Obligație de a face. Decizia 1492/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (901/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1492.
Ședința publică de la 5 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 2: Ioana Singh
JUDECĂTOR 3: Ionelia Drăgan
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr.1767 din 19.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și.
are ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, pentru recurentul-pârât, în baza împuternicirii avocațiale nr.26104/2009 emisă de Baroul București -Cabinet Individual, intimatul reclamant personal lipsind intimata reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul recurentului pârât solicită rectificarea încheierii de ședință anterioare cu privire la faptul că planșele fotografice depuse la dosar dovedesc faptul că terenul în litigiu se află în curtea sa și nu a pârâtului.
Curtea ia act de susținerile reprezentantului recurentului pârât și dispune rectificarea încheierii de ședință din data de 1.10.2009, în sensul că prin fotografiile depuse la dosar se tinde a se dovedi faptul că terenul în litigiu se află în curtea recurentului și nu a intimatului pârât.
Reprezentantul recurentului pârât depune la dosar un înscris emanând de la Poșta Română, datat 22.08.2009, prin care face dovada promovării căii de atac împotriva sentinței pronunțate în acțiunea, promovată de către partea pe care o reprezintă, în constatarea nulității ante-contractului.
Reprezentantul recurentului pârât declară că nu mai are alte cereri de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentului pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea deciziei atacate precum și a sentinței pronunțate de către instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă; solicită acordarea cheltuielilor de judecată sens în care depune la dosar înscrisuri.
Arată că reclamanții au promovat prezenta acțiune, cu rea credință, la Judecătoria sectorului 6 B cunoscând faptul că pârâtul nu mai locuiește acolo ci în,-, Jud.
Apreciază că, potrivit dispozițiilor art.5 Cod de procedura civilă, competentă să soluționeze cauza, pe fond, era Judecătoria
Ca un alt motiv de recurs arată că, în mod greșit, cele două instanțe au apreciat că prin convenția precontractuală de vânzare-cumpărare pârâtul s-a obligat să transfere intimaților reclamanți, prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare în formă autentică, dreptul de proprietate asupra terenului arabil în suprafață de 200 mp.
Astfel, dacă cele două instanțe interpretau corect actul juridic dedus judecății, ar fi observat că este vorba doar de asumarea de către pârât a unei promisiuni bilaterale de a încheia în viitor, la o anumită dată determinabilă, a unei vânzări, prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare, fiind vorba de obligația de a face până la contractul translativ.
Intimatul reclamant solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei atacate; solicită acordarea cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru achitată la instanța de fond.
oral concluziile scrise pe care le depuse la dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 B sub nr.3649/303/07.05.2008, la data de 07.05.2008 reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună, în principal, obligarea pârâtului la încheierea în formă autentică a contractului de vânzare cumpărare având ca obiect terenul arabil în suprafață de 200 mp. din suprafața totală de 700 mp. situat în intravilanul comunei, zona, județul I, cu număr cadastral 591, cod -, tarlaua 17/1, parcela 82/2, în acord cu dispozițiile antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1012/07.03.2008 de BNP, sub sancțiunea plății de daune cominatorii sau a unei amenzi de 300 lei pe zi de întârziere, până la îndeplinirea obligației, conform prev.art.5803 Cod procedură civilă; pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare a terenului între părțile litigante, în temeiul dispozițiilor art.1073 și art.1077 Cod civil, precum și a disp.art.5 alin.1 din Titlul X "Circulația juridică a terenurilor" din Legea nr.24 7/2005, privind reforma în domeniul proprietății și justiției și unele măsuri adiacent, notarea în cartea funciară sau în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni a antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1012/07.03.2008 de BNP și a litigiului prezent, iar în subsidiar, în ipoteza în care terenul a fost deja vândut, urmează să fie obligat pârâtul la plata sumei de 1000 euro împreună cu dobânda legală calculată până la data pății efective a debitului principal, reprezentând avans din prețul achitat de reclamanți, conform antecontractului; plata daunelor interese compensatorii evaluate convențional de părți la suma de 1000 euro pentru neexecutarea obligațiilor asumate prin contract, conform dispozițiilor din antecontract coroborate cu prevederile art.1082 Cod civil, iar, în situația în care terenul a fost vândut unui terț pentru un preț mai mare decât cel convenit cu reclamantul, cuantumul daunelor îl reprezintă diferența dintre prețul convenit cu reclamanții și prețul de vânzare către terțul cumpărător și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că la data de 07.03.2008 au încheiat cu pârâtul, în calitate de promitent vânzător, antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1012/07.03.2008 de BNP. Prin antecontract, pârâtul s-a obligat să transfere reclamanților, prin încheierea unui contract de vânzare cumpărare în formă autentică, dreptul de proprietate asupra terenului arabil în suprafață de 200 mp. din suprafața totală de 700 mp. situat în intravilanul comunei, zona, județul I, cu număr cadastral 591, cod -, tarlaua 17/1, parcela 82/2, în condițiile stipulate în antecontract. Părțile au stabilit ca perfectarea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică să se facă în cel mult 15 zile de la obținerea de către pârât a încheierii de intabulare a dreptului de proprietate asupra terenului, iar rec1amanții au plătit un avans de 1000 euro, potrivit mențiunilor din antecontract.
