Obligație de a face. Decizia 142/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE CIVILA NR. 142/

Ședința publică de la 24 Martie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Vanghelița Tase

JUDECĂTOR 2: Eleonora Spiridon

JUDECĂTOR 3: Paulina Georgescu

Grefier - -

S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentii-reclamanti

, și R - Constanta,- judetConstanta - împotriva deciziei civile nr.779 din 12 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanta în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatii-pârâti G și, - Constanta,-.-...65 având ca obiect obligație de a face.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16.03.2009 și au fost consemnate în încheierea din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 23.03.2009 și 24.03.2009.

C RTEA

Asupra recursului civil de față;

Reclamantii si R au chemat in judecata paratii G si pentru a se dispune exexutarea intocmai a obligatiei principale ce decurge din antecontractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.1295/15.05.2003 constand in aducerea imobilului intr-o stare corespunzatoare si conforma cu obiectul conventiei. In subsidiar s-a solicitat, in masura in care paratii refuza indeplinirea obligatiei anterior mentionate, obligarea acestora la plata tuturor cheltuielilor care le presupune aducerea imobilului la starea corespunzatoare si conforma obiectului conventiei partilor, cheltuieli ce vor fi efectuate de reclamanti pe seama paratilor.

In considerentele cererii de chemare in judecata s-a sustinut ca partile au incheiat antecontractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.1292/2003 la BNP avand ca obiect imobilul situat in Constanta- dupa ce reclamantii au vizionat imobilul in mai multe randuri. Anterior au fost avansati o parte din banii stabiliti ca pret ai imobilului, paratii refuzand in mod constatant sa prezinte actele de proprietate cu privire la imobil. Dupa ce vanzatorii si-au luat ultimele lucruri din imobil cumparatorii au observat ca imobilul nu prezenta caracteristicile avute in vedere la data incheierii antecontractului de vanzare cumparare. Ca urmare a acestui fapt reclamantii au solicitat restituirea avansului, insa paratii au refuzat motivat de faptul ca nu detin suma respectiva si partile au convenit ca paratii sa vanda imobilul pentru a restitui avansul primit. La data de 15.11.2003 reclamantii au achitat inca o diferenta de 300 USD si a fost intocmit un act aditional de prelungire a termenului de perfectare a actului. In cadrul altui dosar care a existat intre parti a fost efectuata o expertiza tehnica ce a stabilit pretul de circulatie al imobilului la valoarea de 31168 USD insusita de ambele parti, acesta fiind pretul real si corect ce urmeaza a fi platit.

In aparare paratii au fosmulat intampinare prin intermediul careia au sustinut ca se impune respngerea actiunii reclamantilor. Pe cale reconventionala au solicitat rezolutiunea antecontractului de vanzare cumparare pentru neplata integrala a pretului si repunerea partilor in situatia anterioara. ca pretul vanzarii a fost de 40.000dolari din care a fost achitata suma de 23.000dolari, diferenta urmand a fi platita in doua rate pana la data de 15.11.2004, insa reclamantii nu si-au indeplinit aceasta obligatie.

Reclamantii si-au precizat ulterior obiectul cererii de chemare in judecata(fila 65 dosar fond) aratand ca obiectul cererii de chemare in judecata il constituie constatarea valorii de circulatie a imobilului litigios la suma de 31.168dolari potrivit raportului de expertiza intocmit in dosarul nr.3352/2004 al Judecatoriei Constanta, constatarea intervenirii vanzarii cumpararii imobilului litigios la pretul anterior mentionat si obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.

In raport de obiectul cererii reconventionale reclamantii au invocat exceptia autoritatii de lucru judecat sustinand ca acest litigiu a fost solutioant definitiv si irevocabil prin sentinta civila nr 744/2005 a Judecatoriei Constanta.

Paratii au invocat la randul lor aceeasi exceptie raportat la obiectul actiunii precizate, precum si exceptia prescrierii dreptului la actiune si inadmisibilitatea primului capat de cerere.

Prin incheirea din 23.01.2008 Judecatoria Constantaa admis exceptia inadmisibilitatii primului capat de cerere si a respins exceptiile prescrierii dreptului la actiune si a autoritatii de lucru judecat aratand in incheirea intocmita cu acea ocazie motivele avute i vedere la deliberare.

