Obligație de a face. Decizia 1509/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1509/R/2009
Ședința publică din 12 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
JUDECĂTOR 3: Ioan
JUDECĂTOR: -- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta împotriva deciziei civile nr. 66/A din 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe intimații, - și, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul pârâtei recurente, avocat, în substituirea avocatei titulare, cu delegație de substituire la dosar-fila 12, reprezentanta reclamantului intimat, avocat, care depune împuternicire avocațială la dosar-fila 23, precum și mandatarul reclamantului intimat, domnul -, conform procurii judiciare autentificată sub nr. 2262 din 13 noiembrie 2007 de către Biroul Notarului Public anexată la fila 184 din dosarul 22825/2006 al Judecătoriei Cluj - La întrebarea instanței acesta arată că este consilierul juridic al societății Grup SRL al cărui asociat este și reclamantul intimat, împrejurare care nu este contestată de reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 11 iunie 2009 s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantului intimat, un set de fotografii privind situația terenului în litigiu, executate la data de 29 mai 2009 și 10 iunie 2009, un exemplar din aceste înscrisuri fiind înmânat reprezentantului pârâtei recurente.
Reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar copie de pe procesul verbal de constatare a contravenției nr.230 din data de 26.04.2005 încheiat de către Municipiul C-N, precum și un exemplar de pe sentința civilă nr. 8343/2005 pronunțată în dosarul nr. 9198/2005 al Judecătoriei Cluj -N, prin care s-a admis plângerea contravențională formulată de către petiționara împotriva procesului contravențional mai sus arătat, un exemplar fiind comunicat cu reprezentanta reclamantului intimat.
Reprezentanta reclamantului intimat depune în probațiune o copie de pe publicația intitulată " ", unde este menționat articolul de presă " Strada inundată după ce a fost modernizată", data apariției fiind 11 iunie 2009.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate având în vedere că punctele 10 și 11 ale art.304 pr.civ. au fost abrogate prin art.I, pct. 1111și 112 din nr.OUG 138/2000.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită respingerea acestei excepții, motivele de recurs fiind întemeiate pe prevederile art.304 pct. 9.pr.civ.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită admiterea excepției.
Reprezentanții părților arată că nu au alte cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisa faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbateri judiciare orale asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și a sentinței pronunțată de către Judecătoria Cluj -N și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru o nouă judecată întrucât trebuia chemat în judecată și Municipiul C-N, proprietarul și administratorul străzii, pentru remedierea acestei lucrări.
În subsidiar, solicită modificarea deciziei instanței de apel, în sensul admiterii apelului formulat de pârâtă, respingerea apelului reclamantului și, în consecință, schimbarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a deciziei civile nr. 66/A/2009 pronunțată de Tribunalul Cluj și a sentinței civile nr.2489/2008 a Judecătoriei Cluj -N, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, pe care o susține și oral, cu cheltuieli de judecată.
Mandatarul reclamantului intimat, domnul -, susține că nu este adevărată afirmația potrivit căreia apele ar proveni de pe stradă, arătând că reclamanta poate și trebuie să respecte scurgerea ăaa pelor.
CURTEA
Prin Sentința civilă nr. 2489 din 5 martie 2008 Judecătoriei Cluj N, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul împotriva pârâților, și.
Pârâta a fost obligată să efectueze lucrări care să asigure coborârea nivelului terenului proprietate a sa, înscris în CF nr.- C N, sub nr. top 22164/16/4/1/1, 22164/15/3, până la nivelul străzii - și a proprietății reclamantului, cu asigurarea unei pante de 1 % înspre Pârâul, construirea pe terenul său a unui sistem de rigole și canale care să permită și să asigure scurgerea apelor pluviale în, precum și efectuarea unor fante de scurgere în gardul de beton care delimitează cele două proprietăți pentru a asigura scurgerea normală a apelor în.