Au mai arătat reclamanții că și-au îndeplinit întocmai obligațiile asumate prin antecontract și sunt să consemneze pe seama și la dispoziția pârâtului restul de preț datorat pentru achiziționarea terenului, în vederea încheierii actului de vânzare cumpărare în formă autentică.
La termenul de judecată din 23.06.2008, reclamanții și-au precizat cererea, în sensul că au solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare a terenului între părțile litigante, în temeiul dispozițiilor art.1073 și art.1077 Cod civil, precum și a dispozițiilor art.5 alin.1 din Titlul X "Circulația juridică a terenurilor" din Legea nr.247/2005, privind reforma în domeniul proprietății și justiției și unele măsuri adiacente.
Prin sentința civilă nr.4228 din 23.06.2008, instanța a admis acțiunea astfel cum a fost precizată, a constat că la data de 07.03.2008 între pârât, în calitate de promitent vânzător și reclamanți, în calitate de promitenți cumpărători s-a încheiat "convenția precontractuală de vânzare cumpărare" autentificată sub nr.1012/07.03.2008 de BNP, având ca obiect terenul arabil de 200 mp. din suprafața totală de 700 mp. teren situat în intravilanul comunei, zona, județul I, cu număr cadastral 591, cod -, 17/1, parcela 82/2, pentru prețul de 6000 Euro, din care reclamanții au achitat 1000 Euro la data de 07.03.2008; a obligat reclamanții la plata către pârât a sumei de 5000 Euro, reprezentând diferența de preț pentru terenul mai sus menționat, în termen de o lună de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri; prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare cumpărare; a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 707 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin convenția precontractuală de vânzare cumpărare autentificată sub nr.1012/07.03.2008 de BNP, pârâtul s-a obligat să transfere reclamanților, prin încheierea unui contract de vânzare cumpărare în formă autentică, dreptul de proprietate asupra terenului arabil în suprafață de 200 mp. din suprafața totală de 700 mp. situat în intravilanul comunei, zona, județul I, cu număr cadastral 591, cod -, tarlaua 17/1, parcela 82/2, stabilindu-se că perfectarea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică să se facă în cel mult 15 zile de la obținerea de către pârât a încheierii de intabulare a dreptului de proprietate asupra terenului. La încheierea convenției reclamanții au plătit un avans de 1000 euro, din prețul de 6000 Euro stabilit, astfel cum rezultă din conținutul înscrisului aflat la fila 6 dosar.
Instanța a mai reținut că actul încheiat de părți intitulat "convenție precontractuală de vânzare cumpărare", deși nu constituie un contract de vânzare-cumpărare valabil încheiat este supus principiului forței obligatorii a convențiilor, înscris în art.969 Cod civil, părțile neputând să se dezică de obligațiile asumate decât prin consimțământul lor sau din cauze autorizate de lege.
Instanța a apreciat că la data încheierii convenției precontractuale de vânzare-cumpărare au fost întrunite toate condițiile de valabilitate ale unei convenții, prevăzute de art.948 Cod civil.
În consecință, văzând dispozițiile art.1295 cod civil raportate la cele ale art.111 din Codul d e procedură civilă, în temeiul art.1073 Cod civil, și având în vedere că pârâtul nu și-a respectat obligația de a încheia contractul de vânzare cumpărare în formă autentică, s-a apreciat că cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată este întemeiată.
Instanța a dispus obligarea reclamanților la plata către pârât a sumei de 5000 Euro, reprezentând diferența de preț pentru terenul mai sus menționat, în termen de o lună de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe la data de 09.09.2008, pârâtul, a declarat apel, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă.
În motivarea apelului, pârâtul a arătat că la data de 07 martie 2008 încheiat cu reclamanții intimați un antecontract de vânzare - cumpărare prin care promitea cumpărătorilor să vândă o suprafață de teren de 200 mp. din suprafață totală de 700 mp situată în orașul,-, județul I, unde și locuiesc de fapt.
A stabilit cu reclamanții ca prețul vânzării să fie de 60.000 euro, iar la insistența acestora motivată de faptul că taxa actelor notariale pentru încheierea antecontractului și respectiv a contractului de vânzare-cumpărare trebuie suportate de aceștia, promitentul cumpărător a solicitat notarului să treacă prețul vânzării de 6.000 euro, acesta fiind mult sub prețul real al pieții, cumpărătorii achitând suma de 1.000 euro și promițând că la încheierea contractului vor trece suma de 59.000 euro, aceasta fiind suma reală.
