Obligație de a face. Decizia 144/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 144/
Ședința publică din 09 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul, domiciliat în C,-, județul A, împotriva deciziei civile nr. 252 din 13 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.- -.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul- pârât prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2008, emisă de Baroul B- Cabinet individual și intimatul- reclamant prin avocat în baza delegației de substituire nr.18/2008, emisă de Baroul
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat, pentru recurentul- pârât a depus la dosar chitanță emisă de Primăria Municipiului Pitești din care rezultă că a fost achitată suma de 10 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 1,50 lei.
Apărătorii părților, având cuvântul pe rând cuvântul susțin că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui, punând în vedere apărătorului recurentului- pârât să indice dispozițiile legale pe care consideră a fi încălate.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul- pârât critică soluția instanței de apel și invocă ca temei de drept art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, invocând lipsa rolului activ al instanței. Susține pe larg recursul așa cum a fost motivat în scris și solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentului- pârât.
In situația respingerii excepției, solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Argeș și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru a fi introdus în cauză proprietarul celor 3 magazii, respectiv Primăria C, întrucât se cere demolarea acestor construcții.
Solicită a se amâna pronunțarea pentru a-i da posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul- reclamant susține că motivele invocate de pârât nu se încadrează în nici unul din motivele de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă. Nemulțumirile invocate prin recursul scris, vizează fondul cauzei, respectiv modul în care cele două instanțe au stabilit situația de fapt în raport de probele administrate în cauză. În ce privește lipsa calității procesuale pasive pârâtului, aceasta a fost invocată la ambele instanțe, fiind respinsă motivat, soluție ce a intrat în puterea lucrului judecat. De altfel s-au făcut probe, respectiv prin interogatoriul luat pârâtului acesta a recunoscut că se consideră proprietarul celor 3 magazii pe care le-a reparat și întreținut, fiind ale sale. Nici critica referitoare la lipsa rolului activ a instanței nu poate fi primită întrucât instanța nu se poate substitui părților în administrarea probatoriului.Solicită respingerea recursului, cu obligarea recurentului - pârât la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 27.09.2006 reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul pentru a fi obligat să ridice (demoleze) garajul, proprietatea acestuia, iar în caz contrar să fie autorizat reclamantul să efectueze această lucrare, pe cheltuiala pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul unui imobil situat în C,-, așa cum rezultă din sentința civilă nr.1489 din 02.09.2003 și încheierea de intabulare în cartea funciară, iar pârâtul are proprietatea vecină cu a sa și acesta a construit un garaj din tablă, folosind drept perete susținător al construcției peretele imobilului al cărui proprietar este reclamantul.
A arătat reclamantul că a dobândit dreptul de proprietate de 3 ani, însă vânzătorii ce au înțeles să-i înstrăineze bunul nu și-au dat acordul ca la construirea garajului - pârâtul să folosească vreo parte din peretele imobilului proprietatea sa, a parte componentă a acestuia, în plus de aceasta reclamantul a refăcut fațada pe o laterală imobilului și dorește să efectueze aceeași operațiune și pe partea pe care se află situat garajul pârâtului, lucru devenit imposibil prin amplasarea acestuia și care face imposibilă utilizarea imobilului pe partea respectivă sau aducerea de îmbunătățiri.
A mai arătat reclamantul că proprietățile lor nici nu sunt grănițuite, întrucât anterior perioadei 1991 aceste imobile au fost trecute în patrimoniul statului și folosite de terțe persoane neinteresate în protejarea dreptului de proprietate asupra imobilelor respective.
La 08.03.2007, pârâtul a invocat în temeiul art.137 pr.civ. excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, arătând în susținerea excepției că reclamantul este proprietarul imobilului din str.- - - 122, în baza sentinței civile nr.1489/2003, sentință care nu constituie titlu de proprietate, de asemenea, că imobilul din str.- - - 122 a aparținut înainte de anul 1989 soților și, iar după 1989, unica fiică a acestora și-a revendicat casa părintească. nu și-a înstrăinat imobilul în timpul vieții și a lăsat testamente pentru doi moștenitori, dar nici unul dintre ei nu se numește.
La 23.03.2007, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece el este chiriaș al construcției ce se cere a fi ridicată de pe zidul clădirii reclamantului, iar proprietarul imobilului magazie și garaj, precum și a terenului, este Primăria sau Consiliul Local.
La aceeași dată, reclamantul și-a precizat acțiunea învederând instanței că imobilul construcție stăpânit de pârât este compus din trei magazii, cu o lățime de 3,10 m și o lungime de 13,50 m, iar nu un garaj, așa cum a menționat în cererea de chemare în judecată.
A susținut reclamantul că precizarea se impune a fi făcută, prin raportare la conținutul raportului de expertiză întocmit în cauză de ing., care prin deplasare la fața locului a fost în măsură să identifice natura respectivei construcții.
