Obligație de a face. Decizia 142/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.142
Ședința publică de la 09 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costel Drăguț Președinte Instanță
- - -
- - - - Președinte Secție
Grefier - -
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul G împotriva deciziei civile nr. 488 din 09 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr.605 din 04 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Segarcea în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul G, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurentul pârât G și intimatul reclamant
OGProcedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul este declarat în termen, motivat și timbrat, după care;
Instanța a pus în discuție, din oficiu, calificarea căii de atac căreia îi este supusă hotărârea pronunțată de prima instanță, în raport de prevederile art.2821Cod procedură civilă, având în vedere valoarea imobilului ce face obiectul prezentului litigiu, și, implicit, competența tribunalului ca instanță de recurs.
Față de excepția invocată, recurentul pârât G și intimatul reclamant G, au lăsat la aprecierea instanței.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
La data de 7 decembrie 2008, reclamantul Gas olicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul G, să fie obligat acesta să îi restituie un autoturism marca Renault, nr. de identificare VF-1B--, precum și plata daunelor cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere până la predarea efectivă, și a cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea cererii, a arătat că între el și pârât a intervenit la 31.03.2006 un contract de comodat cu privire la autoturismul de mai sus, prin care a predat spre folosință cu titlu gratuit pârâtului bunul, acestuia revenindu-i obligația să-l restituie la 31.03.2007, obligație a cărei îndeplinire este refuzată de pârât.
Pârâtul a depus prin mandatar (tatăl) un înscris intitulat declarație, având natura unei întâmpinări prin care solicita în esență respingerea acțiunii, deoarece bunul care face obiectul litigiului nu aparține reclamantului, ci acest bun îi aparține numitului care l-a cumpărat la rândul lui de la numitul, astfel că în mod nereal reclamantul pretinde că este proprietarul acestui bun.
Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că în situația în care autoturismul nu se mai poate restitui, solicită în subsidiar plata contravalorii acestuia în cuantum de 10 000 lei, depunând totodată dovada completării taxei de timbru la această valoare.
Prin sentința civilă nr.605/4 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Segarcea, în dosarul nr-, fost admisă în parte acțiunea reclamantului G, în contradictoriu cu pârâtul G.
A fost obligat pârâtul G să-i restituie reclamantului G suma de 10 000 (zece mii ) lei reprezentând contravaloarea unui autoturism marca Renault.
Capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii de 100 lei /zi pentru fiecare zi de întârziere ca neîntemeiat, a fost respins.
S-a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 365 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că la 31.03.2006 reclamantul a împrumutat spre folosință cu titlu gratuit pârâtului un autoturism marca Renault, nr. de identificare VF-1B--, nr. de înmatriculare 7485 ZN 42, autoturism al cărui proprietar era conform certificatului de înmatriculare eliberat de autoritățile franceze (fila 15), pârâtul obligându-se să restituie autoturismul evaluat la suma de 10 000 lei, la data de 31.03.2007.
Din susținerile pârâtului, instanța a reținut că acțiunea reclamantului este neîntemeiată deoarece proprietarul real al autoturismului este numitul, actele de proprietate fiind întocmite doar fictiv pe numele reclamantului, cel care adus autoturismul în țară din Franța și l-a predat numitului, care ulterior l-a înstrăinat adevăratului proprietar ( ).
Față de starea de fapt, raportată la dispozițiile art.1560 și urm. civ, instanța reținut că între reclamant și pârât s-a încheiat un contract de împrumut de folosință cu titlu gratuit, reclamantul predându-i pârâtului un autoturism, iar pârâtului revenindu-i ca obligație principală să-l restituie la 31.03.2007, lucru ce nu s-a mai putut realiza, deoarece autoturismul a fost înstrăinat de către numitul, așa cum reiese din depoziția martorului.
Ori, față de obligația principală ce îi revenea pârâtului, instanța a constatat că acesta nu și-a îndeplinit-o și nici nu poate invoca un motiv real, exonerator de răspundere.
Nu pot fi primite susținerile pârâtului, potrivit cărora reclamantul nu este proprietarul autoturismului față de înscrisurile depuse în speță, respectiv a certificatului de înmatriculare eliberat de autoritățile franceze.
Chiar și în situația în care reclamantul nu ar fi fost proprietar al bunului, acesta avea posibilitatea să-l împrumute, iar pârâtului în calitate de detentor precar îi revenea obligația să restituie bunul la data convenită în contract, respectiv 31.03.2007, lucru pe care nu l-a realizat.