Contractul de vânzare - cumpărare urma să se încheie în forma autentică după 15 zile de la data intabulării terenului. Apelantul mai arată că a formulat în data de 09.04.2008 plângere penală pentru infracțiunea de înșelătorie pe care a adresat-o Secției de politie 25 și a fost înregistrata cu nr.-/09.04.2008, plângerea primând număr de dosar penal nr. 4369/P/2008 și a fost trimisă la Parchetul Judecătoriei sectorului 6 B în data de 09.06.2008.
Menționează că în timpul soluționării cererii formulată de intimații apelanți de către instanța de fond a Judecătoriei sector 6 Baf ost citat la adresa din cartea de identitate, deși intimații apelanți cunoșteau faptul că pârâtul nu mai locuia la adresa respectivă și că locuiește la adresa unde se află terenul pe care aceștia doreau să-l cumpere și anume-, oraș, județul I, aceștia fiind de nenumărate ori la domiciliul său pentru a purta discuții cu privire la tranzacționare.
Apelantul a invocat excepția necomunicării citației de chemare în judecată și a actelor procedurale la reședința unde locuia, susținând că intimații apelanți cu buna știința au indicat instanței numai adresa din cartea de identitate deși aceștia cunoșteau și adresa reședinței sale.
De asemenea s- invocat excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată întrucât intabularea terenului a fost făcută în data de 11.06.2008, iar în termen de 15 zile de la aceasta, conform clauzei din antecontractul de vânzare - cumpărare, data la care trebuia să încheie contractul în formă autentică.
S-a mai solicitat să se constate că instanța de fond a admis cererea intimaților apelanți obligându-l să vândă terenul la un preț neserios cu mult sub prețul pieții încălcând astfel dispozițiile nr.OG12/1998 și ale Legii nr.87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale, intimații apelanți plătind o taxa notariala mult sub valoarea reală și invocat excepția nulității contractului pentru preț neserios.
La termenul din data de 19.12.2008, apelantul a invocat necompetenta Judecătoriei Sector 6
Prin decizia civilă nr.1767 din 19.12.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul - pârât.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în ceea ce privește critica referitoare la necompetența primei instanțe în soluționarea cauzei, că aceasta este nefondată, întrucât din antecontractul de vânzare - cumpărare a unui imobil se naște o obligație de a face, iar competența de soluționare a acțiunii privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare - cumpărare nu se stabilește potrivit art.13 care se referă la acțiunile reale imobiliare, ci potrivit art.10 pct.1 sau art.5 Cod procedură civilă, iar potrivit art.12 Cod procedură civilă reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă de competente, iar în cauză competența Judecătoriei Sectorului 6 fost dată de domiciliul pârâtului.
Față de excepția necomunicării citației s-a reținut că domiciliul apelantului este în B,-, -D2, scara C,.112, sector 6, că s-au solicitat relații în acest sens Direcției de Evidență a Persoanelor Sector 6 astfel că în mod corect în această situație instanța a dispus citarea pârâtului conform dispozițiilor art.95 alin.3 Cod procedură civilă, prin afișare la ușa instanței și prin publicarea într-un ziar de largă răspândire, fiind astfel respectate dispozițiile legale cu privire la citare.
În ceea ce privește critica privind prematuritatea introducerii acțiunii în judecată, tribunalul a reținut că termenul stipulat pentru perfectarea contractului de "nu mai târziu 15 zile de la data încheierii de intabulare a dreptului de proprietate asupra terenului" - nu afectează obligațiile pe care părțile și le-au asumat. Astfel, titularul dreptului subiectiv poate lua măsuri pentru realizarea dreptului său în condițiile în care, cel obligat nu - și execută obligația.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că la data de 18.03.2008 pârâtului i-a fost respinsă cererea de intabulare a terenului în litigiu.
Față de această situație tribunalul a apreciat că reclamanții, prin introducerea cererii de chemare în judecată au luat măsuri pentru realizarea dreptului lor izvorât din antecontractul de vânzare - cumpărare.
Tribunalul a mai reținut că actul încheiat de părți este un act autentic și acesta face dovada realității acordului de voință până la înscrierea în fals. Văzând și dispozițiile art.1191 alin.2 Cod procedură civilă potrivit cărora nu se poate face dovada cu martori în contră sau peste ceea ce cuprinde un act, chiar cu privire la o sumă ce nu depășește 250 lei, tribunalul a apreciat că susținerea apelantului - pârât cu privire la convenția părților cu privire la un alt preț decât cel prevăzut în antecontract nu este fondată.