Prin aceeasi incheiere instanta de fond a admis si exceptia de conexitate a cauzei cu dosarul nr -. Sub acest numar a fost inregistrata actiunea prin care reclamantii G si au solicitat instantei ca in contradictoriu cu paratii si R sa constate rezolutionat antecontractul de vanzare cumparare incheiat intre parti, sa dispuna evacuarea neconditionata a paratilor din imobilul ocupat si sa fie obligati paratii la plata cheltuielilor de judecata.

A fost administrata proba cu inscrisuri si proba cu expertiza tehnica de specialitate.

La termenul din 25.02.2008 a fost depus contractul de cesiune incheiat intre R si prin care cel dintai a cesionat catre coreclamanta dreptul de a cumpara imobilul litigios, cesiune acceptata de catre cesionar.

Prin sentinta civila nr.3799/3.03.2008 Judecatoria Constantaa respins ca inadmisibil primul capat din cererea de chemare in judecata formulata si precizata privind constatarea valorii de circulatie a imobilului situat in Constanta- la data achizitionarii ca fiind de 31168 usd. A respins ca nefondate celelalte capete de cerere precum si cerere reconventionala a paratilor. A fost admisa actiunea conexa si s-a constatat rezolutionat antecontractul de vanzare cumparare incheiat intre reclamantii G si, in calitate de promitenti vanzatori si paratii si R, in calitate de promitenti cumparatori. S-a dispus evacuarea paratilor din imobilul situat in Constanta-. si R au fost obligati la plata cheltuielilor de judecata.

In considerentele hotararii s-a retinut ca prin antecontractul de vanzare cumparare autentificat sub nr 1292/15.03.2003 la BNP avand ca obiect imobilul situat in Constanta-, reclamanta parata impreuna cu cedentul R s-au obligat sa cumpere, iar paratii reclamanti G si sa vanda imobilul compus din teren in suprafata de 170 mp si o constructie, casa de locuit formata din 4 camere si dependinte plus garaj, la pretul 40000 usd, din care la data intocmirii antecontractului a fost achitat un avans de 23000 usd.S-a stabilit ca termenul de incheiere a actului autentic sa fie de sase luni de la data antecontractului interval in care urma sa fie achitata in doua rate si diferenta de pret de 17000 usd.In cuprinsul antecontractului partile au prevazut o clauza prin care promitentii vanzatori se obligau ca in cazul in care nu vor mai respecta obligatia de vanzare, sa restituie dublul sumei primita cu titlu de avans, iar in cazul in care promitentii cumparatori nu isi vor mai indeplini obligatia de a cumpara erau de acord sa piarda avansul achitat, clauza apreciata ca fiind de dezicere de ctare instanta de fond. Printr-un act aditional promitentii cumparatori au mai achitat o suma de 300 usd si partile au convenit de comun acord ca actul autentic de vanzare cumparare sa fie perfectat la data de 15.05.2004 cand urma si achitarea diferentei de pret.

Actul de vanzare nu a mai fost perfectat intrucat, anterior termenului convenit prin actul aditional reclamantii au formulat o actiune prin care au solicitat reducerea pretului stabilit initial prin antecontract pentru vicii ascunse ale imobilului si daune in valoare de 2500 lei. In cadrul judecarii acestei actiuni a fost efectuata o expertiza tehnica de specialitate, prin care s-a concluzionat ca pretul de circulatie al imobilului era de 31168 usd la data intocmirii promisiunii de vanzare. Actiunea a fost respinsa prin sentinta civila nr 7441/18.08.2005 a Judecatoriei Constanta ramasa irevocabila. Cu ocazia acestei judecati s-a stabilit ca viciile invocate de catre reclamanti nu au caracterul unor vicii ascunse, fiind vizibile, cererea de reducere pretului fiind neintemeiata. Paratii reclamanti au emis mai multe notificari prin care au solicitat reclamantilor parati perfectarea actului autentic, iar ulterior au procedat la consemnarea dublului sumei primite ca avans.

