Obligație de a face. Decizia 1450/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1450
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
JUDECĂTOR 3: Ionela Vîlculescu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 30 noiembrie 2009, privind judecarea recursului formulat de pârâtul SC C SA împotriva deciziei civile nr. 222 din data de 24 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul chemat în garanție PRIMĂRIA COMUNEI DE, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 30 noiembrie 2009, au fost consemnate într-o încheiere separată ce face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.1497 din 24.09.2007, Judecătoria Novacia admis acțiunea civilă cu precizările ulterioare, formulată de reclamantul împotriva pârâtei Energetic C în contradictoriu cu chemata în garanție Primăria comunei de.
A fost obligată pârâta să reconstruiască reclamantului imobilul casă de locuit distrus, situat în satul, comuna de, județul
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Energetic C
A fost obligată pârâta la 1300 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la reconstruirea imobilului casă de locuit distrus ca urmare a alunecărilor de teren ce au avut loc în comuna de, sat, jud.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în anul 1995 în baza autorizației de construire eliberată de Primarul comunei de reclamantul a construit o locuință din cărămidă, bolțari, BCA, lemn și țiglă în apropierea drumului comunal -.
La data de 02.05.2006 specialiștii din cadrul Sucursalei Miniere ce aparținea de Energetic C au dispus efectuarea unui canal de scurgere a apei dintr-un lac situat în parte de nord a satului în punctul numit "", lucrarea fiind efectuată fără un proiect și studii, motiv pentru care s-au produs alunecări masive de teren, afectându-i direct locuința, scufundările de teren fiind pe o adâncime de 5- 6 metri.
S-a depus la dosarul cauzei procesul-verbal de inspecție întocmit de Inspectoratul Județean de Construcție G, autorizația de construcție.
Intimata pârâtă a formulat o întâmpinare, iar la 04.06.2007 a formulat și o cerere de chemare în garanție a Primăriei de solicitând obligarea acesteia să-l despăgubească pe reclamant pentru pagubele produse, motivul invocat fiind acela că Primăria a eliberat autorizația de construcție în afara planului de urbanism general și zonal și pe terenul expropriat de Sucursala Minieră.
Prin întâmpinare s-a arătat că într-adevăr în noaptea de 4-5 mai 2006 pe raza au avut loc alunecări de teren care au afectat 8 locuințe din incinta satului, printre care și cea a reclamantului, însă pentru antrenarea răspunderii civile delictuale trebuie să existe o faptă culpabilă cauzatoare de prejudicii cu legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu, toate aceste elemente neputând fi reținute în sarcina pârâtei.
S-a susținut că alunecările de teren s-au produs din cauza faptului că localitatea se află într-o zonă cu risc ridicat și a depus la dosar un raport de sinteză al Universității B întocmit la 18.05.2006, în care se concluzionează că fenomenele de dezechilibru din zona localității au fost cauzate de cauze e, iar activitatea de exploatare a lignitului din carierele, și nu puteau influența semnificativ declanșarea și evoluția fenomenelor care s-au produs.
Se asemenea a mai depus în susținerea motivelor invocate în întâmpinare raportul asupra alunecării de teren produsă în localitatea, lucrare întocmită de SC
S-a mai dispus de asemenea de către instanță efectuarea unei expertize tehnice de specialitate și a fost administrată proba cu martori și acte.
Din examinarea probatoriului, instanța a reținut că în luna mai 2006 imobilul casă de locuit al reclamantului din cauza alunecărilor de teren a fost distrus.
În ceea ce privește cauzele care au condus la alunecările de teren, instanța a reținut din rapoartele de expertiză că în amonte de locuința reclamantului a existat un lac din care apa a fost evacuată prin execuția unui canal de drenare fără o documentație tehnică, operațiunea fiind efectuată de către pârâtă pe motivul că periclita stabilitatea transportorului cu bandă.
De asemenea a mai reținut că lacul avea un rol de regulator reținând apa din precipitațiile atmosferice, descărcând-o prin infiltrări lente cu curgere subterană spre capetele de din versanții în echilibru cu mediul înconjurător. Prin crearea canalului de scurgere fiind vorba de un volum M de apă, terenul s-a îmbibat până la suprasaturație, creându-se goluri în versant și declanșând alunecările și prăbușirile de teren din aval cu implicații directe prin distrugerea gospodăriei reclamantului.