În ceea ce privește susținerea apelantului pârât privind neseriozitatea prețului, tribunalul a reținut că prin preț serios se înțelege un preț care să nu fie derizoriu, adică atât de disproporționat în raport de valoarea lucrului vândut, încât să nu mai existe preț. În cauză, tribunalul a apreciat că un preț de 30 Euro m/p pentru un teren situat în județul I nu este un preț derizoriu. Mai mult decât atât, echivalența dintre lucrul vândut și preț este relativă, fiind raportată și la subiectivismul părților, acestea fiind libere să determine prețul.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul.
Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția a III-a Civilă,sub nr-.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că:
1. Hotărârea instanței de fond s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, motiv reglementat de dispozițiile art.304 pct.3 Cod procedură civilă.
Arată recurentul că așa cum rezultă din întregul probatoriu administrat în prezenta cauză, intimatul-reclamant cunoștea faptul că nu mai locuia la adresa menționată în cartea de identitate a recurentului, deoarece acesta l-a cunoscut la el acasă, unde locuiește în fapt, respectiv în oraș,-, județul I, unde au tranzacționat cu privire la terenul în litigiu. Recurentul mai arată că, cu rea credință, intimatul - reclamant a introdus acțiune la Judecătoria Sectorului 6 B, indicând în cerere domiciliul din cartea sa de identitate, tocmai pentru a nu putea primi citația și să-și facă apărările în mod corespunzător.
În legătură cu noțiunea de domiciliu, instanța supremă a precizat că prin domiciliu în sensul art.5 Cod procedură civilă urmează a se înțelege și acela pe care o persoană și l-a stabilit în fapt în localitatea în care trăiește și își desfășoară activitatea profesională. Așadar, trebuie avută în vedere adresa unde recurentul - pârât locuiește efectiv, în chip statornic, chiar dacă față de dispozițiile legale el nu poate fi socotit acolo domiciliul.
Mai mult, faptul că terenul ce face obiectul convenției este situat în or., județul I, duce la concluzia că trebuia să se prezinte la un birou notarial din județul I și nu din B, deci obligația de a face pe care și-a asumat-o și care, fără a fi în culpă, nu a executat-o, trebuia executată în județul I și nu în
Susține recurentul că indiferent pe ce temei juridic se fundamentează excepția de necompetență teritorială, rezultă că numai Judecătoria C este competentă să judece acțiunea pe fondul cauzei.
2.Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.5 Cod procedură civilă, respectiv, "când prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă.
Susține recurentul că intimații-reclamanți, au uzitat în mod abuziv de prevederile art.95 Cod procedură civilă, deoarece cu rea credința nu au precizat în cererea de chemare în judecată, în mod real, domiciliul în care locuiește, în care l-au cunoscut și s-au purtat numeroase discuții cu privire la teren.
Prin exercitarea cu rea credință a acestor dispoziții legale, arată recurentul că a fost prejudiciat grav cu privire la dreptul său la apărare, deoarece a fost împiedicat să cunoască existența acestui dosar în faza de judecare a fondului, unde se știa foarte bine că în această fază, se administrează probele ce cu greu pot fi încuviințate în apel, iar în recurs numai proba cu înscrisuri este admisibilă.
Pentru că aceste prejudicii grave nu pot fi înlăturate decât prin intermediul aplicării dispozițiilor art.105 alin.2 coroborat cu art.95 alin.4 Cod procedură civilă, se impune anularea tuturor actelor de procedură urmate după citarea recurentului prin publicitate.
Referitor la reaua-credință a intimaților-reclamanți, de arata că in interogatoriul pe care l-a formulat, reclamantul, în nr- aflat pe rolul Judecătoriei C, a recunoscut domiciliul recurentului era în Orașul, unde locuiește în fapt.
Din această situație, coroborată și cu răspunsul la nota de ședință a recurentului din respectivul dosar, rezultă cu claritate că a cunoscut domiciliul real al recurentului, unde locuiește și își desfășoară activitatea de tinichigerie, și deci, cu rea credință l-a citat la un alt domiciliu, fapt ce i-a adus o vătămare gravă dreptului la apărare, drept garantat de art.24 din Constituția României.
3. Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
Arata recurentul că în mod greșit, cele două instanțe au apreciat că prin convenția precontractuală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr.1012/07.03.2008 de s-a obligat să transfere intimaților-reclamanți, prin încheierea unui contract de vânzare cumpărare în formă autentică, dreptul de proprietate, asupra terenului arabil în suprafață de 200 mp și că, în realitate și-a asumat obligația de a încheia în viitor, respectiv în termen de 15 zile de la data obținerii încheierii de intabulare a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 200 mp. din suprafața totală de 700 mp, un contract de vânzare - cumpărare.
Așadar, dacă cele două instanțe interpretau corect actul juridic dedus judecății, ar fi observat că este vorba doar de asumarea de către părți a unei promisiuni bilaterale de a încheia în viitor, la o anumită dată determinabil, a unei vânzări prin încheierea contractului de vânzare - cumpărare, fiind vorba de o obligație de a face până la contractul translativ.