Partile cu ocazia încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare au acceptat o clauza consimțind asupra posibilitatii de a reveni asupra acordului de voința de a încheia contractul în formă autentică cu consecinta platii dublului avansului. In contextul manifestarii intentiei paratilor reclamanti de denuntare a antecontractului de vanzare cumparare cererea de pronuntare a unei hotarari care sa loc de act autentic de vanzare cumparare este nefondata, cat timp actul intocmit de parti nu mai are puterea necesara crearii unor consecinte juridice.

A mai apreciat instanta de fond ca actiunea principala este nefondata si pentru faptul ca instanta de judecata nu se poate substitui vointei partilor in stabilirea pretului de vanzare cumparare, cat timp acesta a fost stabilit pe baza acordului partilor, in functie de valoarea de circulatie si pentru alte criterii avute in vedere in mod liber de catre parti.Pretul unui contract de vanzare cumparare nu trebuie sa fie neaparat egal cu valoarea de circulatie, fiind permise anumite derogari in plus sau in minus in functie de conventia partilor, cu obligatia stabilirii unui pret serios si real. Cum paratii si R ocupa imobilul situat in- fara a justifica un titlu al locatiunii si cum reclamantii exhiba un titlu de proprietate cu privire la acest imobil, instanta a constatat intemeiat capatul de cerere referitor la evacuarea paratilor din imobil.

Impotriva acestei solutii a declarat apel reclamanta apreciind-o ca fiind nelegala intrucat cauza a fost solutionata fara a se avea in vedere intreg materialul probator adminisrtat in cauza. A mai sustinut apelanta ca instanta de fond a analizat gresit actul juridic dedus judecatii. Ulterior aceste motive au fost dezvoltate printr-un memoriu separat depus la dosarul cauzei.

La primul termen de infatisare intimatii au invocat exceptia decaderii apelantei di dreptul de mai depune motivele de apel, exceptie la a carei sustinere s-a renuntat ulterior.

Alte probatorii nu au fost administrate in fata instantei de apel.

Soluționând pe fond apelul, Tribunalul Constanțaa pronunțat decizia civilă nr.779 din 12 decembrie 2008, prin care a respins ca nefundat apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.3799 din 3 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în contradictoriu cu intimatul-reclamant R și intimații-pârâți G și.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că părțile au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare a imobilului situat în C,-, urmând ca la data de 15 aprilie 2004,potrivit actului adițional să încheie actul în formă autentică.

Cu o lună înaintea împlinirii termenului,promitenții cumpărători au intentat acțiune prin care au solicitat reducerea prețului pentru vicii ascunse ale imobilului.

Pe cale reconvențională s-a solicitat rezoluțiunea antecontractului pentru nerespectarea clauzei privind încheierea actului în formă autentică.

Prin decizia nr.1004 din 19 septembrie 2006 cererea principală și cea reconvențională au fost respinse în mod irevocabil.

În urma notificării părțile s-au întâlnit la notarul public unde pârâții-intimați au înțeles să se prevaleze de clauza de dezicere.

A fost consemnată la dispoziția cumpărătorilor suma de 46.000 dolari.

În cuprinsul procesului-verbal reclamanții au susținut că nu sunt de acord cu primirea sumei - constatarea vânzării-cumpărării sau rezilierii fiind de competența instanței de judecată.

Totodată, au susținut că dublul avansului reprezintă suma de 66.000 dolari având în vedere paritatea lei-dolar.

Reclamanții-cumpărători au consemnat diferența de preț la 23 februarie 2008, după patru ani, la data la care trebuia încheiat în formă autentică contractul de vânzare-cumpărare.

În continuare, instanța a reținut că în speță sunt îndeplinite condițiile rezoluțiunii antecontractului de vânzare-cumpărare și repunerea părților în situația anterioară încheierii actului întrucât promitenții cumpărători nu și-au onorat obligația de plată a restului de preț la data stabilită în antecontract.

A mai reținut că promitenții vânzători s-au prevalat de clauza de dezicere pe care reclamanții au acceptat-o prin semnarea antecontractului de vânzare-cumpărare.

În termen legal, împotriva deciziei civile nr.779 din 12 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța au declarat recurs și.

Critica soluției se referă la următoarele:

1.Cu privire la depășirea limitelor învestirii prin cererea de apel formulată de recurenta.