Judecătoria Câmpulung, prin sentința civilă nr.816/28 martie 2007 a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului si lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul, a obligat pe pârât să ridice construcțiile provizorii identificate în schița de plan anexă la raportul de expertiză întocmit de ing.expert, aflată la fila 45 dosar, având o suprafață de 41,85, sau, în caz contrar, a autorizat pe reclamant să facă acest lucru pe cheltuiala pârâtului, evaluată la 521 lei, pentru ca reclamantul să aibă posibilitatea de a-și întreține imobilul casă de locuit aflat în proprietatea sa.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamantul este proprietarul unui imobil situat în C,-, fapt atestat de conținutul sentinței civile nr.1489/2003, pronunțată de Judecătoria Câmpulung. Contrar susținerilor pârâtului, această hotărâre constituie actul de proprietate al reclamantului pentru imobilul arătat și justifică astfel calitatea sa procesuală activă, așa încât a fost respinsă excepția ridicată de pârât ce vizează lipsa calității procesuale active a reclamantului.
În ceea ce-l privește pe pârât, acesta are calitatea de chiriaș în imobilul situat în C, str.- - - 124, în baza contractului de închiriere nr.7/01.03.2005 cu Primăria Municipiului Conform actului adițional nr.1 la sus-menționatul contract, pârâtul deține cu chirie suprafața de 94, din care 41 sunt folosiți în exclusivitate, iar 53 sunt folosiți în comun. Suprafața de 41, ce face obiectul contractului de închiriere, este aferentă unor construcții anexe aflate în proprietatea pârâtului.
Deși pârâtul a susținut că nu are calitatea de proprietar al imobilelor construcții-anexe, instanța a constatat că acestea nu fac obiectul contractului de închiriere, iar prin răspunsurile date la interogatoriu, pârâtul a arătat că se consideră proprietar al anexelor pe care le-a renovat, le-a întreținut și îi aparțin în proprietate și posesie exclusivă.
Prin urmare, prin aceste răspunsuri date la interogatoriu, pârâtul și-a contrazis propriile susțineri prin care arăta că nu are calitate procesuală pasivă și că anexele aparțin - în realitate - Primăriei
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că eclamantul este proprietarul imobilului situat în C,-, iar pârâtul este proprietarul unor anexe situate în C,-, aflate pe un teren închiriat de la Primăria municipiului
Aceste construcții-anexe sunt situate în imediata vecinătate a zidului de la imobilul-casă aflat în proprietatea reclamantului, ele indisponibilizând parțial zidul nordic al imobilului, fiind lipite pe acesta.
Datorită acestui fapt, reclamantul se află în imposibilitatea obiectivă de a tencui și a finisa zidul construcției de la imobilul aflat în proprietatea sa, fapt ce-i aduce acestuia prejudicii.
Potrivit dispozițiilor art.599 cod civil "Unul din vecini nu poate găuri zidul comun, nici să alăture sau să sprijine de dânsul vreo lucrare, fără consimțământul celuilalt".
Orice astfel de lucrări pot fi făcute cu condiția ca drepturile celuilalt să nu fie vătămate, iar în cauză s-a făcut dovada că reclamantul este vătămat de aceste lucrări, întrucât el nu are posibilitatea de a-și întreține clădirea.
Împotriva sentinței civile sus-menționate a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie sub aspectul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate, reținând că pârâtul are calitatea de proprietar asupra construcțiilor anexă precizate în raportul de expertiză, din materialul probator rezultând că pârâtul are calitatea de chiriaș al construcțiilor, un simplu detentor precar, proprietatea aparținând primăriei. A arătat apelantul că instanța de fond a manifestat lipsă de rol activ, întrucât nu a solicitat relații de la Primăria C pentru a lămuri situația, iar reținerea potrivit cu care aceste construcții anexe ar indisponibiliza zidul nordic al imobilului reclamantului fiind lipit de acesta și că i s-ar aduce sub acest aspect prejudicii este greșită, întrucât potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză magaziile stăpânite de pârât nu se sprijină direct pe peretele nordic al construcției proprietatea reclamantului și nu produc degradări peretelui construcției acestuia, ele fiind situate la o distanță foarte mică de zid, ceea ce nu îndreptățește la demolare, în plus s-a arătat că linia de hotar dintre proprietăți o constituie peretele casei reclamantului care este zid comun în sensul art.590 Cod civil, așa încât acest zid este coproprietate forțată pe cote-părți.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.252/13.09.2007, a respins apelul ca nefondat, obligându-l pe pârât la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, reținând următoarele:
Prima critică adusă prin apel, referitoare la lipsa calității procesuale pasive, este neîntemeiată întrucât, din cuprinsul contractului de închiriere nr.1/01.03.2005 și procesului verbal încheiat la aceeași dată, rezultă că pârâtul a închiriat de la Primăria Municipiului C suprafața de 91 teren situat în-, județul A, din care 41 folosit în exclusivitate și 53 în indiviziune (filele 14-17 dosar fond), iar în răspunsurile date la interogatoriul administrat la 27 octombrie 2006 acesta a recunoscut că reclamantul este în imposibilitate de a-și renova peretele din partea de nord a proprietății și a fost de acord să facă demersuri pentru ca imobilul construcție ce-i aparține să nu se mai sprijine de peretele construcției reclamantului(fila 21 dosar).
