Obligație de a face. Decizia 1397/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 1397
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 9 noiembrie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Daniela PărăuJUDECĂTOR 2: Sorina Ciobanu
- -- JUDECĂTOR 3: Liliana Ciobanu
- -- judecător
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâții, împotriva deciziei civile nr.129 din 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat avocat pentru recurentul-pârât și consilier juridic pentru intimata-reclamantă.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință în sensul că a învederat instanței că recursul are ca obiect obligația de a face, este la al treilea termen de judecată și că procedura este completă.
Apărătorul recurenților-pârâți depune la dosar în xerocopie autorizația de construire nr.611/2009 și certificatul de urbanism nr.966/2009, precum și chitanța onorariu avocat. Motivat de faptul că nu mai are de formulat cereri noi, solicită judecarea cauzei.
Reprezentantul intimatei-reclamante arată că a studiat actele depuse la dosar, nu are alte cereri, sens în care solicită cuvântul în fond.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul pentru recurenții-pârâți arată că a declarat recurs împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele anterioare pentru că în mod greșit pârâții au fost obligați să depună documentația necesară eliberării certificatului de urbanism și a autorizației de construire pentru imobilul în cauză, întrucât există o hotărâre judecătorească prin care Primăria a fost obligată să elibereze pârâților certificatul de urbanism și autorizația de construcție, hotărâre care a fost pusă în executare și astfel Primăria a emis actele de autorizație. Pârâții au depus toate actele necesare conform dispozițiilor Legii 50/1991 și de aceea acțiunea a fost admisă iar hotărârea pronunțată în acest sens a rămas definitivă și irevocabilă. Toată documentația care trebuia depusă de pârâți a fost depusă, iar obligația acum de a depune din nou de către pârâți completare la acte, este nejustificată. În mod superficial s-a dispus printr-o hotărâre ca pârâții să depună o serie de acte care de fapt nici nu au fost menționate, atât timp cât există o hotărâre în favoarea pârâților. Susținerea reclamantei că imobilul proprietatea pârâților ar fi monument istoric și depune în acest sens un nomenclator stradal din care rezultă că imobilul se află la nr.33 este de asemenea greșită, întrucât imobilul este la nr.31. Cu atât mai mult reclamanta nu depune nicio dovadă în plus din care să rezulte că imobilul ar fi monument istoric, iar solicitarea acesteia că pentru obținerea unei autorizații de construcții necesită avize speciale, este greșită. Ar trebui să se rețină că la această dată imobilul nu mai este proprietatea familiei ci a familiei fiind astfel vândută proprietatea de la nr.31 și nu de la nr.33 despre care face vorbire reclamanta. Atât certificatul de urbanism cât și autorizația de construire au fost obținute de pârâți în baza unei hotărâri judecătorești, iar acțiunea reclamantei de a fi obligați pârâții să depună în completare noi acte este fără sens, sens în care solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate, iar pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată și inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
Consilier juridic având cuvântul pe fond arată că într-adevăr hotărârea a fost pusă în executare. În cauză au fost formulate două dosare de executare, a fost executată o hotărâre judecătorească în sensul că autorizația de construire nu poate fi utilizată fără documentația necesară și fără avizele necesare. Prin hotărârea Tribunalului s-a stabilit doar cadrul procesual din punct de vedere al părților, față de cine trebuie eliberate actele și nicidecum nu s-a urmărit lămurirea dispozițiilor Legii 50/1991. Autorizația de construire a fost eliberată numai în baza unei hotărâri judecătorești. Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de apel, precum și obligarea pârâților la plata daunelor cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor.
În replică, apărătorul pârâților arată că afirmația că nu au fost depuse documentațiile necesare este eronată. Din anul 2006 familia nu mai este proprietara imobilului, iar autorizația de construire și certificatul de urbanism au fost eliberate pe baza documentației vechi care era completă, și nu pe una nouă, incompletă.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.47 din 13 ianuarie 2009 s-a admis cererea formulată de reclamantul Municipiul PNp rin Primar în contradictor cu pârâta și și au fost obligați pârâții să depună documentația necesară eliberării certificatelor de urbanism și autorizației de construcție conform Legii nr.50/1991, a normelor metodologice de aplicare a acesteia și a Legii nr.422/2001 pentru imobilul situat în P N,- și să plătească suma de 100 lei/zi de întârziere către reclamant, de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri și până la îndeplinirea obligației indicate.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin cererea introductivă reclamantul a chemat în judecată pârâții pentru a fi obligați să depună documentația necesară eliberării certificatului de urbanism și autorizației de construire conform Legii 50/1991, a normelor metodologice de aplicare a acestei legi și Legea nr.422/2001 pentru imobilul situat în P N,- precum și obligarea acestora la plata sumei de 100 lei pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data îndeplinirii efective a obligațiilor.
S-a reținut că prin sentința civilă nr.30 din 20 februarie 2007 Tribunalului Neamț - secția comercială și de contencios administrativ reclamantul a fost obligat să elibereze pârâților și certificatul de urbanism și autorizația de construire pentru imobilul situat în P N,- precum și să plătească penalități de întârziere de 100 lei pe zi de întârziere până la îndeplinirea obligației.
