziei civile nr. 162/A/2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din13 iunie2008,când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1259 din 13.11.2007 a Judecătoriei D e j, pronunțată în dos.nr-, s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamanții și, împotriva pârâtei Asociația Copiilor D și în consecință, a fost obligată pârâta să efectueze lucrările de separare a canalizărilor de a reclamanților pornind de la al doilea cămin comun din curte și până la stradă și separarea instalației de apă potabilă, de canalizare, conform adresei nr.7161/16.03.2006 emisă de Primăria
A fost obligată pârâta să le plătească reclamanților din cheltuielile de judecată, adică suma de 1.024 lei (reprezentând taxă timbru, onorariu expert și onorariu avocat).
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanții au chemat-o în judecată pe pârâtă, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la crearea accesului său separat de reclamanți pentru podul imobilului din D,-, pivniță și de alimente; să se dispună obligarea pârâtei la demolarea construcției provizorii din lemn cuplată cu o încăpere a apartamentului reclamanților, aflată în curtea comună; să se dispună obligarea pârâtei la plata reparațiilor interioare la pereții comuni din apartamentul reclamanților, necesare datorită folosinței necorespunzătoare de către pârâtă a părților indivize comune; să se dispună obligarea pârâtei la efectuarea lucrărilor de separare a canalizării lor de a reclamanților, pornind de la al doilea cămin comun din curte până la stradă și separarea instalației de apă potabilă, de canalizare, conform adresei nr.7161 din 16 martie 2006 emise de Primăria municipiului
Pârâta a susținut că nu a adus atingere dreptului de proprietate al reclamanților. La dosar s-au depus actele de proprietate ale părților, autorizațiile privind executarea lucrărilor, planșe fotografice, interogatoriul pârâtei și s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice.
Din concluziile raportului de expertiză, a rezultat că pentru punctul 1 din acțiunea civilă, soluția cea mai eficientă de creare a unui acces separat pentru pârâta care este proprietara.nr.1, față de reclamanții care sunt proprietarii.nr.2, pentru imobilul situat în D,-, acces la pivniță, de alimente, este crearea unui drept de servitute pe terasa reclamanților în suprafață de 1,32 mp, care dă posibilitate pârâtei să acceadă pe terenul indiviz, de pe terasa indiviză și apoi în cămara și pivnița proprietatea ei. S-a constatat însă că reclamanții nu au formulat un astfel de capăt de cerere prin care să solicite instituirea dreptului de servitute.
Referitor la pct.2 din acțiune, expertul a arătat că magazia de lemn este o construcție definitivă, înscrisă în CF nr.6387, nu este amplasată cu respectarea prevederilor actuale din Regulamentul de urbanism, fiind situată la mică distanță de clădirea reclamanților, dar panta acoperișului asigură scurgerea apelor spre curte, neproducând inconveniente reclamantilor. Magazia de lemn a fost construită înainte de apariția normativului de urbanism, este înscrisă în cartea funciară și nu sunt motive pentru demolarea ei.
În privința pct.3 din acțiune, expertul a arătat că stricăciunile constau din fisuri în peretele comun; este posibil ca folosirea de către pârâtă a părților indivize comune să cauzeze deteriorări la pereții comuni, crăpăturile fiind într-un zid indiviz, neputând stabili cu certitudine persoanele vinovate, reparațiile trebuind să fie suportate de ambele părți.
În ceea ce privește ultimul capăt de cerere, expertul a arătat că lucrările de separare a canalizării pârâtei de a reclamanților, nu înrăutățește situația inițială și sunt executate corespunzător, conducta de apă trece prin căminul de canalizare, dar s-a constatat că inițial a fost o conductă de plumb care trecea și ea prin acest cămin. Această conductă de plumb a fost înlocuită cu o conductă din plasatic, dar trecerea unei conducte de apă printr-un cămin de canalizare nu este o soluție bună, astfel că instalația de apă potabilă va trebui separată de cea de canalizare.