Au fost compensate în întregime cheltuielile de judecată suportate de către părți.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit extraselor CF nr. - C și - C, imobilele de sub nr. top 22164/16/4/2- "Teren în-", în suprafața de 13 mp, 22164/16/3/2 "Teren în-", în suprafața de 35 mp, 22164/ 17/2/2/2- "Teren în-", în suprafață de 54 mp, se găsesc în proprietatea tabulară a reclamantului.
Potrivit extrasului CF - C-N, imobilele înscrise sub nr. top 22164/16/4/1/1 și 22164/15/3 s-au găsit în proprietatea tabulară a pârâților și, iar din 2004 se găsește în proprietatea tabulară a pârâtei.
Prin autorizația de construire nr. 767/2004, pârâții și au fost autorizați să procedeze la efectuarea unei împrejmuiri și porți de acces auto și pietonal pe imobilul situat administrativ în C-N,-, înscris în CF nr. - sub nr. top.22164/16/4/1/1 și 22164/ 15/3, împrejmuire care a fost efectuată de către pârâta, pârâta care între timp devenise proprietara imobilului.
Potrivit interogatoriilor pârâților și cele două proprietăți inițial se găseau la același nivel, reclamantul fiind cel care inițial a procedat la efectuarea lucrărilor de umplutură fiind urmat apoi și de către pârâta care a edificat și un gard din beton pe limita proprietății sale.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de expert imobilul reclamantului are o suprafață aproximativ plană, este betonat și prevăzut cu rigole de scurgere a apelor pluviale. Imobilul pârâtei este împrejmuit pe laturile în care se învecinează cu trenul proprietate a reclamantului, iar urmare a lucrărilor de umplutură acest teren se găsește la aproximativ 15-20 certificatul de moștenitor deasupra nivelului terenului reclamantului, umplutură urcând in ascendentă către.
De asemenea, expertul a reținut că acumularea apelor pluviale pe terenul reclamantului are loc la un regim pluvial normal, acumulare cauzată de modul în care s-a efectuat lucrarea de umplutură a terenului precum și construirea înspre proprietatea reclamantului a unui gard cu o centură de beton compactă, cu o lățime de 25 cm și înaltă de 60 cm. propunând trei soluții în vederea evitării acumulării de ape pe terenul proprietate a reclamantului.
Potrivit art. 578 alin. 1 Cod civil, locurile inferioare sunt supuse a primi apele ce curg firește din locurile superioare, fără ca mâna omului sa fi contribuit la aceasta. Conform raportului de expertiză, prin betonarea suprafeței care îi aparține, reclamantul nu cauzat acumularea apelor pluviale pe terenul său, ridicările de teren pe care acesta le-a efectuat fiind nesemnificative.
S-a mai reținut, raportat atât la concluziile raportului de expertiză cât și la planșele fotografice depuse la dosarul cauzei, că terenul pârâtei constituia fond aservit scurgerii apelor, acestea obișnuind să se reverse în pârâtul de pe terenul acesteia, dovadă fiind existentă pe terenul acesteia pe latura dinspre.
De asemenea, expertul a mai arătat că apele acumulate pe terenul reclamantului nu provin din ploile căzute exclusiv pe terenul acestuia, ele provenind din apele pluviale colectate din întregul bazin al străzii - și care sunt împiedicate să se scurgă în mod în Pârâul din cauza ridicării de către pârâtă a terenului si a realizării gardului compact de beton.
Astfel, fără a nega dreptul pârâtei de a proceda la grănițuirea proprietății sale de cea a reclamantului, instanța a reținut să sublinieze ca prin aceasta nu se poate anula servitutea de scurgere a apelor e, pârâta trebuind să adopte acele soluții constructive de natură a păstra situația existentă și a nu agrava situația fondului reclamantului.
Prin raportul de expertiză expertul a propus o variantă care îmbină armonios cele două drepturi divergente ale părților implicate, respectiv dreptul pârâtei de a delimita printr-un semn exterior proprietate a sa și protejarea servitutii de scurgere a apelor, e de care beneficia reclamantul, motiv pentru care instanța a și validat această propunere în detrimentul celorlalte.
