Obligație de a face. Decizia 1448/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1448
Ședința publică de la 25 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr.3474/12.11.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA C ( FOSTA AUTOBAZA 5 ), având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează declararea și motivarea recursului în termen legal, precum și faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod pr.civ. după care constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 3474 din 12 noiembrie 2009 respins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu SC SA C (fostă Autobaza 5 Călători)
Pentru se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamantul a fost angajatul a unității pârâte în perioada 1.05.1978-01.08.1978 in funcția de impiegat și 01.08.1978-01.04.1986 in funcția de sef de coloana, și prin acțiune solicitat să se dispună obligarea paratei de a face mențiunile in carnetul de munca in sensul înscrierii grupei a II-a de munca pentru perioada 01.05.1978-01.08.1978 cât a fost impiegat și 01.08.1978-01.04.1986 cât a fost sef de coloana.
Prin Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii, emis în aplicarea Decretului - Lege nr. 68/1990 s-au precizat locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, precum și procedura specială ce trebuie efectuată în vederea aplicării acestor dispoziții.
Conform pct. 5 din Ordinul nr. 50/1990, determinarea condițiilor de muncă se efectuează de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților, în prezența inspectorilor pentru protecția muncii, dar numai după ce se constata că, până la data efectuării determinărilor de noxe, s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor de muncă, așa cum se prevede la pct. 4.
După parcurgerea acestei proceduri, conducerea unității împreună cu sindicatele libere din unități, ținând seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea salariații, procedează la nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă, așa cum prevede pct. 6.
Pentru a beneficia de încadrarea în grupele de muncă nominalizate în anexele la Ordinul nr. 50/1990, trebuie mai întâi parcursă procedura prevăzută de acest ordin.
și determinarea condițiilor de lucru privind nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc. se realizează de către organe expres abilitate de lege, iar încadrarea activităților în grupa I sau II de muncă, respectiv nominalizarea personalului ce prestează aceste activități, este un atribut exclusiv al conducerii și sindicatului unității.
La nivelul unității, s-a efectuat procedura de nominalizare a locurilor de muncă și a persoanelor care efectuează activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă, în conformitate cu dispozițiile Ordinului nr. 50/1990.
Încadrarea în gr. I-a sau a II-a de muncă precum și nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I-a și a II-a de muncă trebuia făcută pentru perioada menționată de reclamant, respectiv, 1.05.1978-01.08.1978 și 01.08.1978-01.04.1986 de conducerea unității în baza unei hotărâri a Consiliului de Administrație al unității.
Prin procesul-verbal nr. 7/10.05.1995 Conducerea societarii SC ""C si Comitetul de sindicat au aprobat încadrarea în gr. a II-a de muncă numai pentru maiștri mecanici auto, lacatusi mecanici auto, electricieni auto,sudori electrici si autogeni, tinichigii auto si strungari.
Activitatea desfășurată de reclamant ca impiegat si sef de coloana nu au fost cuprinse pentru fi încadrate în grupa a II-a de muncă.
Instanța a apreciat că cererea reclamantului nu este întemeiată deoarece unitatea pârâtă a făcut dovada că locul de muncă unde a desfășurat activitatea acesta nu a fost încadrat în grupa a II-a de muncă conform art. 7 coroborat cu art. 4 și 5 din Ordinul 50/1990, iar conducerea unității nu i-a emis o dispoziție de lucru, la un loc de muncă care se încadrează în grupa a II-a de muncă potrivit art. 8 din același ordin.
Împotriva sentinței declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Motivându-și recursul, reclamantul arată că greșit instanța de fond a respins acțiunea motivând că instanța are competența numai de a verifica dacă procedura de încadrare locurilor de muncă în funcție de specificul acestora s- făcut cu respectarea procedurii, neputându-se pronunța dacă o activitate se încadrează în grupa II- de muncă atâta timp cât conducerea unității nu s-a pronunțat în acest sens.
Precizează că, din fișa posturilor aferente funcțiilor îndeplinite, respectiv impiegat de mișcare și șef de coloană, rezultă că avea atribuții care se încadrau în cele prevăzute de anexa nr. 2 Ordinului nr. 50/1990 și care se încadrau în grupa a II-a de muncă.
Recursul se admite pentru următoarele considerente:
Cererea de chemare în judecată este nemotivată în drept, fiind vag formulată, în sensul că nu este precizat în concret temeiul juridic al cererii. După precizarea perioadei în care consideră că activitatea sa se încadra în grupa a II-a de muncă, reclamantul invocă generic dispozițiile Ordinului nr. 50/1990.
Potrivit art. 129 din Codul d e procedură civilă, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
În cazul de față, pentru a soluționa cererea, instanța de fond trebuia să ceara reclamantului să precizeze temeiul juridic pe care se sprijină, precum și situația de fapt, adică precizarea activității desfășurate în concret de reclamant în perioada respectivă, pentru a putea apoi să soluționeze cererea. Stabilind în concret care este obiectul cererii, instanța de fond trebuia mai apoi să determine situația de fapt în concret, raportată și la textul legal pe care se întemeia cererea.
Fără a avea concret stabilit cadrul procesual în ceea ce privește obiectul cererii de chemare în judecată, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra fondului acestei cereri.
Potrivit dispozițiilor art. 129 din Codul d e procedură civilă, udecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca, în baza art. 312 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECI DE:
Admite recursul declarat de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr.3474/12.11.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA C ( FOSTA AUTOBAZA 5 ), având ca obiect obligație de a face.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/29.03.2010
fond:
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Cristina Raicea, Manuela Preda