Prin decizia civilă nr.162/A din 20 martie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dos.nr- s-au respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanții și, precum și de pârâta Asociația Copiilor D, împotriva sentinței civile nr.1259 din 13.11.2007 pronunțată în dos.nr- al Judecătoriei D e j, care a fost menținută în întregime.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că imobilul în litigiu este înscris în CF colectivă nr.5386 D, nr.top 923/2/S, casă cu părți indivize comune compuse din terenul atribuit, zidul dintre apartamente, acoperiș între camere și pivniță, împrejmuire din zidărie, racorduri apă, canal, gaz, electrică și terasă retrasă, fiind în proprietatea reclamanților și soția, precum și în proprietatea Asociației Copiilor D, pe cota de 50,94/100 parte din părțile indivize comune aferente apartamentului nr.1.
Apartamentul nr.1 înscris în CF nr.6387 D, nr.top 923/2/S/I, compus din 2 camere, bucătărie, baie, WC, antreu, 2 cămări, magazie, terasă retrasă, boxa nr.1, pivniță, magazie de lemn cu suprafața utilă de 88,15 mp, cu 50,94% din părțile indivize comune înscrise în CF colectivă nr.6386, proprietară fiind Asociația Copiilor
Apartamentul nr.2 înscris în CF nr.6388 D, nr. top 923/S/II, compus din 2 camere, bucătărie, baie, WC, magazie și boxa nr.2, pivniță și terasă retrasă cu suprafața utilă de 84,46 mp, cu 49,6% din părțile indivize comune înscrise în CF colectivă nr.6386 D, proprietari fiind reclamanții. Potrivit cărții funciare colective, zidul dintre apartamente este proprietate comună, iar construcția provizorie din lemn cu destinația de este înscrisă în cartea funciară a.nr.1. Această încalcă prevederile Legii nr.50/1991, potrivit expertizei efectuate la prima instanță, însă expertiza nu a relevat faptul că datorită acestei cămări există un mediu insalubru și că a fost afectat peretele construcției.
Este evident că nu au fost respectate prevederile Legii nr.50/1991, întrucât construcția a fost edificată înainte de apariția acestei legi. Pârâta are un drept de proprietate comună pentru podul imobilului aferent construcției, deși acesta nu este înscris în cartea funciară, iar accesul la pod s-a făcut pe actuala cale de acces.
În raportul de expertiză, s-a arătat că cea mai eficientă cale de acces pentru pod, este tot conform situației actuale. În privința obligării pârâtei la plata reparațiilor interioare la pereții comuni, nu a fost dovedită o folosire necorespunzătoare de către pârâtă a părților indivize comune, care să justifice obligarea ei la plata în baza dispozițiilor art.998 civ.
Apelul pârâtei a fost apreciat ca nefondat, întrucât există pericolul de contaminare a apei potabile din instalația de canalizare, deoarece intersectează conductele și căminele de canalizare, fapt remarcat și de funcționarii Primăriei municipiului D, ca urmare a verificării sesizării nr.27719/2005, cât și de expertul numit în cauză, fiind încălcate prevederile art.6 alin.3 lit.d) din Ordinul nr.88/2007, aceste lucrări fiind în sarcina utilizatorului, care este obligat să execute instalațiile în așa fel încât să respecte prevederile care statuează etanșeitatea și legătura rețelelor exterioare cu imobilul.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanții și pârâta.
În recursul declarat de reclamanții și, s-a solicitat desființarea deciziei atacate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii civile înaintate de reclamanți împotriva pârâtei, care să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, reclamanții au susținut că soluția instanței de apel nu este în totalitate legală și temeinică, aceasta bazându-se pe aplicarea greșită a legii. Prima instanță a soluționat numai pct.4 al acțiunii, celelalte 3 considerându-le nefondate.
În privința deciziei tribunalului care se bazează pe expertiza tehnică (la fel ca și sentința), dar care nu a răspuns obiectivelor reclamanților de a propune soluții concrete la problemele ridicate de ei. În privința magaziei de lemn, a pereților deteriorați și a canalizării, nu s-au oferit soluțiie fective care să poată și executate.