Pentru aceste motive, raportat la dispozițiile art. 578 Cod civil, a obligat pârâta să efectueze lucrări care să asigure coborârea nivelului terenului proprietatea sa, înscris în CF nr. - C-N, sub nr. top. 22164/16/4/1/1, 22164/ 15/3, până la nivelul străzii - și a proprietății reclamantului, cu asigurarea unei pante de 1 % înspre Pârâul, construirea pe terenul său a unui sistem de rigole și canale care să permită și să asigure scurgerea apelor pluviale în, precum și efectuarea unor fante de scurgere în gardul de beton care delimitează cele două proprietăți pentru a asigura scurgerea normală a apelor în, conform propunerilor expertului la pct. 8b.
Având în vedere faptul că atât reclamantul cât și pârâta au efectuat lucrări de umplutură a terenului, având în vedere soluția aleasă de către instanță la propunerea expertului, raportat la dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă, instanța a dispus compensarea în întregime a cheltuielilor de judecată suportate de către părti și ocazionate de prezenta procedură.
Prin decizia civilă nr.66 din 10 februarie 2009 a Tribunalului Cluj, s-a admis apelul declarat de reclamantul, schimbându-se hotărârea atacată în sensul că s-a dispus și desființarea soclului din beton al gardului aflat pe limita laterală dintre proprietățile părților.
S-au menținut dispozițiile sentinței atacate cu privire la coborârea terenului și asigurarea pantei de scurgere de 1 % și cu privire la efectuarea unui sistem de rigole pentru scurgerea apei pluviale.
S-a respins apelul declarat de pârâta împotriva aceleiași sentințe.
Pârâta a fost obligată la plata în favoarea reclamantului cheltuielilor de judecată aferente fondului, 3890 lei.
Pârâta a fost obligată la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată în apel, de 1000 lei.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că instanța de apel a apreciat necesară în cauză depunerea documentației de autorizare a edificării împrejmuirii terenului aflat actualmente în proprietate a pârâtei, probă solicitată de către reclamant și respinsă la fond de către prima instantă.
Conform documentatiei trimisă la dosar de către Directia de Urbanism din cadrul Primăriei C-N, pentru împrejmuirea proprietății pârâtei s-a prevăzut un gard cu soclu din beton pe latura frontală și un gard realizat din panouri din sârmă sprijinite de stâlpi metalici, pentru celelalte laturi ale proprietății. din sârmă pornesc de la cota terenului, nefiind prevăzută și realizarea unui soclu din beton așa cum există în prezent pe stâlpii metalici este prevăzută o fundatie de 0,30 cm. x 0,50 cm. care nu depășește însă cota terenului.
Prin urmare, la împrejmuirea terenului, pârâta nu a respectat documentația anexă autorizației de construcție.
În continuare, s-a considerat necesar a se lămuri în cauză, dacă lucrările de umplutură și compactare a terenului pârâtei și edificarea gardului în condițiile mai sus amintite, cauzează inundarea proprietății reclamantului.
Toate părțile implicate, au recunoscut că în trecut, înainte de efectuarea lucrărilor de amenajare efectuate atât pe terenul reclamantului cât și pe terenul pârâtei, apele pluviale de pe str. - se scurgeau pe proprietate a pârâtei în pârâul din apropiere.
S-a conturat prin urmare existența unei servituți de scurgere a apelor e peste proprietatea pârâtei, în sensul art. 578 Cod civil.
Potrivit art. 578 cod civil, locurile inferioare sunt supuse a primi apele ce curg firește din locurile superioare, fără ca mâna omului să fi contribuit la aceasta.
Proprietarul inferior nu poate ridica stavili ca să oprească această scurgere.
Potrivit raportului de expertiză efectuat la fond, prin lucrările efectuate asupra terenului pârâtei s-a modificat cursul apelor pluviale care nu se mai scurg peste proprietate a pârâtei ci se adună pe terenul reclamantului, inundându-l, apa afectând și construcția existentă pe teren.