Împotriva sentinței a declarat apel Energetic C SA criticând-o pentru netemeinicie, invocându-se faptul că zona este o zonă de risc, că prăbușirile de teren nu s-au produs ca urmare a activității miniere desfășurate de reclamantă și că este vorba de o forță majoră, că reclamantul și-a construit imobilul fără autorizație emisă legal, pe un teren expropriat înainte de 1989, cauza principală a prăbușirilor de teren constituind-o factorul geologic, respectiv eroziunea intensă a văilor din zonă datorată și acțiunea dinamică a precipitațiilor abundente evidențiate de rețeaua hidrografică.
Apelul a fost admis de Tribunalul Gorj prin decizia nr.277 din 02.07.2008, instanța de control judiciar reținând că expertul nu a întocmit o lucrare științifică și tehnică ci mai mult o constatare la fața locului pe de o parte, iar pe de alte parte obiectivele nu au fost clar lămurite de instanță și nici nu s-au lămurit celelalte susțineri formulate prin întâmpinare de către pârâtă, respectiv dacă autorizația de construcție a fost emisă în mod legal, care sunt actele premergătoare emiterii autorizației și dacă reclamantul mai era proprietar al terenului în urma Decretului de expropriere.
S-a mai reținut de asemenea că hotărârea este nemotivată cu privire la cererea de chemare în garanție.
În raport de disp.art.297 cod procedură civilă sentința primei instanțe a fost desființată și s-a reținut cauza în vederea completării probatoriului.
Recursul îndreptat împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de APEL CRAIOVA prin decizia civilă nr.958 din 18.11.2008.
Cu ocazia rejudecării în apel a cauzei, în baza disp.art.295 alin.1 și 2 cod procedură civilă s-a completat probatoriul în cauză, în sensul că s-au solicitat de la Primăria de autorizația de construcție, certificatul de urbanism, documentația tehnică privind ridicarea construcției, avizele și s-a dispus de asemenea încuviințarea unei expertize de specialitate geotehnică.
La cererea părților expertiza geotehnică a fost efectuată de Institutul de Cercetare și Proiectare Minieră B M și s-a încuviințat ca expert asistent pentru reclamant ing..
Cu privire la obiectivele la care trebuie să răspundă comisia de specialiști, acestea au fost discutate și aprobate de instanță prin încheierea din 18.02.2009, respectiv:
1. Stabilirea evoluției în timp a fenomenelor de alunecare a terenului în zona afectata.
2. Stabilirea cauzelor care au condus la fenomenul alunecărilor de teren din zona.
3. Să se stabilească dacă fenomenul alunecării de teren din zona imobilului reclamantului este asociat fenomenului geomorfologic aferent alunecărilor de teren din zona.
4. Să stabilească dacă alunecările produse în zona imobilului intimatului reclamant s-au produs în aceeași perioadă cu alunecările din zona.
5. Să se stabilească unde au fost amplasate microcarierele 1 și 1 Vest, ce suprafețe au fost deschise (decopertate) și să se precizeze dacă acestea au modificat sau nu echilibrul preexistent și regimul de curgere al apelor de suprafață și subterane.
6. Să se stabilească dacă halda de steril amplasată la vestul casei intimatului reclamant a influențat sau nu curgerile apelor subterane și dacă a avut un rol negativ în declanșarea fenomenului de destabilizare a versantului.
7. Să se stabilească dacă lacul din amonte de casa mea distrusă era un lac, care au fost dimensiunile acestuia și care era volumul de apă pe care îl conținea.
8. Să se stabilească pe baza hărților aerofotogrametrice și a studiilor tehnice depuse la dosar evoluția în timp a morfologiei perenului (înainte și după terminarea exploatării lignitului prin microcarierele 1 și 1 Vest și a depunerilor de haltă) și să se precizeze modificările constatate.
9. Să se stabilească dacă în vecinătatea imobilului în litigiu (casa mea) au existat amenajări pentru preluarea și dirijarea apelor pluviale de pe versant.
10. Să se stabilească dacă lucrările miniere în microcarierele 1 și 1 Vest au fost efectuate în temeiul unor documentații tehnice întocmite și aprobate în conformitate cu legislația în vigoare și dacă au fost respectate aceste documentații.
11. Să se stabilească dacă a existat documentație și avize legale pentru desecarea lacului din amonte de casa intimatului apelant și dacă au fost respectate cele impuse.
Au fost de asemenea depuse și concluziile expertului asistent.