Instanța de apel nu a analizat în mod serios alte probe în afară de expertiză, bazându-și toată argumentația pe concluziile expertului, or era nevoie să fie coroborate toate probele existente în dosar.
În privința reclamanților, instanța de apel referitor la pct.1-3 din acțiune a reiterat concluziile expertului și nu a luat în seamă nici una dintre celelalte probe, ca de exemplu faptul că pârâta folosește terasa reclamanților pentru a ajunge în cămara și pivnița lor, precum și în podul comun.
Instanța de apel nu a luat în considerare că prima instanță a copiat concluziile raportului de expertiză fără nici o coroborare cu celelalte probe din dosar, și uas ancționat această atitudine. Expertul a confirmat că magazia de lemn este amplasată pe terenul comun tuturor coproprietarilor imobilului și că nu respectă regulile impuse constructorilor, dar nici expertul nu a oferit o soluție pentru igienizarea și intrarea în legalitate, comentând doar imposibilitatea demolării ei.
În privința reparațiilor la pereții interiori ai reclamanților, prima instanță s-a mărginit la copierea concluziilor expertizei, iar instanța de apel le-a reproșat reclamanților că ar fi trebuit să dovedească o folosire necorespunzătoare a pereților comuni de către pârâtă, ceea ce rezultă chiar din raportul de expertiză, unde se arată că pereții sunt deteriorați și prezintă fisuri, dar nu se oferă soluția tehnică pentru remedierea acestor stricăciuni, iar instanța de apel nu a luat în considerare acest motiv de apel. Obiecțiunile formulate de reclamanți la raportul de expertiză, nu au fost acceptate. au apărut exclusiv pe pereții comuni cu pârâții, iar nu și pe cei comuni cu alți vecini, astfel că nu pot fi cauzate din culpa reclamanților, însă instanța de apel nu a amintit nimic despre acestea.
Instanța de apel nu a comentat motivul de apel referitor la nerespectarea legilor privitoare la proprietatea comună și forțată. Or alături de dreptul de proprietate asupra apartamentelor, există și dreptul de proprietate comună forțată asupra părților indivize comune, iar exercitare atributelor sale trebuie făcută astfel încât nici un proprietar nu poate încălca sau prejudicia dreptul de proprietate comună sau individuală.
Nici un proprietar nu poate folosi părțile comune astfel încât să lezeze drepturile sau interesele altui proprietar, cu referire la art.36 din Legea nr.114/1996.
În recursul declarat de pârâta, ASOCIAȚIA " COPIILOR D", s-a solicitat modificarea în parte a deciziei civile nr.165/A/2008 a Tribunalului Cluj și modificarea în parte a sentinței civile nr.1259/2007 Judecătoriei D e j, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului, pârâta a susținut că decizia recurată, este nelegală sub aspectul respingerii apelului ei, fiind temeinică și legală sub aspectul respingerii apelului reclamanților.
Tribunalul a motivat lacunar soluția de respingere a apelului pârâtei. Prima instanță nu a precizat dispozițiile legale în baza cărora a dispus obligarea pârâtei la efectuarea lucrărilor de separare a canalizării de cea a reclamantelor, pornind de la al doilea cămin din curte și până la stradă, și separarea instalației de apă potabilă de canalizare, această soluție venind în contradicție cu Regulamentul-cadru al serviciului de alimentare cu apă și canalizare.
Instanța de apel a reținut doar prevederile art.144 și art.147 din Ordinul nr.88/2007, fără să precizeze că în categoria utilizatorilor, nu intră numai pârâta, ci și reclamanții, astfel că obligația legală le incumbă și lor.
Nelegalitatea hotărârilor atacate rezultă și din prejudiciul creat pârâtei prin lipsirea de dreptul de proprietate asupra părților indivize comune ce reprezintă instalația de apă potabilă și instalația de canalizare, părți indivize comune, înscrise în favoarea pârâtei în CF colectivă nr.6386 Prin obligația impusă pârâtei, se realizează implicit și o ieșire din indiviziune asupra unor părți indivize comune, care presupune o indiviziune forțată și perpetuă, împroprietărindu-i pe reclamanți cu un drept de proprietate exclusiv asupra branșamentelor și racordurilor de apă și canal.