Prin urmare, este cert că pârâta prin lucrările de umplutură și prin ridicarea gardului cu soclul din beton nu a respectat obligația negativă stabilită de art. 578 Cod civil, " de a nu se ridica stavili" ca să oprească scurgerea apelor.
Reținând starea de fapt prezentată, luând în considerare încălcarea de către pârâtă a dispozițiilor art.578 Cod civil, tribunalul a apreciat că reclamantul este îndreptățit să solicite pârâtei respectarea servituții de scurgere a apelor și, prin urmare, desființarea acelor lucrări care au modificat cursul apei.
Aducerea terenului în situatia initială nu este însă profitabilă din punct de vedere economic și urbanistic nici unei părți. Această soluție nu este necesară, deoarece prin panta de 1 % pe toată lungime a terenului pârâtei, de 50 m, rezultă o diferență de nivel acceptabilă pentru scurgerea apei.
Ceea ce este esențial a se realiza ca urmare a actiunii reclamantului este asigurarea prelucrării de către terenul pârâtei a apei pluviale care se scurge de pe str. - în vederea scurgerii acesteia în pârâul din apropiere.
Acest lucru poate fi realizat așa cum s-a reținut la fond, prin varianta b din raportul de expertiză prin coborârea nivelului terenului pârâtei la nivelul str. - și asigurarea unei parte de scurgere înspre, cu efectuarea unor rigole pentru colectarea apei și dirijarea acesteia.
În loc de efectuarea unor breșe în soclul gardului din beton, tribunalul a apreciat că este necesară demolarea soclului din beton a acestui gard, deoarece împiedică scurgerea ăaa pei și, în plus, a fost edificat fără autorizație.
Păstrarea unor breșe în loc de desființarea soclului din beton nu este o soluție preferabilă deoarece odată cu apa care trebuie să curgă prin aceste breșe, sunt antrenate toate obiectele care se află pe traseul de curgere, crengi, frunze uscate, alte resturi, care ar obtura breșele.
Desigur că proprietatea pârâtei rămâne a fi împrejmuită cu un gard, realizat însă în conformitate cu dispozițiile autorizației de construcție și cu respectarea servituții de scurgere a apelor
Alegerea traseului rigolelor rămâne la latitudinea pârâtei.
Pentru motivele arătate, tribunalul a apreciat că se impune admiterea apelului reclamantului, în sensul admiterii în parte a acțiunii, referitor la desființarea soclului din beton al gardului și coborârea terenului pârâților.
Cu privire la apelul pârâtei, tribunalul a considerat că acesta este neîntemeiat, având în vedere necesitatea asigurării servituții de scurgere ăaa pelor.
În aceste condiții, susținerile pârâtei în sensul că sistemul public de canalizare nu are capacitatea de a prelua și apele pluviale sunt irelevante în cauză. Pentru găsirea unei soluții tehnice de rezolvare a acestei probleme trebuie evident antrenat și concursul autorităților locale, însă aceste nu sunt parte în prezentul dosar.
Necesitatea menținerii servituții de scurgere a apelor și a desființării soclului gardului din beton au fost analizate pe larg în expunerea de motive efectuată cu ocazia analizării apelului reclamantului și sunt valabile în aceeași măsură și ca argumentație în sprijinul soluției de respingere a apelului pârâtei.
Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs în termen legal solicitând instanței admiterea acestuia, în principal casarea deciziei atacate precum și a sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru o nouă judecată, iar în subsidiar, modificarea deciziei criticate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței primei instanțe în sensul respingeri acțiunii, precum și obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată în toate instanțele.
În motivarea recursului pârâta a arătat că apele pluviale se scurg pe str. - și când ajung în curbă, strada fiind înclinată spre terenul reclamantului, apa pătrunde în curtea acestuia. În perioada 2007 - 2008 această stradă a fost supusă unei modernizări de către mun. C N in cadrul programului de reabilitare nr.288, iar în anul 2009 fost realizată suprastructura podului.