În ceea ce privește acțiunea formulată de reclamant, instanța a reținut că în situația în care bunul nu mai poate fi restituit în natură, se impune ca reclamantul să primească contravaloarea bănească a acestuia, respectiv 10 000 lei, astfel cum a fost evaluat bunul în momentul încheierii convenției de comodat.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii ( 100 lei pe zi de întârziere), s-a reținut că acesta nu este întemeiat, ca urmare, pe de o parte a modului de rezolvare a capătului principal de cerere, iar pe de altă parte pe considerentul că, potrivit art.1088 civ daunele interese pentru neexecutare a unei sume de bani nu pot cuprinde decât dobânda legală. Ori, în speță prejudiciul încercat de reclamant este evaluat în bani, astfel că nu se poate impune în sarcina pârâtului plata unor daune cominatorii, acest aspect fiind, în esență,o sancțiune ca urmare a executării cu întârziere a unei obligații de a face (a preda un bun) din partea debitorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, recurentul a susținut că făcut dovada intenției reclamantului de a-și preconstituit un drept, în scopul obținerii unei sume de bani necuvenite.
Recurentul a precizat că din declarația martorului reiese adevăratul proprietar, modalitatea de aducere în țară a autoturismului, motivul pentru care apare ca proprietar reclamantul, adevăratul proprietar neposedând permis de conducere. A mai susținut că, în acest sens este și declarația extrajudiciară lui, adevăratul proprietar al autoturismului.
La termenul de judecată din 11 septembrie 2008 a fost calificată drept apel calea de atac declarată, având în vedere că acțiunea principală privește obligația contractuală a restituirii autoturismului și doar în subsidiar restituirea contravalorii autoturismului și a fost încuviințată proba cu înscrisuri, apelantul depunând la dosar declarații extrajudiciare, date în fața notarului de și - G.
La termenul din 9 octombrie 2008 fost respinsă cererea apelantului de administrare a probei testimoniale în dovedirea imposibilități menționării în acte a adevăratului proprietar acesta neavând permis de conducere, cu motivarea că excede cadrului procesual în privința obiectului acțiunii, în lipsa unei cereri reconvenționale formulate în acest sens.
Prin decizia civilă nr.488 din 9 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul formulat de apelantul pârât G, împotriva sentinței civile nr. 605 din - pronunțată de Judecătoria Segarcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant G, cu domiciliul în com Cerăt, jud
S-a respins cererea intimatului privind cheltuielile de judecată.
S-a reținut că obiectul acțiunii îl constituie executarea obligației de predare a autoturismului, asumată prin convenție, act care produce efecte juridice atâta timp cât, deși a invocat simulația, pârâtul nu a făcut dovada caracterului simulat al convenției.
În baza art.299 Cod pr.civilă, împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul G, susținând că nu au fost analizate condițiile care au determinat încheierea convenției.
Instanța a pus în discuția părților, din oficiu, calificarea căii de atac cu a cărei judecată a fost investit tribunalul, în raport de dispozițiile art.2821Cod pr.civilă, și respectiv instanța competentă în soluționarea acesteia.
Față de excepția invocată, se constată următoarele:
Dispozițiile art.2821alin.1 Cod pr.civilă prevăd că sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introductive pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv atât în materie civilă cât și în materie comercială, acțiunile posesorii, precum și cele referitoare la înregistrarea în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asiguratorii și în alte cazuri prevăzute de lege.
În speță, reclamantul a formulat acțiune în revendicarea unui bun mobil, cu petit subsidiar privind plata contravalorii de 10.000 lei a autoturismului, cerere cu obiect evaluabil în bani, a cărei finalitate este readucerea bunului ce a făcut obiectul contractului de comodat, în patrimoniul reclamantului.
Față de obiectul acțiunii, sentința pronunțată de Judecătorie este supusă numai căii de atac a recursului, în raport de prevederile art. 2821Cod pr.civilă, a cărei soluționare revine în competența tribunalului, conform art.2 pct.3 Cod pr.civilă.
Prin urmare, tribunalul a calificat greșit ca apel calea de atac exercitată de pârât, astfel că se impune admiterea recursului, casarea deciziei conform art.312 alin.5 Cod pr.civilă și trimiterea cauzei la Tribunalul Dolj, pentru a soluționa ca instanță de recurs, în complet legal constituit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul G împotriva deciziei civile nr. 488 din 09 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr.605 din 04 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Segarcea în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul
OGCasează decizia și trimite cauza la Tribunalul Dolj pentru soluționarea recursului.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 februarie 2009.
PREȘEDINTE: Costel Drăguț - - | JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu Tania Țăpurin - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.-
Tehn.2 ex
19.02.2009
Președinte:Costel DrăguțJudecători:Costel Drăguț, Gabriela Ionescu Tania Țăpurin