Pârâtei i s-a creat un prejudiciu prin obligarea ei la suportarea integrală a costurilor de separare a instalațiilor de apă și canalizare, fără dovedirea vreunei culpe și fără ca reclamanții să dovedească nefuncționalitatea instalațiilor existente, care au funcționat în acest fel de la data ridicării construcției, în urmă cu aproape 200 de ani.
Chiar dacă s-ar impune schimbarea traseului instalației de apă potabilă, costul acestor lucrări trebuie suportat în mod egal de reclamanți și de pârâtă, iar nu exclusiv de pârâtă, așa cum în mod nelegal au apreciat instanțele anterioare.
Sentința conține o contradicție între considerente și dispozitiv, referitor la conducta de apă, în considerente reținând concluziile expertizei, iar în dispozitiv făcând referire la adresa Primăriei municipiului D nr.7161/2006.
Nu s-a avut în vedere că activitatea desfășurată de pârâtă este avizată sanitar. Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra aspectelor formulate în motivele de apel și reluate în recurs la pct.3-6. Aceeași instanță de apel, a omis să se pronunțe asupra criticilor aduse sentinței, referitoare la obligarea pârâtei la plata cotei de parte din cheltuielile de judecată avansate de reclamanți, raportat la admiterea unui singur capăt de cerere din cele patru formulate.
Reclamanții și prin întâmpinare depusă la dosar, 10-12, au solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat și obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursurile, curtea reține următoarele:
Reclamanții și sunt proprietarii.nr.2, situat în,-, înscris în CF individuală nr.6388 D, nr.top 923/2/S/II.
Pârâta SOCIAȚIA " COPIILOR " D, este proprietara.nr.1, situat în D,-, înscris în CF individuală nr.6387 D, nr.top 923/S/
Părțile indivize comune ale celor două apartamente, sunt înscrise în CF colectivă nr.6386 D, nr.top 923/2/
Față de capetele de cerere formulate de reclamanți în petitul acțiunii introductive de instanță, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de către expertul constructor, 115-130 dos.judecătorie.
Acțiunea reclamanților a fost admisă în parte, numai cu privire la capătul de cerere având ca obiect efectuarea lucrărilor de separare a canalizărilor, adică exact ceea ce nu constituie specialitatea expertului numit în cauză, care este inginer în specialitatea construcții, iar nu în specialitatea instalații și care a afirmat că "răspunsul autorizat la acest punct îl poate da numai un expert instalator și nu un expert constructor", 119 al dosarului primei instanțe, respectiv pag.5 din raportul de expertiză.
Dacă în privința primelor trei capete de cerere din acțiunea reclamanților, expertiza tehnică putea fi efectuată de către un expert având specialitatea construcții, răspunsul calificat la cel de-al 4-lea capăt de cerere al reclamanților, îl putea da numai un expert în specialitatea instalații.
Nici instanțele anterioare și nici părțile nu au observat acest aspect, și el nu a format obiectul criticilor în recurs și în apel, astfel că nefiind vorba de un motiv de ordine publică, nu a fost invocat din oficiu de instanță.
Nu este reală susținerea reclamanților că prima instanță ar fi soluționat "numai pct.4 al acțiunii": prima instanță a soluționat integral acțiunea, adică toate cele 4 capete de cerere, dar a admis numai cel de-al 4-lea capăt de cerere, respingând primele trei capete de cerere; în opinia reclamanților însă "soluționare" echivalează cu admitere" ceea ce este absolut eronat. Apoi, obiect al recursului îl formează în speță decizia tribunalului, iar nu sentința judecătoriei.
În actuala configurație, recursul reprezintă o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres de pct.1-9 ale art.304 pr.civ. Reclamanții și-au motivat formal în drept recursul pe dispozițiile art.304 pct. 9 pr.civ. însă în realitate ei vizează netemeinicia deciziei, ceea ce este inadmisibil.