Din adresa nr.3798/441/02.04.2008 a Serviciului de Administrare a căii publice rezultă că, din punctul de vedere al scurgerii apelor pluviale, problema s-a rezolvat prin introducerea canalizării noi pluviale care nu mai afectează proprietățile riveranilor.
Deși rezultă din probele dosarului că terenul reclamantului este supus inundării de către apele ce coboară pe str.-, în perioada unor ploi abundente acesta nu a chemat în judecată mun. C N, proprietarul și administratorul străzii, pentru remedierea acestei situații și pentru a-l obliga să efectueze lucrările necesare prevenirii inundațiilor.
Instanțele de fond nu au dispus printr-o expertiză de specialitate verificare a lucrărilor făcute în sensul dacă aceste lucrări elimină riscul inundațiilor.
Expertiza este făcută de un inginer agronom și nu de un specialist în domeniul de canalizare motiv pentru care acesta nu a putut să dea un răspuns corect obiectivului nr.7 al expertizei și nici să răspundă la obiecțiunea nr.3 formulată la raportul de expertiză.
Instanțele de fond au interpretat în mod greșit prevederile art.578 civ. deoarece lucrările executate de pârâtă la terenul acesteia au fost legitime întrucât sunt consecința necesității în care se află orice proprietar de a apăra proprietatea sa în contra furiei apelor de inundație.
Art.578 civ. nu se aplică decât la cursul al apelor și ar fi inechitabil ca pârâta să asiste la distrugerea terenului său, sub motivul că lucrările la care a fost obligată pentru a salva proprietatea reclamantului i-ar agrava prejudiciul produs propriului imobil.
În drept, pârâta își întemeiază cererea de recurs pe dispozițiile art.304 pct.5, pct.7 pct.8 și pct.9 pr.civ.
Reclamantul intimat a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată (18-22).
In susținerea poziției procesuale intimatul a arătat că în mod corect primele două instanțe au stabilit starea de fapt, pârâta fiind aceea care a executat lucrări asupra imobilului aflat în proprietatea sa, care au generat împiedicarea scurgerii eaa pelor fluviale, așa cum se scurgeau în trecut și au determinat prejudicierea reclamantului prin inundarea repetată a proprietății acestuia.
Reclamantul susține că în virtutea dreptului de dispoziție a chemat în judecată doar pârâta în calitate de proprietară a fondului dominat întrucât conduita ei culpabilă, mai sus menționată, a fost cauza directă și evidentă a inundării proprietății sale.
În cauză s-a efectuat o expertiză de specialitate care a stabilit cu certitudine faptul că umplutura realizată în mod nelegal de pârâtă și gardul compact pe care aceasta l-a ridicat pe terenul ei, obturează scurgerea ăaa pelor fluviale în Pârâul. Această expertiză a fost efectuată de un inginer agronom numit de instanța de fond prin tragerea la sorți, care este specializat în aprecierea corectei stări de fapt a terenurilor răspunzând atât obiectivelor expertizei cât și obiecțiunilor formulate de pârâtă.
Atât instanța de fond cât și instanța de apel au interpretat și aplicat în mod corect prevederile art.578 civ. deoarece orice fond este obligat să primească apele e, provenind din ploi sau dintr-un izvor ce se scurg dintr-un fond superior iar proprietarul fondului inferior trebuie să sufere această scurgere fără a putea cere vreo despăgubire.