Recurentul arată că această convenție precontractuală este încheiată în formă autentică, deci, dacă ar fi fost așa cum în mod greșit a reținut instanța de apel, atunci nu mai era nevoie de pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare ci de cel mult o interpretare a actului ca fiind un titlu translativ de proprietate, ceea ce nu este cazul în speța de față, deoarece a menționat clar că această convenție nu este un titlu translativ de proprietate.
În opinia sa era corect a se interpreta acest act juridic dedus judecății ca o convenție al cărei obiect îl are obligația de a face, asumată de toate părțile prezentei cauze și că în lipsa consimțământului exprimat în sensul transmiterii proprietății, consimțământ translativ de proprietate, nu era posibilă la pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, suplinindu-se consimțământul neexprimat al părților, în sensul înstrăinării în temeiul art.1073-1077 Cod civil, singurele mijloace juridice prin care debitorul putea fi constrâns să execute în natură obligația sa de a face, respectiv de a încheia în viitor un contract translativ de proprietate erau daunele cominatorii și amenzile civile.
4. Motivul de reglementat de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Arata recurentul că instanța de apel nu a cercetat culpa părții datorită căreia nu s-a mai dorit acordarea consimțământului pentru transmiterea dreptului de proprietate.
Recurentul susține că, în speță, culpa în neexecutarea obligației aparține intimaților - reclamanți, care l-au rugat să treacă în convenție un alt preț decât cel real, pentru a eluda dispozițiile privind taxele notariale, iar recurentul, ca un neavenit în materie de vânzări imobiliare, și credul din fire, a vrut să-i ajute să nu plătească pentru această convenție, taxe notariale la valoarea de 60.000 Euro.
Recurentul arată că nu este vorba de un teren arabil, ci de un teren intravilan, construibil, dotat cu toate utilitățile necesare unui imobil, cu o valoare de peste 60.000 Euro și că, după ce a realizat pericolul de pierdere a dreptului său de proprietate, a înțeles să-și exercite clauza de dezicere inserată în convenție la care părțile și-au dat acordul de aop utea invoca unilateral oricare dintre părțile cauzei, și despre care va face vorbire după ce va arăta atitudinea culpabilă a acestora.
Mai arată recurentul că, intimații - reclamanți au plătit doar suma de 1.000 de Euro, fapt pentru care nu se poate reține că aceștia și-au executat obligația de a plăti prețul convenit, ceea ce rezultă că aceștia sunt în culpă, instanța de apel apreciind greșit că și-au îndeplinit obligațiile convenției.
Un alt aspect de nelegalitate a hotărârii pronunțate de instanța de apel a fost aceea că recurentului i s-a respins excepția de nulitate a convenției precontractuale de vânzare - cumpărare menționată, pentru neseriozitatea prețului deși, terenul este situat în perimetrul construibil în intravilanul orașului, județul I.
Față de împrejurarea că instanța de apel i-a respins recurentului proba cu expertiză de stabilire a valorii de circulație la momentul convenției, soluția de a concluziona că prețul din convenție nu este derizoriu și că coincide cu voința părților, este nelegală.
La data de 21.05.2009, intimații - reclamanți au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului că nefondat.
În motivare, intimații reclamanți au arătat că potrivit dispozițiilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, astfel cum a fost modificată, dovada domiciliului unei persoane fizice se face cu actul de identitate. Necomunicarea schimbării domiciliului sau stabilirii reședinței reprezintă contravenție și se sancționează cu amendă de la 40 lei (RON) la 80 lei (RON).
Având în vedere cele de mai sus, intimații-reclamanți au introdus acțiunea la domiciliul declarat al recurentului, făcând în același timp demersuri la Serviciul de Evidență a Populației și în presa, prin publicarea citației într-un ziar de mare tiraj, așa cum reiese din probele aflate la dosarul de fond, pentru aflarea domiciliului recurentului în vederea citării acestuia.
Recurentul a participat la judecarea apelului, judecare în cadrul căreia i s-a dat posibilitatea să-și facă apărările considerate de recurent necesare.
In ceea ce privește invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.5 Cod procedură civilă, intimații - reclamanți consideră că nu se poate reține aplicarea acestuia în prezenta speță, deoarece citarea recurentului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, așa cum s-a menționat mai sus.
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, intimații - reclamanți consideră că nu se poate reține aplicarea acestuia la speța dedusă judecății.
Prin convenția încheiată între părți nu a operat transferul dreptului de proprietate asupra terenului, și nici intimații și nici instanța de judecată nu a susținut așa ceva, însă, intimații - reclamanți și-au îndeplinit obligațiile de plată asumate prin antecontract, achitând avansul stabilit în antecontract la data autentificării acestuia, fiind incidente dispozițiile art.1073 și 1077 Cod civil precum și cu art.5 din Titlul X al Legii nr.247/2005.