Instanța de fond a fost sesizată de intimații cu două cereri de chemare în judecată: prima cerere formulată sub forma cererii reconvenționale având ca obiect rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare pentru neachitarea diferenței de preț la termenul stipulat în antecontract și a doua cerere conexă, care în calitate de reclamanți în contradictoriu cu Și au solicitat rezoluțiunea actului, invocând clauza de dezicere.

Instanța de fond a pronunțat soluții diferite:a respins cererea reconvențională ca nefondată și acțiunea conexă, având ca obiect desființarea actului pentru clauza de dezicere a fost admisă și s-a dispus evacuarea pârâtelor pentru lipsă titlu.

Pârâții-intimați nu au declarat apel împotriva soluției de respingere a cererii reconvenționale pentru neplata prețului.

Așadar, instanța de apel a fost învestită numai cu apelul declarat de, care se referă la modul de soluționare a acțiunii principale și a cererii conexe prin care s-a dispus desființarea actului și evacuarea lui și.

Instanța de apel, făcând referire în considerentele hotărârii la neplata prețului și-a depășit limitele învestirii, ea și-a fundamentat hotărârea pe argumente ce nu au făcut obiectul judecății.

În legătură cu acest motiv se justifică și calitatea de recurent a lui R în cauza dedusă judecății.

2.Cu privire la natura clauzei înserată în antecontractul de vânzare-cumpărare, recurenții au susținut că cele două instanțe au apreciat în mod greșit confundând clauza de dezicere cu clauza de arvună.

În antecontract s-a stipulat clar, "în cazul în care noi, G și nu vom mai respecta promisiunea de vânzare a imobilului, ne vom obliga să restituim lui și R, dublul sumei acordată cu titlu de avans".

Despre această clauză instanța a apreciat că este o clauză de denunțare unilaterală a convenției în baza căruia o parte contractantă poate să se răzgândească cu privire la executarea obligațiilor asumate.

Această clauză trebuie stipulată în mod expres, neechivoc, clauză care nu a fost înserată în antecontract.

În această situație, intimații în raport de modul de formulare a clauzei aveau posibilitatea fie să ceară executarea silită a vânzării, fie să pună în funcțiune clauza de arvună.

3.Cu privire la nelegalitatea soluției privind constatarea vânzării-cumpărării.Invocând clauza de dezicere,cele două instanțe au reținut greșit imposibilitatea pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.

Avându-se în vedere că în cauza dedusă judecății conform antecontractului încheiat s-a prevăzut o clauză de arvună și nu de dezicere, instanța trebuia să admită acțiunea și să constate vânzarea-cumpărarea -prețul fiind achitat integral și proprietatea fiind transmisă la cumpărători.

Soluția pronunțată de instanța de fond și menținută în apel, s-a bazat exclusiv pe punerea în valoare a așa-zisei clauze de dezicere,soluție care este greșită.

Instanța de apel nu a avut în vedere dispozițiile art.1022 Cod civil, care prevede posibilitatea acordării termenului de grație în favoarea debitorului obligației neîndeplinite pentru ca aceasta să-și îndeplinească obligația.Este un element circumstanțial pe care recurenții l-au invocat drept motivație a neplății prețului integral - preț care ulterior a fost achitat.

În această situație, fiind înlăturat singurul impediment la pronunțarea hotărârii și anume clauza de dezicere fiind făcută dovada achitării integrale a prețului, acțiunea în constatarea vânzării-cumpărării trebuie admisă.

Pentru cele relatate mai sus, au solicitat admiterea recursului,modificarea sentinței recurate, admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate,în sensul respingerii cererii conexe și admiterii acțiunii principale.

Analizând decizia recurată în baza motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele:

1.Cu privire la excepția lipsei calității procesual active a recurentului Este adevărat că potrivit contractului de cesiune de drepturi - R și-a cesionat dreptul litigios către, dar calitatea sa de reclamant în cererea reconvențională justifică calitatea procesual activă în cauza dedusă judecății.

2.Cu privire la depășirea limitelor învestirii prin cererea de apel formulată în mod exclusiv de.