În probațiune, recurenta a depus copii de pe următoarele înscrisuri: adresa nr.37899/441/30.03.2008 eliberată de Primăria mun. C N; fișa tehnică eliberată de C în vederea emiterii acordului unic pentru lucrările de modernizare a str. -; procesul verbal de constatare a contravenției nr.230/26.04.2005 întocmit de mun. C N; sentința civilă nr.8343/16.09.2005 a Judecătoriei Cluj N, pronunțată în dosarul nr.9198/2005, iar intimatul a depus in probațiune un set de 42 fotografii color executate în data de 29.05.2009 și 10.06.2009 privind inundarea terenului în litigiu în urma ploilor și un extras din publicația " " privind un articol de presă intitulat "Stradă inundată după ce a fost modernizată" din data de 11.06.2009 (25-33; 39-65).
Pârâții intimați și deși legal citați nu s-au prezentat personal în instanță și nu au depus întâmpinare prin care să își exprime poziția procesuală.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Astfel, primul motiv de recurs al pârâtei este cel reglementat de art.304 pct.5 pr.civ. potrivit căruia, casarea unei hotărâri se poate cere numai atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 pr.civ. motiv care este apreciat de C ca fiind neîntemeiat.
Art.105 alin.2 pr.civ. prevede că, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulității prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.
Deși recurenta nu a indicat care sunt actele de procedură îndeplinite de tribunal cu neobservarea formelor legale aceasta arată că reclamantul intimat nu a chemat în judecată Municipiul C N, în calitate de proprietar și administrator al str. -, pentru a-l obliga să efectueze lucrările necesare prevenirii inundațiilor.
Procesul civil român este guvernat, printre altele, de principiul disponibilității care, în sens material, desemnează dreptul părții de a dispune de obiectul procesului, iar în sens procedural, desemnează dreptul acesteia de a dispune de mijloacele procedurale acordate de lege. Cu alte cuvinte, părțile, în speță reclamantul, determină limitele judecății și obiectul cererii de chemare în judecată, iar potrivit art.129 alin.ultim pr.civ. în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii dedus judecății.
Prin urmare, instanța de judecată nu poate proceda din oficiu la extinderea cadrului procesual împotriva voinței reclamantului iar în speță instanța s-a pronunțat numai în limitele investirii sale, cu respectarea prevederilor art.129 pr.civ.
C de-al doilea motiv de recurs invocat de pârâta este cel prevăzut de art.304 pct.7 pr.civ. potrivit căruia, modificarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În cuprinsul cererii de recurs pârâta nu a dezvoltat în nici un fel acest motiv de recurs, considerent pentru care Curtea apreciază că acesta a fost indicat pur formal în cererea de recurs.
Cu toate acestea, examinând hotărârea criticată, Curtea observă că decizia cuprinde toate motivele de fapt și de drept care au format convingerea tribunalului, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, conform art.261 alin.1 pct.5 pr.civ. motivarea hotărârii fiind clară, convingătoare și pertinentă conferind instanței superioare posibilitatea de a efectua un control judiciar real astfel încât acest motiv de recurs nu este fondat.
C de-al treilea motiv de recurs invocat de pârâtă este cel prevăzut de art.304 pct.8 pr.civ. potrivit căruia, modificarea unei hotărâri se poate cere când instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia este, de asemenea, considerat de C ca neîntemeiat.
Aceasta deoarece în cuprinsul cererii de recurs pârâta nu a dezvoltat în nici un fel această critică și nu a arătat care este actul juridic dedus judecății căruia instanța de judecată i-a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Motivul de recurs întemeiat pe art.304 pct.8 pr.civ. trebuie să precizeze în mod clar care este actul juridic pretins denaturat și în ce constă denaturarea lui iar simpla indicare formală a textului legal, fără a fi urmată de dezvoltarea motivului de recurs, nu este suficientă pentru realizarea controlului judiciar astfel încât în această situație, Curtea se află în imposibilitatea analizării deciziei criticate în raport cu acest motiv de recurs.
C de-al patrulea motiv de recurs invocat de pârâtă, respectiv cel prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. conform căruia, modificarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii este considerat de C ca fiind nefondat.