De asemenea, intimații sunt de acord să consemneze pe seama și la dispoziția pârâtului restul de preț datorat pentru achiziționarea terenului, în vederea încheierii actului de vânzare - cumpărare în formă autentică.
Apreciază intimații că sunt întrunite toate condițiile pentru angajarea răspunderii contractuale a pârâtului pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale asumate prin antecontract.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de 304 pct.9 Cod procedură civilă, intimații - reclamanți consideră că nu se poate reține aplicarea acestuia la speța dedusă judecății.
Judecătoria Sectorului 6 B, în calitate de instanță de fond, și ulterior Tribunalul București, ca instanță de apel, au apreciat corect că actul dedus judecății, fiind vorba despre un antecontract de vânzare - cumpărare, astfel că susținerile recurentului în ceea ce privește acest motiv de recurs nu pot fi susținute.
În ceea ce privește culpa intimaților în neexecutarea obligațiilor contractuale ale recurentului, solicită să se aibă în vedere că singurul motiv pentru situația creată este recurentul, care, răzgândindu-se cu privire la executarea propriei obligații, a întrerupt demersurile făcute pentru realizarea documentației cadastrale și intabularea în Cartea Funciară, operațiuni necesare pentru încheierea contractului de vânzare - cumpărare.
Intimații - reclamanți au solicitat să se aibă în vedere faptul că recurentul (debitorul obligației cu clauză penală) nu are drept de opțiune între executarea obligației principale și plata clauzei penale, acesta neputând refuza executarea, oferind clauza penală și că introducerea cererii de chemare în judecată de către intimații - reclamanți având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de antecontract de vânzare - cumpărare reprezintă exercitarea de către aceștia a unui drept conferit lor de lege, drept exercitat cu bună - credință de către reclamanți, ulterior primirii refuzului expres al recurentului de a perfecta contractul de vânzare - cumpărare având ca obiect terenul.
În ceea ce privește susținerile recurentului privind clauza de dezicere, solicită să se aibă în vedere că antecontractul nu cuprinde o astfel de clauză, ci o clauză penală, că în cauza părțile au stabilit de comun acord prețul de vânzare al terenului, respectiv 6.000 euro, așa cum rezultă din antecontract, însă ulterior semnării antecontractului, recurentul s-a răzgândit în privința vânzării terenului intimaților - reclamanți, fapt pentru care a căutat tot felul de subterfugii pentru a se sustrage îndeplinirii obligației asumate prin semnarea antecontractului, respectiv a oprit efectuarea documentației cadastrale și a intabulării terenului și a introdus plângere penală împotriva intimaților.
Mai mult, situația juridică a terenului care face obiectul antecontractului nici nu era clară la data contractării acestuia de către intimați, acesta neavând cadastru și nefiind intabulat. Terenul face parte dintr-o suprafață mai mare de 700 mp. din care apelantul a mai vândut 200 mp. fără a efectua formalitățile necesare, respectiv dezmembrarea terenului inițial în vederea identificării și intabulării terenului vândut.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de prevederile legale incidente în cauză, Curtea retine următoarele:
1. Cu privire la motivul de recurs vizând greșita aplicări în cauză prevederilor art. art. 95 Codul d procedură civilă și a dispozițiilor art. 105 alin. 2 din Codul d procedură civilă.
Art. 85 din Codul d e procedură civilă prevede că "judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel".
Pe de altă parte, potrivit art. 90 din Codul d procedură civilă, înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se facela domiciliul sau reședința celui citat.
Rațiunea acestei reglementări decurge din necesitatea realizării unor principii de bază ale procesului civil - principiul contradictorialității și cel al asigurării dreptului la apărare al părților.
Ca urmare, așa cum s-a statuat în mod unanim în practica și doctrina, în urma interpretării acestor dispoziții legale, prin domiciliu în sens procedural, urmează se înțelege acel loc în care persoana trăiește efectiv, deoarece scopul dispozițiilor legale referitoare la citarea la domiciliu este acela ca părțile aflate în litigiu sa poată fi înștiințate de existența procesului, pentru da eficienta dreptului lor la apărare.
Prin raportare la considerentele anterior expuse, curtea constata că nu pot fi apreciate ca fondate susținerile intimaților reclamanți în sensul că citarea nu se putea face decât la domiciliul pârâtului, astfel cum fost acesta comunicat în fata organelor de politie și aceasta cu atât mai mult cu cât, actele dosarului de fond făceau dovada deplină că pârâtul nu locuia la adresa arătata în actul sau de identitate, situație în care s-ar fi impus aplicarea art. 90 din Codul d procedură civilă, în mod integral și unitar, în sensul citarii acestei părți la reședința sa.
Este adevărat că, prin excepție de la regula înscrisă în art. 90 din Codul d e procedură civilă, conform căreia înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reședința celui citat sau oriunde, daca există certitudinea că cel citat primește citația, art. 95 din același cod prevede posibilitatea citării prin publicitate, cu afișarea citației pe ușa instanței ori publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar mai răspândit, insa acesta excepție nu poate fi aplicata decât în situația în care nici domiciliul pârâtului și nici reședința acestuia nu sunt cunoscute.
Din economia art. 95 Cod procedură civilă și din principiile generale aplicabile în materie, rezultă că citarea prin publicitate are caracter excepțional, fiind justificată de imposibilitatea pentru reclamant de a afla domiciliul de fapt al pârâtului.
Așadar, într-o corectă aplicare a legii, pentru a se recurge la procedura citării prin publicitate, nu este suficient ca reclamantul să afirme că nu cunoaște domiciliul pârâtului, ci trebuie să învedereze împrejurări concrete din care să rezulte că deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a reușit să afle domiciliul/locul de munca al pârâtului, confirmându-și eventual, susținerile prin probe corespunzătoare.
În speță, recurentul pârât, contestă aprecierea instanței de apel, în sensul că în fata primei instanțe, ar fi fost legal citat, susținând că reclamanții au acționat cu rea credința, întrucât nu au fost în imposibilitate de a cunoaște domiciliul său de fapt și că, au ascuns cu rea credință faptul că aveau cunoștința că nu locuia în B, sector 6, adresa pe care au indicat- în acțiunea introductivă, ci în aceeași localitate cu cea în care se afla imobilul în legătură cu care se poarta litigiul.
Aceste susțineri sunt fondate, prin raportare însă la înscrisul depus în faza procesuală recursului-fila 36 dosar și care constată mărturisirea judiciară a intimatului reclamant, în sensul că încă din data de 05.03.2008, așadar anterior introducerii cererii de chemare în judecata pe rolul Judecătoriei Sector 6 B, acesta cunoștea că domiciliul de fapt al pârâtului era cel din Localitatea, str. -, nr. 2.
Din acest punct de vedere, apărarea intimaților din întâmpinare în sensul că citarea s-a făcut, cu respectarea prevederilor din Codul d procedură civilă, la domiciliul declarat de recurent în fata organelor de politie și, în considerarea faptului că pârâtul nu locuia în fapt la această adresă- prin publicitate, nu poate fi primită ca cauză de natură să înlăture culpa acestora în omisiunea de a comunica instanței de fond, toate datele pe care le cunoșteau în legătura cu adresa la care locuia în fapt pârâtul.
În acest sens, curtea apreciază că nimic nu i- împiedicat pe reclamanți să comunice instanței de fond, în condițiile în care aceasta solicitat în mod expres relații vizând actualul domiciliu al pârâtului - conform încheierii din data de 02.06.2008, că pârâtul, la data de 05.03.2008 - locuia în localitatea, adresa la care a fost contactat în vederea perfectării convenției pe care se întemeia acțiunea formulată de aceștia și pe care cunoșteau anterior introducerii acțiunii la Judecătoria Sector 6 B, situație în care ar fi existat, în mod cert, posibilitatea efectuării unor verificări și stabilirea cu certitudine domiciliului de fapt al părții adverse, în vederea respectării tuturor cerințelor legale incidente în speță, în ceea ce privește citarea acestei părți și respectarea dreptului acesteia la un proces echitabil.
În condițiile în care s-a probat că intimații reclamanți, aveau în mod cert cunoștință, de faptul că pârâtul locuia în fapt la altă adresă decât cea care constituia domiciliul sau declarat la organele de politie, iar citațiile expediate acestuia în prima instanța fuseseră restituite cu mențiunea, destinatar mutat de la adresa" curtea constată că nu s-a invocat un motiv obiectiv, pentru care aceștia nu au adus la cunoștința primei instanțe aceste împrejurări de fapt, cu atât mai mult cu cât, intervalul de timp scurs între momentul luării la cunoștința de aceste împrejurări și momentul formulării acțiunii era relativ scurt, faptul continuării locuirii la adresa respectivă fiind plauzibil.
Curtea face totodată precizarea că reclamanților în calitate de titulari ai acțiunii civile, le revenea din punct de vedere procesual obligația de a efectua verificări și de a aduce la cunoștința instanței orice împrejurări relevante pentru identificarea domiciliului de fapt al pârâtului - în conformitate cu prevederile art.112 alin. 1 pct. 1 Codul d procedură civilă, art. 95 alin. 1 Codul d procedură civilă și respectiv de a-și exercita drepturile procesuale cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute, în concordantă cu obligația stabilită în art. 129 alin. 1 teza finală din Codul d procedură civilă.
Curtea retine totodată că potrivit art. 95 alin. final Codul d procedură civilă, dacă pârâtul se înfățișează și dovedește că a fost citat prin publicitate cu rea-credință, toate actele de procedură ce au urmat încuviințării acestei citări vor fi anulate.