Din prevederile art.130 al.ultim Cod pr.civilă potrivit cărora judecătorii sunt datori să hotărască numai asupra acțiunii ce formează obiectul pricinii supuse judecății rezultă că instanța nu poate depăși limitele învestirii sale.

În cauza dedusă judecății, intimații G și au sesizat instanța cu o cerere reconvențională de rezoluțiune a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți la data de 15 mai 2003 prin care s-au obligat să vândă recurenților imobilul în litigiu la prețul de 4000 USD, achitând cu titlu de avans suma de 23.000 USD - diferența la întocmirea actului autentic,pentru neplata prețului, și cu o cerere conexă de rezoluțiune a antecontractului pentru clauză de dezicere sau de răzgândire și evacuarea recurenților din imobil.

Instanța de fond a respins cererea reconvențională de rezoluțiune a antecontractului de vânzare-cumpărare pentru neplata prețului și a admis cererea conexă care a vizat clauza de dezicere -constatând rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare și evacuarea recurenților din imobil.

Împotriva soluției de respingere a cererii reconvenționale ca nefondată pentru neplata prețului, soții nu au declarat apel.

Cu toate acestea, instanța de apel a motivat rezoluțiunea pentru neplata prețului, depășind limitele învestirii, analizând un motiv de rezoluțiune care nu a făcut obiectul apelului.

antecontractului de vânzare-cumpărare pentru neplata prețului fiind definitivă, urmare a nedeclarării apelului, nu mai trebuia analizată de către instanță.

3.Cu privire la interpretarea clauzei din contract ca fiind o clauză de arvună și una de dezicere.

La data de 15 mai 2003 încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare în baza căruia intimații s-au obligat să înstrăineze recurenților imobilul în litigiu la prețul de 40.000 USD,plătind drept avans suma de 23.000 USD, diferența la încheierea actului în formă autentică, ulterior a fost achitat integral prețul.În antecontract s-a stipulat, ca în situația în care vânzătorii nu vor mai respecta promisiunea de vânzare, vor restitui dublul sumei primite cu titlu de avans pentru imobilul în litigiu, iar cumpărătorii dacă nu vor respecta promisiunea de vânzare-cumpărare renunță la suma achitată cu titlu de avans.

Analizând antecontractul din punct de vedere al modului de formulare al clauzei stipulate în antecontract nu rezultă în mod neechivoc că ar fi vorba despre o răzgândire sau despre un drept de denunțare unilaterală a convenției,așa cum a reținut instanța de fond.

Această clauză stipulată în contract nu îndeplinește condițiile clauzei de dezicere.

Clauza de dezicere este prevedere contractuală în temeiul căreia se conferă uneia din părțile contractante sau ambelor părți dreptul de a denunța unilateral contractul pe care l-a încheiat,în schimbul unei sume de bani, numită dezicere, achitată contractantului său, într-un anumit termen (determinat sau nedeterminat).

clauzei de dezicere constă în faptul că beneficiarul acesteia are la dispoziție un timp de reflecție pentru analizarea consecințelor contractului încheiat,în final având dreptul de a-și retrage unilateral consimțământul dat, desființând astfel contractul.Ea nu constituie o excepție de la principiul irevocabilității unilaterale a contractelor sinalagmatice, avându-și originea chiar în voința părților.

Clauza de dezicere nu se prezumă, ci trebuie stipulată în mod expres, neechivoc.

În speță,părțile nu au precizat în mod neechivoc că suma avansată de promitentul cumpărător este o dezicere, astfel încât să devină eficientă o asemenea clauză.

Intimații, în raport de modul de formulare a clauzei, aveau posibilitatea alegerii de a cere fie executarea silită a vânzării, fie să pună în funcțiune clauza de arvună "adică de a face ca partea în culpă să piardă arvuna sau să o restituie îndoit, după cum este vorba de promitentul-cumpărător, care a achitat-o, sau de promitentul vânzător care a primit-o".

poate avea un rol de dezicere doar în ipoteza în care aceasta rezultă neechivoc din convenția părților.

Ori de câte ori se vorbește despre caracter neechivoc, trebuie să se înțeleagă ca o asemenea clauză,pentru a produce efectele clauzei de dezicere, trebuie să exprime cu claritate voința de răzgândire a părților.