Astfel, criticile pârâtei referitoare la faptul că tribunalul nu a dispus printr-o expertiză de specialitate verificarea lucrărilor de modernizare executate pe str. -, în sensul dacă aceste lucrări elimină riscul inundațiilor și cele referitoare la faptul că expertiza este făcută de un inginer agronom și nu de un specialist în domeniul canalizare sunt făcute pentru prima dată în calea extraordinară de atac a recursului, omisso medio, motiv pentru care sunt apreciate de C ca fiind inadmisibile în condițiile în care pârâta nu a înțeles să le invoce în calea de atac a apelului.
Art.578 alin.1 și alin.2 civ. stabilește că, locurile inferioare sunt supuse a primi apele ce curg firește din locurile superioare, fără ca mâna omului să fi contribuit la aceasta. Proprietarul inferior nu poate ridica stavili ca să oprească această scurgere.
Recurenta afirmă că lucrările executate de ea pe terenul aflat în proprietate au fost consecința necesității în care se află orice proprietar de a-și apăra proprietatea sa în contra furiei apelor de inundații. Această susținere nu poate fi primită deoarece, în speță, nu este vorba de "ape de inundație" care presupun revărsarea apei râurilor sau fluviilor peste maluri datorită creșterii debitului de apă, în urma abundenței ploilor sau în urma topirii bruște a zăpezilor, ci este vorba de acoperirea terenului aflat în proprietatea reclamantului cu apa provenită din ploi a cărei scurgere ă spre pârâul a fost împiedicată de lucrările realizate de pârâtă.
De asemenea, recurenta afirmă că art.578 civ. este aplicabil numai la cursul al apelor iar nu în cazul apelor provenind din ploi. Este evident că, în speță, obligația de a nu face stabilită în sarcina pârâtei și reglementată de art.578 civ. se aplică la cursul al apelor întrucât așa cum au stabilit instanțele de fond, în trecut, apele pluviale se scurgeau în mod peste terenul acestora.
Din interpretarea art.578 civ. rezultă că, orice fond inferior este obligat să primească apele e, adică cele provenind din ploi sau dintr-un izvor, ce se scurge dintr-un fond superior. Proprietarul fondului inferior trebuie să sufere această scurgere fără a putea cere vreo despăgubire. Pentru ca scurgerea să fie ă este necesar ca apele să fie e, adică să provină din ploaie sau din izvoare și ca acestea să fi căzut pe fondul dominant și numai apoi să se scurgă, fără intervenția omului, pe fondul inferior, conform pantei eat erenului.
Prin urmare, pârâta în calitate de proprietar al fondului inferior este obligată să sufere scurgerea apelor e, iar art.578 civ. îi interzice ridicarea unor stavile care să oprească scurgerea acestora, pârâta încălcând această obligație de a nu face reglementată de textul legal mai sus arătat, text care a fost interpretat și aplicat în mod corect și legal de tribunal.
Înscrisurile depuse în probațiune de părți nu vor fi luate în considerare la soluționarea recursului deoarece nu sunt concludente pentru justa soluționare a cauzei având în vedere că acestea exced obiectului pricinii.
Criticile din cererea de recurs referitoare la reaprecierea probelor administrate, respectiv: adresa nr- a Serviciului de administrare a căii publice, expertiza tehnică judiciară și planșele fotografice, tind la examinarea temeiniciei deciziei atacate și sunt considerate de C ca fiind inadmisibile, întrucât art.304 pct.10 și pct.11 pr.civ. a fost abrogat prin art.I pct.1111și pct.112 din OUG nr.138/2000.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtei având în vedere că în speță nu sunt întrunite cerințele art.304 pct.5,7,8,9 pr.civ. și, în consecință, va menține hotărârea criticată ca fiind legală.
În conformitate cu prevederile art.316 raportat la art.274 alin.1 pr.civ. Curtea va obliga recurenta, aflată în culpă procesuală să plătească intimatei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial (68).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr. 66/A din 10 februarie 2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
--- - - - -- -
GREFIER
RED./MR
17.06.09/2 ex.
Jud.apel:;
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Alina Rodina, Ioan