De altfel, la fila 61 a dosarului este un supliment de interogatoriu prin care pârâtul a arătat că se consideră proprietar al construcțiilor în discuție, pe care le-a reparat și întreținut, fiind ale sale.
Martorii audiați la cererea pârâtului, respectiv și -, au declarat că magaziile din tablă și sticlă sunt lipite de casa reclamantului și au fost construite de pârât care este de meserie, acesta plătind chirie la primărie pentru terenul pe care sunt situate. Și la acordarea cuvântului în dezbateri de fond pârâtul a susținut că magaziile în litigiu sunt proprietatea sa.
De aceea, excepția invocată de pârât sub aspectul lipsei calității procesuale pasive a fost apreciată, pentru considerentele arătate, ca neîntemeiată, instanța de fond procedând corect la respingerea ei.
Și cea de a doua critică adusă sentinței, referitoare la lipsa rolului activ al instanței și la reținerea greșită potrivit cu care construcțiile anexă indisponibilizează zidul nordic al imobilului fiind lipite de acesta, este neîntemeiată întrucât, pe de o parte, în contractul de închiriere menționat mai sus nu se face nici o mențiune privitoare la aceste magazii, așa încât emiterea unei adrese în sensul solicitării pârâtului nu se impunea, iar pe de altă parte din probele dosarului rezultă, astfel cum s-a arăta, că pârâtul a construit anexele pe care le-a întreținut și reparat. Susținerile pârâtului referitoare la distanța dintre anexe și imobilul reclamantului nu au fost constante pe parcursul judecății întrucât, pe de o parte, a recunoscut că acesta este în imposibilitate de a-și renova peretele din partea de nord luându-și angajamentul să rezolve această situație, iar pe de altă parte, a menționat că magaziile în cauză nu se sprijină direct pe zidul nordic al construcției proprietatea reclamantului. Sub acest aspect, expertul cauzei a arătat în lucrarea sa că magaziile stăpânite de pârât sunt amplasate lângă peretele nordic al construcției reclamantului - lipite de construcție la nivelul învelitorii - structura de rezistență a acestora fiind independentă de structura de rezistență a imobilului reclamantului, de asemenea a arătat expertul că amplasarea magaziilor lângă peretele construcției reclamantului face imposibil accesul pentru repararea peretelui sau întreținerea lui, valoarea manoperei de demolare fiind calculată la suma de 521 RON( fila 42 ).
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termen legal, pârâtul criticând-o sub motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, arătând în esență, că greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, iar instanța de apel a fost lipsită de rol activ în soluționarea cauzei.
În dezvoltarea recursului pârâtul a arătat următoarele:
- nici în contractul de închiriere pentru terenul folosit de pârât și nici în contractul de vânzare-cumpărare pentru apartamentul pârâtului nu sunt menționate cele trei magazii în litigiu, iar instanța nici nu a solicitat relații de la Primăria C pentru a lămuri situația acelor construcții a căror demolare se solicită;
- răspunsul pârâtului a fost interpretat greșit în sensul că acesta se consideră proprietar al celor trei magazii, pe care pârâtul doar le-a întreținut și reparat;
- prin depozițiile martorilor audiați în cauză au fost infirmate susținerile instanțelor anterioare privind calitatea procesuală pasivă a pârâtului, în condițiile în care nici nu s-au solicitat relații de la Primăria C, care este proprietarul terenului și deci se prezumă că este proprietar și al magaziilor de pe acel teren, privind dreptul de proprietate asupra construcțiilor în litigiu.
Recursul este nefondat.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă este nefondat pentru că, potrivit considerentelor instanței de apel, decizia recurată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii.
Critica privind respingerea greșită a excepției calității procesuale pasive a pârâtului este nefondată, față de situația de fapt stabilită în cauză și care nu poate fi cenzurată în recurs, precum și față de poziția pârâtului care se comportă și se consideră proprietar al construcțiilor în litigiu.
Și critica privind lipsa rolului activ al instanței în soluționarea cauzei este nefondată în condițiile în care instanța de fond a încuviințat și administrat toate probele solicitate de părți, probe valorificate la stabilirea situației de fapt în cauză, situație de fapt la care instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii.
Trebuie menționat și faptul că, nemulțumirea pârâtului față de modul de interpretare a probelor administrate în cauză privește netemeinicia și nu nelegalitatea deciziei recurate, astfel că aceasta nu poate fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă.
În consecință, Curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul de față ca nefondat, iar în baza art.274 Cod procedură civilă va obliga recurentul-pârât la 600 lei cheltuieli de judecată intimatului-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.252 din 13 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr.-.
Obligă pe recurentul-pârât să plătească intimatului-reclamant suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/10.04.2008.
Jud.apel:.
-.
Jud.fond:.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
