Obligație de a face. Decizia 149/2008. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 149/

Ședința publică de la 10 Martie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE

Judecător

Judecător

Grefier

.-.-.-.-.-.-.

Pe rol fiind judecarea cererii formulată de contestatorul G, domiciliat în G,-, - 3,. 2, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII G, cu sediul în G,-, având ca obiect "CONTESTAȚIE ÎN ANULARE" împotriva deciziei civile numărul 961/03.12.2007 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit: contestatorul G și intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: cererea este la primul termen de judecată, legal motivată și este scutită de taxă judiciară de timbru; citată cu copia motivelor contestației instituția intimată depus întâmpinare, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa; în cadrul contestației în anulare contestatorul Gas olicitat judecarea cauzei în lipsă; contestatorul a depus precizări în completarea contestației în anulare, după care:

Curtea constată cauza în stare de judecată și, având în vedere faptul că părțile au solicitat judecarea în lipsă, o reține spre soluționare.

CURTE

Asupra contestației în anulare de față;

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin contestația formulată și înregistrată sub nr. 144/44/04.02.2008 la Curtea de APEL GALAȚI Secția conflicte de muncă și asigurări sociale contestatorul Gas olicitat în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii G anularea deciziei civile nr. 961/03.12.2007 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-.

În motivarea contestației se arată că deși a indicat atât prin cererea de chemare în judecată cât și în cererea de recurs că împotriva unei decizii de pensionare înțelege să formuleze contestație, și în loc să soluționeze contestația instanța de fond a suspendat cauza în conf. cu disp. art. 1551Cod procedură civilă, hotărâre menținută și de instanța de control judiciar.

A invocat inclusiv motive care țin de aplicarea și interpretarea actelor normative incidente în calcularea drepturilor de pensie.

În drept a invocat dispozițiile art. 317 al. 2 și 318 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Casa Județeană de Pensii Gas olicitat respingerea contestației ca nefondată.

Instanța din oficiu a dispus atașarea dosarului nr- al Curții de APEL GALAȚI.

Analizând întregul material probator administrat în cauză instanța reține următoarele:

Prin încheierea din data de 26.10.2007 a Tribunalului Galați, s-a dispus suspendarea judecării acțiunii formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii G, în baza disp. art. 1551Cod procedură civilă.

A fost pronunțată această încheiere de suspendare datorită faptului că reclamantul nu s-a prezentat în instanță pentru a preciza deciziile pe care înțelege să le conteste prin prezenta acțiune, așa cum a fost înștiințat prin citație și așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare.

Împotriva acestei Încheieri a formulat recurs contestatorul

A susținut că suspendarea este "abuzivă și ilegală" față de precizările pe care le-a făcut în acțiunea ce face obiectul dosarului.

Astfel, în acțiunea care face obiectul dosarului e trecută decizia de pensionare nr. -/01.04.1993 care a fost reactualizată la data de 01.07.2007.

De asemenea, a reclamat faptul că nu a găsit dosarul în arhivă pentru a fi studiat.

Prezența sa în instanță a considerat-o inutilă față de faptul că a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât instanța a dispus corect suspendarea judecării cauzei întrucât contestatorul nu a înțeles să precizeze deciziile pe care înțelege să le conteste.

Prin decizia civilă nr. 961/03.12.2007 Curtea de APEL GALAȚIa respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit disp. art. 155 indice 1 Cod procedură civilă, când se constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate.

În cadrul dosarului de față, contestatorul nu a indicat prin cererea introductivă împotriva cărei decizii de pensionare înțelege să formuleze contestație, având în vedere faptul că există prima decizie de pensionare din anul 1993 cât și o decizie de recalculare din anul 2007.

Din aceste considerente, prima instanță a dispus citarea contestatorului cu mențiunea că are obligația de a preciza deciziile pe care înțelege să le conteste prin prezenta acțiune, așa cum rezultă din Încheierea de ședință din data de 27.09.2007.

În cuprinsul dovezii de îndeplinire a procedurii de citare este menționată solicitarea primei instanțe în sensul arătat mai sus.

Or, contestatorul, în loc să dea curs solicitării și să facă mențiunile necesare, a depus la dosar precizări înregistrate la data de 05.10.2007 prin care a aratat că a primit citația împreună cu întâmpinarea și a contestat apărările făcute de către intimată, solicitând respingerea argumentelor invocate de intimată și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

La dosar se mai află o cerere prin care contestatorul susține că nu se află dosarul în arhivă.