Împotriva concluziilor din raportul de expertiză intimatul reclamant a formulat obiecțiuni ce au fost puse în discuția părților, instanța reținând că prin expertiză s-a răspuns în concret la obiectivele stabilite de instanță.
Prin decizia civilă nr.222 din 24 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, cu precizările ulterioare împotriva pârâtei Energetic C SA, în contradictoriu cu chemata în garanție Primăria Comunei de, județul
A fost obligată pârâta apelantă să reconstruiască reclamantului imobilul casă de locuit distrusă.
S-a respins cererea de chemare în garanție.
Pentru a se pronunța astfel, în urma probelor administrate în prima instanță și în apel cu ocazia rejudecării cauzei, Tribunalul reținut că prin alunecările de teren produse în noapte de 4-5 mai 2006, casa construită de reclamant a fost deteriorată grav fiind adusă în stare de neîntrebuințare.
S-a reținut că apărările formulate prin întâmpinare de pârâtă nu sunt fondate motivat de faptul că în anul 1995 Primăria comunei de a eliberat la cererea reclamantului autorizația de construire nr.25 valabilă pentru 24 de luni pentru construire locuință particulară în comuna de având număr de poziția 2-13 și fișă cadastrală registru agricol.
Ca avize i s-a solicitat avizul pentru apărare civilă, iar în certificatul de urbanism nr.27/07.08.1994 se arată că terenul este proprietatea lui și îl deține de la și - în baza contractului de întreținere autentificat la 25.07.1995, autorizația fiind însoțită de memoriu tehnic și proiectul nr.71/08.1994.
Față de aceste dovezi s-a stabilit că nu se poate reține că terenul în litigiu este cel pentru care a intervenit Decretul de expropriere nr.56/1983, în anexa la decret fiind trecută cu suprafața de 900 și nici susținerea că ar fi fost expropriat pentru Vest potrivit HG nr.152/1991 cu suprafața de 4810.
Sub aspectul susținut de către pârâtă că alunecările de teren din noaptea de 4-5 mai 2006 și care au afectat și imobilul proprietatea reclamantului nu au nici o legătură cu activitatea minieră desfășurată de, respectiv de Energetic C, s-a reținut că principal cauză a declanșării fenomenelor a fost adâncirea talvegului văilor urmare a eroziunilor accentuate, de ploile torențiale care au dezvelit capetele straturilor de nisip aflate sub presiune hidroT. permițând prin spălare migrarea acestora și ulterior cufundarea terenului.
Analizând și coroborând concluziile lucrărilor de specialitate întocmite în cauză de specialiști instanța de apel a reținut că imobilul reclamantului se află într-o zonă de compensare în care terenul s-a ridicat cu 6,7 metri față de configurația terenului din 1979.
În ceea ce privește amplasarea microcarierelor 1 și 1 Vest ce aparțin de Energetic C, experții concluzionează că microcarierele au modificat geomorfologia terenului ( au produs eroziuni însemnate asupra bazelor versanților pag.11 din raport) au modificat de asemenea regimul de scurgere al apelor ceea ce a susținut și reclamantul prin acțiune, de suprafață și adâncime prin activitatea de adâncire și de excavare a carierelor.
terenului indică prezența ravenelor produse de apele ce șiroiesc pe versanți dar și pe bernele ori taluzurile haldelor miniere experții, susținând că acești factori nu au influențat decisiv, dar nu exclud acțiunea lor alăturată celorlalți factori să conducă la prăbușirea zonei.
Cu privire la lacul de acumulare situat în amonte de casa reclamantului, experții rețin că în 2006 volumul de apă era de 12.642 metri cubi, la 2 mai 2006 producerea alunecărilor lacul s-a golit printr-un deversol trapezoidal săpat de un excavator cu cupa inversă, golirea având loc într-un interval de timp de 10 ore aratând că volumul apei din lac față de volumul de apă din acviferul saturat reprezenta 1,242% și deci nu putea reprezenta un factor semnificativ în sensul de a fi fost determinant, însă acest fenomen a contribuit alături de alți factori de risc.
De asemenea experții au mai stabilit că în vecinătatea imobilului în litigiu pe latura N-E la 222. de casa reclamantului se află amplasat sistemul de transport al cărbunelui 4, iar pe latura vestică este amplasat sistemul de transport și în raport de concluziile lucrărilor de specialitate efectuate în cauză instanța a reținut că activitatea desfășurată de pârâtă în zona de exploatare a contribuit alături de alți factori la alunecările de teren care au condus și la distrugerea imobilului casă.