Prin adresa nr.15652 din 16 martie 2007, reclamantul Municipiul P N, prin Primar a solicitat pârâților să depună documentația necesară în vederea eliberării certificatului de urbanism și a autorizației de construire.
Aceasta întrucât conform art.16 și 17 din normele metodologice de aplicare a Legii 50/1991 sunt necesare anumite documente pentru eliberarea certificatului de urbanism și pentru eliberarea autorizației de construire.
S-a reținut că pârâții nu s-au conformat solicitării reclamantului de a depune actele prevăzute de lege, invocând titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.30/20 februarie 2007 Tribunalului Neamț, situație în care s-a apreciat ca fiind admisibilă acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții iar Tribunalul Neamț prin decizia civilă nr.129 din 28 mai 2009 respins apelul reținând că hotărârea instanței de fond este corectă în condițiile în care obligațiile pârâților sunt corelative obligației reclamantului stabilite prin sentința civilă nr.30/CA/2007 a Tribunalului Neamț.
S-a apreciat că împrejurarea că reclamantul a fost obligat prin sentința menționată, să elibereze pârâților certificatul de urbanism și autorizația de construcție nu înlătură, ba dimpotrivă, impune îndeplinirea de către pârâți a unor obligații prealabile, de care depinde însăși îndeplinirea obligației reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții, recursul fiind declarat și motivat în termen și legal timbrat cu taxă de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
În motivarea recursului se arată, în esență că hotărârea este netemeinică și nelegală deoarece nu există niciun temei legal în baza căruia să fie obligați la îndeplinirea acestor formalități sub sancțiunea daunelor cominatorii, chiar dacă au pornit executarea silită în baza sentinței civile nr.30/CA/2007 a Tribunalului Neamț.
Arată și că acțiunea este parțial lipsită de interes întrucât la data de 26 aprilie 2004 intimata le- eliberat certificat de urbanism cu nr.300 pentru imobilul situat în- și că niciodată nu s-a invocat faptul că imobilul proprietatea lor ar fi monument istoric, ei fiind proprietari pentru imobilul cu nr.31 și nu pe imobilul cu nr.33 care ar fi monument istoric.
La dosar s-a depus autorizația de construire nr.611 din 19 octombrie 2009 emisă de intimat, pentru imobilul din-.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate Curtea de Apel reține următoarele:
Referitor la primul motiv de recurs se va aprecia că nu va putea fi reținut întrucât obligarea recurenților la depunerea documentației legale pentru eliberarea certificatului de urbanism și autorizației de construcție este întemeiată pe dispozițiile art.16 și 17 din normele metodologice de aplicare a Legii 50/1991, iar obligarea la plata daunelor cominatorii este întemeiată pe dispozițiile art.1073 Cod civil.
Nu va putea fi reținută nici susținerea referitoare la eliberarea certificatului de urbanism la data de 26 aprilie 2004, atât timp cât instanța de judecată prin sentința civilă nr.30/CA/20 februarie 2007 Tribunalului Neamț secția comercială și de contencios administrativ a obligat intimatul din prezenta cauză să elibereze recurenților și certificatul de urbanism și autorizația de construire pentru imobilul situat în P N,-, situație în care acțiunea nu poate fi lipsită de interes cum au susținut recurenții.
Privitor la faptul că imobilul este sau nu monument istoric și s-ar afla la nr.31 sau la nr.33 se va aprecia că acest aspect nu poate constitui motiv de recurs atât timp cât prin acțiunea introductivă s-a solicitat depunerea de către reclamanți a documentelor pentru eliberarea certificatului de urbanism și autorizației de construire pentru imobilul din P N,- în paranteză fiind trecut nr.33, iar instanța s- pronunțat cu privire la imobilul aflat la nr.31 fără a se face referire la faptul că acest imobil este sau nu monument istoric, acest aspect nefiind cercetat în raport de obiectul cererii deduse judecății. Aceasta cu atât mai mult cu cât acest aspect nu a constituit motiv de apel, neputându-se invoca în recurs motive noi ce nu au fost invocate ca motive de apel conform art.294 Cod procedură civilă coroborate cu dispozițiile art.316 Cod procedură civilă.
De asemenea se va aprecia că eliberarea autorizației de construire nr.611 din 19 octombrie 2009 emisă de intimat pentru imobilul în cauză nu poate constitui motiv de admitere a recursului deoarece din cuprinsul autorizației rezultă că aceasta poate fi folosită doar după întocmirea de titularul dreptului real asupra imobilului a documentației tehnice conform conținutului cadru prevăzut de lege.
Având în vedere situația reținută Curtea de Apel în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge ca nefondat recursul promovat de pârâții, împotriva deciziei civile nr.129 din 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -
- -
Red.sent.-
Red.dec..- /
Red.dec.rec.- /20.11.
Tehn.- / 7 ex./26.11.2009./com.tuturor părților.
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu
