Obligație de a face. Decizia 1495/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1495/R/2009 | |
Ședința publică din 10 iunie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Traian Dârjan | - - |
JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania | --- - -- - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 145/A din 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantei-recurente, avocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind reprezentantul pârâtului-intimat Consiliul Local al Municipiului C-
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 5 iunie 2009, pârâtul-intimat a răspuns adresei instanței, comunicând că imobilul din litigiu a fost construit în anul 1915, corpul A, iar corpul B în anul 1920 și a fost preluat în baza deciziei nr. 167/26.02.1965 a Comitetului executiv al orașului C-N, de la fostul proprietar, intrând în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 111/1951 - ca imobil părăsit. Se precizează că nu dețin acte din care să rezulte fondurile din care a fost construit, iar din evidențele pe care le dețin nu rezultă că imobilul menționat ar fi fost revendicat în baza Legii nr. 10/2001.
La termenul de azi, reprezentanta reclamantei-recurente depune la dosar, în copie, contractul de vânzare-cumpărare nr. 30.016 încheiat la data de 12 septembrie 1998 cu privire la apartamentul nr. 5 din acel imobil, între SC SA și, și învederează instanței că nu a reușit să obțină copia cărții funciare în care este înscris imobilul din litigiu, astfel că solicită acordarea unui nou termen de judecată, pentru a putea obține mai multe informații cu privire la acesta de la primărie.
Curtea, după deliberare, având în vedere că din răspunsul comunicat instanței rezultă situația imobilului, și respectiv anul construirii acestuia, respinge cererea de amânare formulată de reprezentanta reclamantei-recurente ca fiind inutilă cauzei.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, curtea declară închisă faza probatorie și accordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantei-recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate ca fiind nelegală și rejudecând, să se admită apelul cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii acțiunii formulată pentru obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare asupra locuinței închiriate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 13763/9.12.2008 a Judecătoriei Cluj -N fost respinsă acțiunea reclamantei privind obligarea pârâtului Consiliul Local C-N la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a locuinței.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că dreptul de folosință al reclamantei s-a născut la 3.06.1999, adică după intrarea în vigoare a Legii nr. 112/1995, astfel încât nu se poate prevala de dreptul de obține proprietatea asupra acestui apartament prin cumpărare, întrucât nu îl ocupa la data intrării în vigoare a Legii nr. 112/1995.
Pârâtul proprietar al imobilului, beneficiază de toate atributele dreptului de proprietate, prev. de art. 480.civil, adică și de dispoziția juridică a asupra bunului.
În contextul menționat, s-a reținut și conținutul art. 44 al.2 Teza I din Constituția României referitor la garantarea și ocrotirea proprietății.
Prin decizia civilă nr. 145/A/11.03.2009 s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului C-N împotriva sentinței civile nr. 13763/9 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosar nr-, care a fost menținută în întregime.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut următoarele:
Acțiunea reclamantei este întemeiată în drept, pe prev. Legea nr. 112 /1995, Legea nr. 79/1997 și art. 43 din Legea nr. 10/2001.
Locuința situată în C-N,-,.5, este deținută de reclamantă în temeiul contractului de închiriere, încheiat în 1996, contract reînoit în 1999 și apoi în 2008.
Din conținutul textului art. 9 al.1 din Legea 112/1995, rezultă că, pot opta pentru cumpărarea, chiriașii care la data apariției legii, ocupau deja locuințele respective.
Normele metodologice pentru aplicarea Legii 112/1995, la art. 6 prevăd că pot opta pentru cumpărarea apartamentelor în care locuiesc, chiriașii care, la data intrării în vigoare a acestei legi, ocupau aceste apartamente.
Sub aspectul menționat, condiția prev. la art. 9 al. 1 nu este îndeplinită.
Opțiunea pe care legiuitorul o conferă chiriașilor prin același art. 9 al.1, nu poate avea o altă explicație decât aceia a protecției acordate chiriașilor care doresc să cumpere locuințele nerestituite sau nerevendicate.
Dacă pentru chiriași, cumpărarea locuinței nu este o obligație, pentru proprietarul imobilului această chestiune nu poate fi pusă în discuție.
Orice proprietar are dreptul de a se bucura de bunurile sale, fără relevanță fiind, calitatea de persoană fizică sau juridică.
Dreptul de proprietate, are în componența sa și dreptul de dispoziție adică posibilitatea proprietarului de a hotărî soarta bunului său respectiv dacă înțelege să păstreze bunul sau intenționează să îl înstrăineze, închirieze etc.
Dreptul de proprietate este garantat prin însăși Constituția României adică acest drept nu poate fi încălcat ori nesocotit. Legea 112/1995, nu cuprinde nici o dispoziție imperativă în sensul existenței obligației proprietarului de a-și vinde proprietatea către chiriași iar lipsa unei asemenea dispoziții, nu permite adăugirea la lege în sensul constatării existenței vreunei obligații de vânzare a locuinței.
În situația în care, s-ar nesocoti dreptul de proprietate cu toate componentele sale s-ar încălca o prevedere constituțională dar și norma cuprinsă la art. 480.civil.
Protecția chiriașilor chiar și sub aspectul facilitării cumpărării apartamentelor în care aceștia locuiesc, nu poate conduce la încălcarea proprietății și a atributelor acesteia.
Așadar, hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, fiind dată cu respectarea dispozițiilor legale în materie locativă drept pentru care, în temeiul art. 296 Cod proc.civ. apelul a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii declarat recurs în termen legal reclamanta, solicitând modificarea, în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței civile nr. 13763/2008 Judecătoriei Cluj -N, cu consecința admiterii acțiunii și obligării pârâtului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare asupra locuinței închiriate.
În motivarea recursului, s-au invocat următoarele:
Instanța de apel a făcut referiri la atributele dreptului de proprietate și la reglementările constituționale privind garantarea acestuia.
Instanța omis însă să aplice dispozițiile legale speciale prin care statul înțeles să aducă unele facilități în favoarea cetățenilor săi, respectiv posibilitatea chiriașilor locuințelor din fondul de stat de a deveni proprietari prin cumpărare în anumite condiții.
Recurenta invocă dispozițiile Legilor nr. 112/1995, art. 9, Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 85/1992.
Recurenta arată că imobilul intră sub incidența Legii nr. 85/1992, făcând parte din categoria celor care au aparținut înainte de data de 6 martie 1945 regiilor autonome, societăților cu capital de stat, mixt sau privat.
Potrivit acestui act normativ, vânzarea nu este condiționată de existența contractului de închiriere la data intrării în vigoare Legii nr. 85/1992, ci doar de formularea cererii de cumpărare, în acest sens recurenta invocând decizia nr. 5/2008 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În final, recurenta arată că imobilul nu a făcut obiectul Legii nr.10/2001, fiind supus vânzării potrivit disp. Legii nr. 112/1995.
Prin întâmpinarea formulată (18), intimatul solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
La termenul de judecată din 13.05.2009 instanța din oficiu a pus în discuție temeiul juridic al acțiunii, reprezentanta recurentei arătând că acesta este Legea nr. 112/1995, însă invocat și Legea nr. 85/1992, care prin art. 7 extinde prevederile referitoare la obligația de vânzare a imobilelor construite din fondurile unor unități economice sau bugetare de stat, către titularii contractelor de închiriere.
A specificat totodată că imobilul nu a fost construit de stat, fiind preluat, fără însă a putea preciza identitatea fostului proprietar.
În raport de aceste precizări, instanța din oficiu a dispus efectuarea unei adrese la Direcția Municipiului și Evidența Proprietății pentru comunica situația juridică imobilului situat în C-N,- jud. C, sub următoarele aspecte: din ce fonduri a fost construit sau dacă fost preluat în ce temei, de la cine și în acest din urmă caz, dacă face sau nu obiectul vreunei revendicări în temeiul legilor speciale de reparație.
Totodată, s-a pus în vedere reprezentantei recurentei să depună la dosar copia xerox CF imobilului pentru a se verifica toate aceste aspecte privind originea și eventuala evoluție a dreptului de proprietate.
Pentru termenul de judecată acordat în acest scop, reprezentanta recurentei nu și-a îndeplinit obligația, arătând că nu a reușit să intre în posesia copiei CF, însă instituția căreia i s-au cerut informații comunicat răspuns.
Potrivit adresei nr. -/452.1/28.05.2009 Serviciului Evidență Patrimoniu (13), imobilul a fost preluat în baza Decretului nr. 111/1951 de la fostul proprietar, din evidențele instituției nerezultând că imobilul a fost revendicat în baza Legii nr.10/2001.
Acest răspuns este edificator în sensul că imobilul a fost preluat de stat de la o persoană fizică, fiind sub incidența Legii nr. 10/2001, indiferent dacă a făcut sau nu obiectul revendicării în baza acestui act normativ.
Prin urmare, aplicabilitatea Legii nr. 85/1992 este exclusă.
Potrivit art. 42 alin. 1 din Legea nr.10/2001, imobilele care nu se restituie persoanelor îndreptățite rămân în administrarea deținătorilor actuali.
Potrivit alin. 3 al aceleiași prevederi, imobilele cu destinația de locuințe, prevăzute la alin. 1, pot fi înstrăinate potrivit legislației în vigoare, chiriașii având drept de preemțiune.
Din economia acestor prevederi reiese că spre deosebire de dispozițiile Legii nr. 112/1995, care instituiau un drept în favoarea chiriașilor, corelativ cu o obligație în sarcina deținătorilor imobilelor ce intrau sub incidența acestui act normativ, de cumpăra, respectiv de vinde imobilele, cu respectarea prevederilor actului normativ menționat, potrivit art. 42 alin. 1, 3 din Legea nr.10/2001, deținătorii actuali nu mai sunt obligați să înstrăineze imobilele care nu fac obiectul restituirii.
Opțiunea de vinde sau de nu vinde imobilul îi revine deținătorului actual, care este liber să decidă dacă își păstrează în patrimoniu imobilul sau îl înstrăinează.
Dreptul său de proprietate beneficiază de aceeași protecție și aceleași garanții ca orice alt drept de proprietate deținut de orice altă persoană fizică sau juridică, neexistând nicio pârghie legală prin care deținătorul să fie obligat să înstrăineze bunul pe care îl deține.
Împrejurarea că alte unități locative din același imobil au fost înstrăinate către chiriași, nu constituie un temei îndeajuns de fondat pentru admisibilitatea acțiunii.
În cazul altor unități locative, opțiunea deținătorului fost în sensul încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Refuzul deținătorului de vinde apartamentul nr. 5 reclamantei, nu poate fi considerat abuziv și acesta nu poate fi constrâns să procedeze la vânzare, pe simplul considerent că în cazul altor apartamente a procedat în acest fel.
Singurul drept legal de care beneficiază reclamanta este cel de preemțiune instituit de art. 42 alin. 3 din Legea nr.10/2001, în temeiul căruia în ipoteza în care actualul deținător va opta la un moment dat în viitor să înstrăineze apartamentul, reclamanta are prioritate la cumpărare.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 312 alin. 1 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 145/A din 11 martie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
- - - - - - -
GREFIER
TARȚA
Red.MV dact. GC
2 ex/18.06.2009
Jud.apel:,
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