Totodată, instanța a reținut că din probele administrate în cauză, respectiv constatările făcute de autorități, declarațiile martorilor, concluziile lucrărilor de specialitate ale experților, se relevă faptul că nu este vorba de o forță majoră care s-o exonereze pe pârâtă de producerea pagubei, așa încât se impune admiterea acțiunii reclamantului și obligarea pârâtei să-i reconstruiască imobilul distrus.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în baza disp.art.60 din Codul d e procedură civilă, s-a reținut că este nefondată.
Astfel, cu privire la primul aspect că s-a eliberat autorizația cu încălcarea dispozițiile legale respectiv în afara existenței unui plan de urbanism general și zonal, s-a reținut că autorizația a fost eliberată în baza unei documentații complete, la dosarul cauzei existând autorizația, certificatul de urbanism, memoriu tehnic de amplasare a construcției întocmit de o firmă autorizată Arhitect SRL Tg-J, planul de amplasare.
Cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului, instanța a reținut că reclamantul era proprietar al terenului în baza contractului de întreținere autentificat de notarul public sub nr.446 din 23.07.1995 și deci, nu se poate pune în discuție că terenul a fost expropriat și nu se mai afla în proprietatea reclamantului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul SC SA, invocând incidența dispozițiilor art.304 pct.9 Cod pr. Civ. motivând că în mod greșit acțiunea reclamantului a fost admisă, deoarece nu are nici culpă în avarierea locuinței pârâtului, aspecte relevate și de expertizele întocmite în cauză.
Susține că prăbușirile de teren nu s-au produs ca urmare a activității miniere desfășurate de reclamată, ci, în realitate, zona este o zonă de risc, în cauză fiind vorba de o forță majoră, alunecările de teren datorându-se condițiilor litologice favorabile.
A mai susținut că cererea sa de chemare în garanție a fost respinsă în mod greșit, că reclamantul și-a construit imobilul fără autorizație emisă legal, pe un teren expropriat înainte de 1989, așa încât reclamantul nu are calitate procesuală activă în promovarea acțiunii.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei se constată că sunt lipsite de temei legal criticile formulate de recurenta pârâtă, soluționare pricinii fiind judicios făcută, prin decizia supusă recursului.
Se constată astfel că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei SC Energetic C SA de a-i reconstrui imobilul casă de locuit, situat în satul, comuna de, jud.G, ce a fost distrus urmare a alunecărilor de teren din noaptea de 4/5 mai 2006, provocate de activitatea minieră desfășurată de pârâtă.
Așadar, în speța dedusă judecății, prin cererea de investire, instanța este chemată să aplice dispozițiile legale în materie, întrucât reclamantul are un drept la respectarea vieții private și a domiciliului, care a fost afectat prin activitatea pârâtei.
Se constată că în cauză rezolvarea pricinii s-a făcut după administrarea unui probatoriu complex, expertizele dispuse,m cu referire specială la expertiza geotehnică efectuată de Institutul de Cercetare și Proiectare Minieră SA B M, răspunzând unor obiective clare, de natură a lămuri pe deplin starea de fapt și alături de celelalte probe administrate în cauză,m a conduce la adoptarea unei decizii corecte.
Susținerea recurentei pârâte în sensul că instanța de apel nu a ținut seama de concluziile raportului de expertiză întocmit în această fază procesuală, că în realitate nu ar avea culpă în distrugerea locuinței intimatului reclamant, se constată că este lipsită de temei legal.
Lucrarea la care face referire recurenta, precum și concluziile celorlalte lucrări de specializate efectuate în cauză atestă indubitabil împrejurarea că activitatea minieră desfășurată de pârâtă a influențat declanșarea și evoluția fenomenelor de prăbușire și alunecare a terenului, ce a condus la distrugerea imobilului reclamantului.
În mod corect s-a reținut de instanțe că în cauză nu-și găsesc incidența dispoz.art.1083 civ. potrivit cărora "nu poate fi loc la daune interese când din forță majoră sau din caz fortuit, debitorul a fost poprit de a da sau a face aceea la care se obligase, sau a făcut aceea ce-i era poprit".
Existența forței majore ca și a cazului fortuit, urmare a producerii evenimentului invocat, ester lăsată la aprecierea suverană a instanței, în raport de cercetarea circumstanțelor în care s-a produs.
