Obligație de a face. Decizia 143/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 143

Ședința publică de la 13 Februarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Marin Covei

JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu

JUDECĂTOR 3: Tania Țăpurin

Grefier - -

Pe rol judecarea recursului civil formulat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 539 din 8 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 7860 din 30 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții pârâți, reprezentați de avocat și intimatul reclamant.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învedera t depunerea la dosar prin serviciul arhivă a întâmpinării formulată de intimatul reclamant.

Avocat pentru recurenții pârâți a precizat că a observat întâmpinarea.

Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra recursului.

Avocat pentru recurenții pârâți și a depus concluzii scrise pe care le-a susținut și oral în raport de care solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei și a sentinței în sensul admiterii excepției autorității de lucru judecat.

Intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei și a sentinței ca temeinice și legale.

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

La 16 martie 2007 s-a înregistrat la instanța de fond acțiunea formulată de reclamantul prin care a chemat în judecată pe pârâții I și solicitând instanței să dispună obligarea pârâților să țină închiși cei opt câini pe care îi au, iar în caz contrar să fie obligați la daune cominatorii interese de câte 200.000 lei pentru fiecare zi.

In motivarea acțiunii a arătat că părțile locuiesc în același imobil în apartamente separate, având o curte comună, fiecare deținând în indiviziune o suprafață de teren, dar pârâții nu țin închiși câinii și îi lasă liberi, care provoacă un zgomot infernal prin lătrat făcând și mizerie, fiind imposibil ca cineva să intre în imobil.

Reclamanta a precizat că în imobilul proprietatea sa mai locuiesc și doi nepoți, care au o fiică minoră ce nu poate intra singură în curte când vine de la școală deoarece câinii sunt agresivi.

A solicitat ca pârâții să plimbe câinii doar în lesă, așa cum prevede legea, iar dacă refuză acest lucru, să ducă câinii în altă locație; pârâții au un țarc amenajat pentru câini dar nu îl folosesc decât când vine cineva în control, ocazie când afirmă că îi ține permanent acolo.

La 23 aprilie 2007, pârâții au depus întîmpinare prin care au invocat excepția autorității de lucru judecat, deoarece prin nr. 29 din 13 sept. 2006, Judecătoria Craiovaa soluționat o cerere formulată de reclamant având același obiect, cauză, în contradictoriu cu aceeași pârâți, întemeiată pe același temei de drept.

Prin sentința civilă nr. 7860 din 30 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții și.

Au fost obligați pârâții să-și țină cei șase câini într-un spațiu special amenajat, sub sancțiunea plății de daune-cominatorii în cuantum de 200.000 lei pe zi de întârziere.

Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că, fiecare coproprietar poate exercita acte de folosință asupra spațiului comun cu condiția de a respecta drepturile celuilalt, or, declarația martorului a confirmă ingerința asupra dreptului reclamantului de a folosi spațiul comun.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal pârâții, motivele fiind depuse la prima zi de înfățișare, la instanța de apel.

Prin decizia civilă nr-, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respins apelul formulat de apelanții pârâți și.

Pronunțându-se astfel instanța de apel a reținut că sunt nejustificate criticile susținute de apelanți, fiind corectă argumentarea primei instanțe în sensul că nu există identitate de obiect între cele două cauze, reclamantul invocând o ingerință în exercitarea prerogativelor sale de coproprietar pe o perioadă diferită față de cea avută în vedere prin hotărârea judecătorească anterioară, așa încât nu sunt îndeplinite cerințele art.1201 cod civil pentru existența autorității lucrului judecat.

Nici celelalte motive invocate de apelanți nu sunt întemeiate, întrucât în fața primei instanțe aceștia nu au formulat apărări de fond și nu au solicitat probe, iar calitatea de rudă cu reclamantul a martorului audiat nu crează prezumția de lipsă de obiectivitate și mai mult, deși cunoșteau legătura de rudenie dintre reclamant și martor nu au ridicat obiecții în acest sens.

De altfel, nici în apel apelanții pârâți nu au mai insistat în completarea probatoriului, concluziile scrise vizând autoritatea de lucru judecat.

S-a mai reținut că în cauză nu este dovedit că reclamantul a cedat în totalitate folosința imobilului său unor rude și chiar dacă ar fi reală o atare stare de fapt, calitatea sa de coproprietar îl îndreptățește la promovarea acțiunii pentru înlăturarea ingerințelor intimaților pârâți.

Referitor la cuantumul daunelor cominatorii s-a reținut că suma stabilită cu acest titlu de prima instanță este de - ROL, adică 20 RON pe zi de întârziere și nu este disproporționată raportat la obiectul cauzei.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat și motivat recurs în termen pârâții susținând nelegalitatea acestora constând în rezolvarea greșită de către instanțele de fond și de apel a excepției invocate de aceștia vizând autoritatea de lucru judecat.

Arată recurenții că identitatea de obiect dintre cele două cauze trebuia analizată nu prin prisma datei introducerii acțiunii, ci din punctul de vedere al folosului urmărit de reclamant care este identic în ambele cereri, după cum starea de fapt invocată este aceeași cu cea susținută în sprijinul primei cereri.

Recursul este nefondat.

Din verificarea actelor și lucrărilor cauzei se constată că motivele invocate de recurenții pârâți sunt lipsite de temei legal, prin hotărârile pronunțate anterior în cauză instanțele de fond și de apel dând o judicioasă rezolvare pricinii deduse judecății.

Dispozițiile art.1201 Cod civil au fost interpretate și aplicate corespunzător și s-a constatat argumentat neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru a opera excepția invocată.

judecata repetată a aceleiași pricini, autoritatea de lucru judecat impune condiția identității de acțiuni care, potrivit legii, reclamă același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, având ca finalitate să pună capăt oricărui litigiu în care părțile au uzat de toate căile de atac deschise și puse de lege la dispoziția lor.

Or, în speță este corectă respingerea de către instanțele de fond și de apel a acestei excepții, cerințele impuse de art.1201 cod civil, nefiind îndeplinite.

Se constată astfel că nu există identitate de cauză între cele două acțiuni, pentru a opera excepția autorității de lucru judecat, întrucât obligația intimaților pârâți de a îngriji animalele pe care le au in proprietate în spații special amenajate și în condiții corespunzătoare constituie o obligație care se întinde pe toată perioada cât le au în pază.

Așa încât, dacă într-o anumită perioadă de timp intimații pârâți și-au neglijat obligațiile ce le revin, refuzând să le îndeplinească de bună voie, nu pot invoca în fața instanței -opunând autoritatea lucrului judecat- faptul că anterior s-au mai judecat și că pe cale judecătorească s-a constatat că și-ar fi îndeplinit acele obligații.

În raport de aceste considerente se constată că în mod judicios instanțele de fond și de apel au reținut că în cauză excepția invocată de intimații pârâți privind autoritatea de lucru judecat nu este incidentă.

Cum motivele de recurs vizează numai acest aspect, urmează ca, potrivit art.312 alin.1 pr.civ. recursul declarat să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâții, împotriva deciziei civile nr. 539 din 8 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 7860 din 30 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 13 Februarie 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

18.02.2008

Red.jud.-

Tehn.MC/2 ex.

Președinte:Marin Covei
Judecători:Marin Covei, Maria Cumpănașu, Tania Țăpurin

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 143/2008. Curtea de Apel Craiova