Datorită configurației actuale a recursului, în această cale extraordinară de atac nu mai pot fi reanalizate probele ce au făcut obiectul analizei în fața primei instanțe și a instanței de apel.
De aceea nu poate fi analizată în recurs situația magaziei de lemn, concluziile raportului de expertiză, coroborarea acestui raport de expertiză cu celelalte probe administrate în cauză, ori cu faptul că pârâta ar folosi terasa reclamanților pentru a ajunge la, pivniță și pod.
Aceeași este situația și în privința pereților interiori ai reclamanților, ai pereților comuni, a "stricăciunilor" apărute pe pereții comuni.
Nu corespunde realității că instanța de apel nu ar fi "comentat" motivul de apel referitor la nerespectarea legilor privitoare la proprietatea comună și forțată; în considerentele deciziei recurate, instanța de apel a făcut o analiză pertinentă a dispozițiilor legale incidente în această materie, cu aplicație la speța concretă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct. 9 coroborat cu art.312 alin.1 pr.civ. se va respinge recursul reclamanților, ca nefondat.
În ceea ce privește recursul pârâtei ASOCIAȚIA " COPIILOR " D, curtea reține că decizia tribunalului este motivată în privința respingerii apelului pârâtei, motivarea unei hotărâri judecătorești constituind o problemă de calitate, iar nu de cantitate (volum, întindere).
După ce pârâta-recurentă a devenit proprietară asupra apartamentului nr.1 situat în D,-, a început să desfășoare o activitate mai intensă decât vechiul locatar, activitate ce iese din vechile tipare și dincolo de scopul ei nobil, le crează în mod evident un disconfort reclamanților.
Pârâta este cea care a făcut modificări la instalația de apă și de canalizare, din cauza volumului de apă mai mare consumat și corelativ,de ape reziduale deversate, motiv pentru care se justifică să suporte singură contravaloarea lucrărilor de separare a canalizării și a instalației de apă.
Instanța de apel a reținut corect prevederile legale incidente în speță.
Nici decizia recurată și nici sentința apelată, nu i-au atins dreptul de proprietate al pârâtei asupra părților indivize comune înscrise în cartea funciară colectivă, respectiv nu s-a dispus radierea lor.
Nemulțumirea reclamanților este una reală, astfel că suportarea integrală de către pârâtă a costurilor determinate de separarea instalațiilor de apă și canalizare, este nu numai legală, dar și echitabilă.
Nu există contradicție între considerentele sentinței și dispozitivul ei, ceea ce se execută este dispozitivul unei hotărâri judecătorești, iar nu considerentele ei, adică motivarea în fapt și în drept.
Probele se analizează în ansamblul lor de către instanțele de fond, iar Codul d e procedură civilă nu stabilește ierarhic a probelor, cum ar fi în speță avizul sanitar pe baza căruia își desfășoară activitatea pârâta.
Tribunalul s-a "pronunțat" cum afirmă pârâta, mai exact și riguros juridic, a analizat motivele de apel formulate de aceasta, dar reiterăm, motivarea unei hotărâri judecătorești este o problemă de calitate, iar nu de volum.
Cheltuielile de judecată au fost stabilite în mod corect de prima instanță în cotă de parte în sarcina pârâtei, în baza culpei procesuale prevăzute de art.274 pr.civ. chiar dacă s-a admis un capăt de cerere și s-au respins trei, stabilirea cheltuielilor de judecată s-a făcut nu în funcție de numărul capetelor de cerere admise raportat la cele respinse, ci în funcție de ponderea capătului de cerere admis, în cadrul acțiunii reclamanților.
Pentru aceste motive, în baza art.304 pct. 9 coroborat cu art.312 alin.(1) pr.civ. se va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanții și și de pârâta ASOCIAȚIA " COPIILOR " D împotriva deciziei civile nr.162/A din 20 martie 2008, a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.DT:18.06.2008
Dact.CA: 23.06.2008 - 2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Valentin Mitea Traian Dârjan