Față de situația mai sus arătată, rezultă indubitabil faptul că recurentul contestator nu a înțeles să răspundă în nici un fel solicitării emise de prima instanță în sensul de a preciza obiectul acțiunii și numărul deciziei pe care înțelege să o conteste, fapt care duce la tergiversarea cauzei prin împiedicarea desfășurării normale a procesului, avându-se în vedere și prevederile art. 112 alin. 1 pct. 3 conform cărora reclamantul are obligația să indice obiectul cererii prin acțiunea introductivă.

Prima instanță a manifestat rol, activ și a respectat dispozițiile art. 1141alin. 1 Cod procedură civilă, punându-i în vedere, în mod corect, să își îndeplinească obligația legală.

În acest context, s-a apreciat de către instanța de recurs că nu este întemeiat nici unul dintre motivele de recurs invocate, iar măsura suspendării dispusă în baza disp. art. 155 indice 1 Cod procedură civilă este legală și temeinică.

În ce privește faptul că a solicitat judecarea cauzei în lipsă, nu are nici o relevanță întrucât contestatorul putea să precizeze obiectul acțiunii prin cerere scrisă și expediată prin orice mijloc de transmitere a informațiilor, așa cum de altfel a și procedat prin depunerea diverselor memorii.

Instanța nu a dispus suspendarea cauzei pentru motivul că nu s-a prezentat contestatorul în instanță ci pentru faptul că nu a precizat obiectul acțiunii.

Referitor la reclamația emisă în sensul că nu ar fi găsit dosarul în arhivă pentru studiu, această situație nu a fost dovedită în nici un fel și nici nu are legătură cu Încheierea de suspendare atât timp cât chiar recurentul a recunoscut prin precizările aflate la dosar, faptul că a primit atât citația cât și întâmpinare. Ori, prin citație, așa cum am arătat mai sus, era înscrisă, solicitarea instanței.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare contestatorul

Examinând motivele contestației în anulare prin prisma motivelor invocate cât și a temeiului de drept indicat de contestator, se apreciază că aceasta este nefondată pentru următoarele motive:

Potrivit disp. art. 317 al. 1 Cod procedură civilă hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru următoarele motive:

1) - când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat procesul nu a fost îndeplinită cu cerințele legii;

2) - când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Conform alineatului 2 al aceluiași articol, cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate în cazul în care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Față de aceste dispoziții legale, contestația în anulare de față nu este întemeiată pentru că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de articolele mai sus invocate.

De asemenea, contestația nu se încadrează nici în cazul prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă conform căruia hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli sau când instanța respingând recursul sau admițându-l în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Motivul învederat de contestator - dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unei soluții greșite. Este deci vorba de o greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția pronunțată.

Numai o greșeală materială esențială care a determinat o soluție eronată, poate fi invocată pe calea contestației în anulare. Textul mai sus arătat vizează așadar greșeli de fapt involuntare și nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau la interpretarea unei dispoziții legale, astfel cum arată contestatorul.

În realitate, contestatorul se plânge aceleiași instanțe ce a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și dispozițiile legale aplicate în cauza dedusă judecății și a stabilit raporturile juridice dintre părți, așa încât demersul contestatorului nu poate fi apreciat ca o contestație în anulare, ci, mai degrabă, ca un recurs la recurs, inadmisibil în sistemul nostru procedural.

De asemenea, motivele de nulitate absolută invocate de către contestator nu pot fi avute în vedere pentru calea specială a contestației în anulare întrucât motivele contestației sunt direct și expres limitativ prevăzute de cele două articole din Codul d e procedură civilă, respe3ctiv 317 și 318.

De altfel, nu se constată existența nici unui motiv de nulitate absolută a deciziei pronunțată în recurs care respectă prevederile art. 261 Cod procedură civilă.

Pentru aceste considerente și văzând dispozițiile art. 320 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța urmează să respingă contestația în anulare formulată de contestatorul G ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE contestația în anulare formulată de contestatorul G, domiciliat în G,-, - 3,. 2, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII G, cu sediul în G,-, ca nefondată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2008.

PREȘEDINTE: Marioara Coinacel

JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu

JUDECĂTOR 3: Benone Fuică

Grefier,

: - /20.03.2008

: 2 ex.//20.03.2008

Recurs: //

Fond: /

Asistenți judiciari: /C-tin

Președinte:Marioara Coinacel
Judecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 149/2008. Curtea de Apel Galati