În cauza de față se vorbește nu despre răzgândire, ci de împrejurarea ca intimații, estimând convențional prejudiciul cauzat promitenților cumpărători, dacă actul nu s-ar încheia din vina acestora, ar trebui să plătească dublul sumei acordate cu titlu de avans, adică de arvună.

În literatura de specialitate s-au propus mai multe criterii pentru stabilirea faptului dacă o clauză este de dezicere sau este o clauză penală sau de arvună. Din acest punct de vedere s-a discutat despre criteriul terminologiei folosite, criteriul părții în favoarea căreia este stipulată clauza, criteriul stabilirii unui termen, caz în care este vorba de o clauză de dezicere, criteriul finalității clauzei.

Aplicând aceste criterii se observă că nu se folosește un termen sinonim cu termenul de răzgândire, adică de manifestare unilaterală a voinței, ci se folosește termenul de respectare a promisiunii.

Nu în ultimul rând, instanța trebuie să țină seama că dezicerea este un drept esențialmente temporar. S-a afirmat în literatura de specialitate că este "de neconceput existența unui drept atât de exorbitant, fără limită în timp".

În cazul de față,părțile nu au limitat în timp așa-zisa clauză de dezicere.

Se afirmă în literatura de specialitate, dându-se eficiență acestui caracter temporar,că dacă executarea unei asemenea clauze nu se face într-un termen rezonabil "se poate prezuma că s-a renunțat la dezicere, aspect care, la cerere, poate fi constatat de instanța de judecată".

În concluzie, se constată că în antecontractul încheiat între părți a fost înserată clauza de arvună și nu de dezicere.

Avându-se în vedere cele relatate mai sus precum și împrejurarea că instanța de fond a reținut în mod greșit că în antecontract a fost invocată clauza de dezicere, care a condus la respingerea acțiunii ca inadmisibilă, neintrând în cercetarea fondului,se impune în baza art.312 Cod pr.civilă admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea spre rejudecarea fondului la Judecătoria Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELELEGII

DECIDE

Cu majoritate de voturi:

Admite recursul civil declarat de recurentii-reclamanti și

R - Constanta,- judetConstanta - împotriva deciziei civile nr.779 din 12 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanta în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatii-pârâti G și, - Constanta,-. -...65.

Casează ambele hotărâri și trimite cauza spre rejudecarea fondului la Judecătoria Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,astăzi 24.03.2009.

Președinte Pentru jud.-

- - eliberată din funcție urmare

a pensionării, se semn.conf.

art.261 al.2 cod pr.civilă

Președinte instanță

Grefier

- -

Jud.fond:

Jud.apel:;

Red.dec.jud./04.05.2009

Tehnored.gref.-11.05.2009

4 ex.

Cu opinia separată a jud.-

OPINIE SEPARATĂ

Apreciez că în cauza de față soluțiile pronunțate de cele două instanțe sunt legale și temeinice, astfel că, în situația de față se impunea ca recursul să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente:

1.Referitor la calitatea procesual activă pe care o are în această cauză R trebuie precizat faptul că acesta cesionându-și drepturile sale către, în prezenta cauză nu mai are calitate procesual activă.

R nu a declarat apel împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond chiar dacă este parte în cererea reconvențională, nu mai justifică nici un interes,întrucât această cerere a fost respinsă. Deci, recursul este lipsit de interes sau putem spune pe baza principiului "omissio medio", recursul este inadmisibil.

În legătură cu susținerea referitoare la depășirea limitelor învestirii,susținerile opiniei majoritare sunt nefondate. În mod corect cele două instanțe au reținut că promitenta vânzătoare nu și-a respectat obligațiile asumate. Nu s-a formulat apel împotriva soluției dată în reconvențională,deoarece această soluție îi era favorabilă intimatului, iar apelul în această situație apare ca lipsit de interes. Instanța de apel nu a încălcat dispozițiile art.129 Cod pr.civilă și nu a depășit limitele învestirii în această cauză.

2.Contractul de vânzare-cumpărare încheiat la BNP are ca obiect promisiunea părților cu privire la vânzarea apartamentului situat în C, str.- în schimbul pretului de 40.000 USD,primindu-se avans 23.000 USD.

