Obligație de a face. Decizia 153/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.153/
Ședința publică din 04 martie 2009
PREȘEDINTE: Luminița Șolea
JUDECĂTOR 2: Simona Bacșin
JUDECĂTOR 3: Anica Ioan
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul, cu domiciliul în G,-, împotriva deciziei civile nr.109/R/07.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul civil nr-.
La apelul nominal a răspuns pentru intimații lipsă și, av. în baza delegației de reprezentare depusă la dosar, lipsă fiind contestatorul și intimații, intimații moștenitorii ai defunctului,.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții în dezbateri.
Apărătorul intimaților av. solicită respingerea contestației în anulare formulată. Consideră că nu sunt întrunite cerințele prev. de art.317 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă. Cu cheltuieli de judecată, depune chitanța nr.-/15.09.2008.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare;
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
Prin cererea înregistrată sub numărul 10708/2004 ( numărul unic - ) pe rolul Judecătoriei reclamantul a chemat in judecata pe pârâții si solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa îi oblige pe pârâți sa îi lase deplina proprietate si pașnica folosință suprafața de 100 metri pătrați, să ridice construcțiile făcute fără acordul său pe terenul proprietatea sa sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 1.000.000 lei pe fiecare zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii precum și obligarea pârâților la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosința si administrare a terenului pe ultimii 3 ani de zile si plata daunelor morale.
În motivarea în fapt a cererii a arătat ca în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub numărul 403/25.01.2000 este proprietarul imobilului compus din suprafața de 210 metri pătrați si casa de locuit din care pârâții au ocupat abuziv 100 metri pătrați pe care au construit mai multe camere, nefinalizate.
Ulterior reclamantul a precizat ca renunță la judecarea capetelor 3 si 4 de cerere.
În motivarea în drept a invocat dispozițiile articolului 480 Cod civil.
Pe parcursul procesului au fost introduși în cauză în calitate de pârâți ca moștenitoare a pârâtului decedat si si ca pârâți în cererea reconvențională formulate de pârâți având ca obiect grănițuire.
Prin sentința civilă 6754/24.10.2006 pronunțată de Judecătoria Galația fost respinsă acțiunea ca nefondată și obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.100 RON.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut fată de actele de proprietate ale pârâților coroborate cu constatările efectuate la fața locului cu ocazia cercetării locale, că pretențiile reclamantului nu sunt întemeiate, cu reținerea precizărilor reclamantului în sensul că limitele proprietății sale nu s-au modificat de la data achiziționării imobilului.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamantul motivând în sensul ca în mod greșit prima instanță i-a respins acțiunea fără să țină seama de actele depuse la dosar și de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
Prin decizia civilă nr.466/2007 a Tribunalului Galațis -a respins apelul ca nefondat, reținându-se următoarele:
La pronunțarea hotărârii primei instanțe s-au avut în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică topometrică întocmit de către expertul - în care se arată că ambele părți dețin în fapt mai puțin decât au conform actelor de proprietate dar nu s-a constatat ca pârâții ocupă o parte din suprafața pe care reclamantul o are conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 403/25.01.2000 și că prin atribuirea către reclamant a suprafeței de 100 metri pătrați solicitată ar fi afectat dreptul de proprietate al pârâților, iar reclamantul ar deține mai mult decât are conform titlului său de proprietate.
Coroborând aceste constatări ale expertului cu precizarea reclamantului formulată cu ocazia cercetării la fața locului în sensul că limitele proprietății sale nu s-au modificat de la data cumpărării imobilului precum și cu faptul că schița de care se prevalează reclamantul și în care laturile ce îi delimitează proprietatea sunt paralele are caracter extrajudiciar, rezultă concluzia că reclamantul nu și-a dovedit pretențiile și că deficitul de teren pe care îl reclamă este cauzat de omisiunea identificării și măsurării suprafeței cu ocazia întocmirii contractului de vânzare-cumpărare.
Prin decizia civilă nr.109/R/7.-.2008 a Curții de APEL GALAȚIs -a admis recursul declarat de pârâții și și s-a modificat decizia civilă, în sensul completării cu mențiunea privind obligarea apelantului la cheltuieli de judecată în apel.
S-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele:
Recurentul reclamant este proprietar al imobilului situat în-,compus din 210 mp teren și construcții, conform contractului de vânzare cumpărare nr.403/1/25.01.2000. Schița releveu întocmită cu ocazia semnării contractului de vânzare cumpărare nr. 403/1/25.01.2000 și expertiza efectuată-n cauză dovedesc că de la data încheierii contractului și până-n prezent nu au avut loc modificări ale configurației terenului. Pretențiile reclamantului vis-a-vis de pârâți (să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 48 mp) nu pot fi susținute doar de o schiță întocmită nu se știe cu ce ocazie, ce nu poartă nici măcar o dată certă ce ar reprezenta un punct de plecare pentru stabilirea unei situații de fapt la un moment dat.
Lipsa tuturor acestor elemente determină concluzia că-n speță, instanțele judecătorești au pronunțat o soluție legală în ceea ce privește cererea principală.
Recursul pârâților referitor la cheltuielile de judecată din apel este fondat pentru că, potrivit art.274 Cod procedură civilă, partea căzută în pretenții (în speță apelantul) urmează a suporta cheltuielile de judecată. Ori, recurenții pârâți prin întâmpinarea depusă în apel au precizat clar că doresc obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată (cerere asupra căreia instanța nu s-a pronunțat) și prin respingerea apelului partea căzută în pretenții se constată că e apelantul reclamant.
Impotriva acestei decizii recurentul a promovat contestația în anulare susținând în esență că a solicitat modificarea pretențiilor în recurs, dar instanța nu a făcut nici o vorbire despre aceasta, că recursul nu a fost judecat pe fond, că s-a reținut în dispozitivul deciziei art.480 cod civil care e abrogat și că nu s-a făcut dovada cheltuielilor de judecată.
Contestația în anulare este inadmisibilă din următoarele considerente:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, deschisă exclusiv pentru situațiile de la art.317 cod procedură civilă (necompetența sau vicii vizând procedura de citare) și art.318 cod procedură civilă (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs), iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicarea greșită a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs, și nu în contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulareformulată de contestatorul, cu domiciliul în G,-, împotriva deciziei civile nr.109/R/07.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul civil nr-,ca inadmisibilă.
Obligă pe contestator la 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.03.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.SB-12.03.2009
Dact.MH-17.03.2009/2 ex.
Fond:
Apel:-
Recurs: -----
Președinte:Luminița ȘoleaJudecători:Luminița Șolea, Simona Bacșin, Anica Ioan