Or, în cauză, ansamblul probatoriului administrat, respectiv constatările făcute de autorități, proba testimonială, precum și concluziile rapoartelor de expertiză efectuate atestă neechivoc faptul că scufundarea terenului pe care era amplasată casa intimatului reclamant, nu s-a produs din cauze e, nefiind așadar vorba de o forță majoră, care s-o exonereze pe recurentă de producerea pagubei, ci urmare a activității desfășurate de aceasta influențând declanșarea și evoluția fenomenelor de prăbușire și alunecare a terenului.
Toate aceste argumente duc la concluzia că prin activitățile de producție ale pârâtei reclamantului i s- produs un prejudiciu ce se impune a fi reparat, instanțele de fond alegând modalitatea corectă de reparare a prejudiciului, având în vedere că acesta trebuie reparat integral și în natură, prin obligarea pârâtei de a-i reconstrui reclamantului casa de locuit distrusă.
Reclamantul solicitat să fie executată o obligație de a face, nu din prisma unui raport contractual, ci pe principiile răspunderii delictuale, aceasta fiind modalitatea de reparare în natură a prejudiciului suferit.
Prin art. 998, 999 civ. se reglementează obligația aceluia ce a produs un prejudiciu de a-l repara, indiferent de forma sa, dacă a fost săvârșită o faptă ilicită, sub orice formă a vinovăției și dacă există un raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Ca atare, concluzia care se desprinde este aceea că se stabilește obligația celui ce desfășoară o activitate legală, dar cu consecințe nefaste asupra mediului înconjurător, de a repara prejudiciul, în principal prin restabilirea situației anterioare, o asemenea restabilire neputându-se obține în speță decât prin reconstituirea gospodăriei persoanelor afectate pe un alt amplasament, într-o altă zonă fără risc.
Referitor la susținerea recurentei, în sensul că în mod greșit cererea de chemare în garanție formulată de aceasta a fost respinsă, se constată că este neîntemeiată, întrucât autorizația de construire i-a fost eliberată intimatului reclamant în baza unei ample documentații, respectiv certificatul de urbanism, memoriu tehnic și planul de amplasare al construcției întocmit de o firmă autorizată Arhitect SRL Tg.
Este neechivoc faptul că autorizația de construcție i-a fost eliberată intimatului reclamant pentru edificarea imobilului pe terenul obținut în baza contractului de întreținere autentificat de notarul public sub nr.446 din 28 iunie 1995.
Această autorizație de construcție nu a fost contestată în instanță, nesolicitându-se anularea și ca atare șio-a produs pe deplin efectele, iar împrejurarea că este menționată ca dată a eliberării 21 nov.1995, luna noiembrie având numai 30 zile, constituie o eroare ce excede prezentului litigiu.
Cât privește critica invocată de recurenta pârâtă vizând lipsa calității procesuale active a intimatului reclamant în promovarea acțiunii, pe considerentul că terenul pe care se află imobilul a fost expropriat prin HG 152/1991, se constată că de asemenea este nefondată.
Astfel, la cererea intimatului reclamant în anul 1995, Primăria comunei de i-a eliberat acestuia autorizația de construire nr.25, valabilă 24 luni, pentru edificarea unei locuințe particulare, în comuna de, având număr de carte funciară poz.2-13 și fișă cadastrală registru agricol.
În certificatul de urbanism nr.27/07.08.1994 emis la cererea intimatului reclamant, se arată că terenul este proprietatea acestuia și îl deține de la și - în baza contractului de întreținere autentificat la 25.07.1995, autorizația fiind însoțită de memoriu tehnic și proiectul nr.71/08.1994.
Ca atare, se constată că este lipsită de temei legal susținerea că intimatul reclamant a construit pe un teren cei fusese anterior expropriat pentru Vest potrivit HG nr.152/1991 teren în suprafață de 810 mp. după cum nu se poate reține, așa cum judicios a reținut instanța de apel, că terenul în litigiu este cel pentru care a intervenit Decretul de expropriere nr.56/1983, în anexa la decret fiind trecută cu suprafața de 900 mp.
Așadar, apreciindu-se că în cauză nu există motive de nelegalitate, în sensul art 304, a deciziei atacate, urmează ca, potrivit art.312 alin.1 pr.civ. recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul SC C SA împotriva deciziei civile nr. 222 din data de 24 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul chemat în garanție Primăria Comunei de.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Gh.
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Stela Popa, Ionela Vîlculescu