Clauza de răzgândire trebuie privită ca o clauză ce permite uneia dintre părți, fără a invoca culpa celeilalte, să revină asupra consimțămîntului ei dat.O asemenea clauză nu are nimic imoral întrucât părțile au consimțit să "desfacă" contractul și să-l rezilieze precizând suma stipulată în act.Reclamanta-recurentă nu și-a respectat obligațiile asumate.Ceea ce diferențiază clauza de arvună de clauza de dezicere este că prima este stipulată în favoarea creditorului, în timp ce a doua este stipulată în favoarea debitorului.

În raportul juridic de vânzare-cumpărare născut între părți, creditor al obligației de perfectare a contractului de vânzare-cumpărare este promitenta cumpărătoare.

Clauza din contract este stipulată în favoarea debitorului în raportul juridic obligațional.

În literatura juridică de specialitate în legătură cu această problemă s-a arătat că, aceasta nu ar putea fi exercitată abuziv.Recurenta cu rea credință a făcut toate demersurile pentru a nu-și executa obligațiile asumate în contract.

Prin urmare, apreciez că ne aflăm în fața unei clauze de dezicere și nu de arvună.Clauza de arvună a fost privită ca sinonimă ca cea de dezicere, după cum s-a spus și faptul că arvuna are un caracter de dezicere.

3.În privința nelegalității soluției privind constatarea vânzării-cumpărării, opinia majoritară în legătură cu poziția recurentei are o abordare unică, atâta timp cât se afirmă că neplata prețului,potrivit convenției, transferă dreptul de proprietate și că instanța în această situație poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic, mai înainte de executarea obligației asumate de promitenta cumpărătoare de a-și plăti prețul. O promisiune de vânzare-cumpărare dă naștere la obligații de a face și nu de a da.

În speța de față, a existat și un termen de grație de 4 ani care nu trebuie confundat cu exonerarea de plata lui.Conform art.1079 cod civil recurenta este de drept în întârziere pentru că obligația sa trebuie executată în termenul stipulat în contract.Prin notificarea nr.535/14.11.2003 recurenta a fost invitată la BNP în vederea perfectării vânzării-cumpărării.

4.Nu se impune admiterea cererii principale și nici respingerea reconvenționale și a cererii conexe.Prin reconvențională s-a solicitat rezoluțiunea antecontractului pentru neplata pretului stipulat în antecontract,preț neachitat.Dovedindu-se culpa recurentei în executarea convenției,recursul trebuie respins ca nefondat și în această situație mai mult,nu se impune casarea cu trimitere.

Într-o asemenea situație, opinia majoritară, prin soluția pronunțată a încălcat dispozițiile art.1366 Cod civil referitoare la rezoluțiunea vânzării de imobile,întrucât recurenta nu a fost împiedicată să-și execute obligația de situații mai presus de voința acesteia.

Casarea cu trimitere nu aduce nimic nou pentru părtile din speța respectivă, mai mult, reprezintă din punctul meu de vedere o tergiversare a judecății pentru părtile din prezenta cauză și o încălcare a art.6 din

Judecător

- -

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Către,

JUDECĂTORIA CONSTANȚA

Referitor la dosarul mai sus menționat privind recursul civil declarat de recurentii-reclamanti, și R - Constanta,- judetConstanta - împotriva deciziei civile nr.779 din 12 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanta în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatii-pârâti G și, - Constanta,-.-...65 având ca obiect obligație de a face, Curtea de APEL CONSTANȚA prin decizia civilă nr.142 din 24 martie 2009 cu majoritate de voturi: (opinie separată de d-nei jud.- de respingere a recursului).

A admis recursul civil declarat de recurentii-reclamanti și

R - Constanta,- judetConstanta - împotriva deciziei civile nr.779 din 12 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanta în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatii-pârâti G și, - Constanta,-. -...65.

Au fost casate ambele hotărâri și se trimite cauza spre rejudecarea fondului la Judecătoria Constanța.

Președinte de complet

- - Grefier

- -

Președinte:Vanghelița Tase
Judecători:Vanghelița Tase, Eleonora Spiridon, Paulina Georgescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 142/2009. Curtea de Apel Constanta