În raport de toate considerentele anterior expuse, din care rezultă că recurentul - pârât a fost citat, în fața primei instanțe, prin publicitate, la termenul la care a fost pronunțată sentința civila nr. 4228/23.06.2008, cu nerespectarea dispozițiilor legale înscrise în art. 85, art. 90 și art. 95 din Codul d procedură civilă, rezultă că motivul de apel întemeiat pe aceste împrejurări era fondat, în cauză fiind incidente prevederile art. 297 alin. 1 din Codul d procedură civilă.
În ceea ce privește motivul de recurs vizând modul de soluționare motivului de apel prin care s- invocat excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei sector 6
Potrivit art. 5 din Codul d procedură civilă, cererea se face la instanța domiciliului pârâtului. Dacă pârâtul are domiciliul în străinătatesau nu aredomiciliu cunoscut, cererea se face la instanța reședinței sale din țară.
În ceea ce privește noțiunea de domiciliu, considerentele expuse în analiza primului motiv de recurs sunt pe deplin valabile, determinarea competenței stabilindu-se prin raportare la locul în care pârâtul locuiește efectiv la momentul sesizării instanței.
Totodată, potrivit art. 10 pct. 1 din Codul d procedură civilă, în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii.
În cauza de față, așa cum în mod corect a reținut instanța de apel, acțiunea formulată de reclamanți este o acțiune mixtă, care are drept fundament, încheierea între părți unei convenții intitulate precontract de vânzare-cumpărare pentru terenul cu privire la care se solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, iar nu acțiune reală, câtă vreme prin intermediul acesteia se urmărește valorificarea în același timp a unui drept de creanță și a unui drept real, care au aceeași cauză generatoare.
Deși în mod corect, instanțele de fond au calificat acțiunea civilă cu care au fost investite, ca fiind o acțiune mixtă și au apreciat că, în acest caz, competența se determină potrivit art. 5 din Codul d procedură civilă și art. 10 pct. 1 din Codul d procedură civilă, aprecierea acestora în ceea ce privește excepția necompetentei teritoriale Judecătoriei Sector 6 B, în soluționarea cauzei apare ca fiind una greșită, prin raportare la considerentele expuse în analiza primului motiv de recurs.
Astfel, deși în cazul de față, competența teritorială are caracter alternativ, ea aparținea, potrivit textelor de lege anterior menționate, fie instanței de la domiciliul efectiv al pârâtului, fie instanței stabilite în convenție pentru executarea obligației, or, ambele repere care puteau fi avute în vedere în soluționarea acestei excepții, conduceau la concluzia că instanța competentă din punct de vedere teritorial era Judecătoria
În acest sens, curtea constată că de vreme ce domiciliul de fapt pârâtului era situat în localitatea, terenul ce făcea obiectul antecontractului fiind situat în aceeași localitate, iar în contract nu s-a stabilit un loc al executării, în cauză erau incidente prevederile art. 1104 din Codul civil, potrivit cu care plata trebuie a se face în locul arătat în convenție; dacă locul nu este arătat, plata, în privința lucrurilor certe și determinate, se va face în locul în care se găsea obiectul obligației în timpul contractării; în orice alt caz, plata se face la domiciliul debitorului.
În consecință, aprecierea instanței de apel, în ceea ce privește aplicabilitatea în cauza acestor dispoziții legale și prevederilor înscrise în art. 12 din Codul d procedură civilă, care consacra dreptul de opțiune al reclamantului în alegerea unei instanțe, competente din punct de vedere teritorial, nu este corectă, în raport de noile date din recurs.
În acest sens, curtea retine că potrivit acestui text de lege, reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, ceea ce implica cu necesitate faptul că în raport de art. 10 pct. 1 și art. 5 din Codul d procedură civilă, sunt determinate, ca urmare a criteriilor impuse de aceste texte de lege, cel puțin două instanțe care sunt competente din punct de vedere teritorial, cerință care nu este însă îndeplinita în cauză, în raport de considerentele anterior expuse.
În raport de toate aceste considerente, curtea constată că și acest motiv de recurs este fondat.
Față de cele reținute anterior, în raport de prevederile înscrise în art. 312 alin. 5 și 6.proc.civ. civilă, curtea va admite recursul, va casa decizia recurată și sentința apelată și va trimite cauza pentru soluționare în prima instanța, instanței competente - Judecătoria C, cadru în care vor fi analizate și celelalte apărări expuse de recurent, în motivarea prezentei căi de atac și care vizează fondul pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul - pârât împotriva deciziei civile nr.1767 din 19.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și.
Casează decizia recurată și sentința apelată.
Trimite cauza spre soluționare în primă instanță la instanța competentă - Judecătoria
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnodact.
Ex.2/27.11.2009
Secția a V-a Civ. -
-
Jud. sector 6. -
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Ioana Singh, Ionelia Drăgan
