Obligație de a face. Decizia 1533/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze
cu minori și de familie, de
conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.1533/ DOSAR NR-
Ședința publică din 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Dorina Rizea judecător
- - - judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.144/A din data de 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 8 decembrie 2009 când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 15 decembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin decizia civilă nr.144/M/2009 a Tribunalului Brașov a respins apelul declarat de apelanții reclamanți și în contradictoriu cu intimații pârâți, -, - și împotriva sentinței civile nr.13006/16.12.2008 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr-.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că abuzul de drept a fost definit în literatura de specialitate ca fiind orice faptă culpabilă prin care titularul dreptului îl deturnează de la scopul sau economic și de la normalitatea funcționării sale, cauzând prin aceasta altei persoane o atingere a unui drept subiectiv - oricare ar fi el, materializată în prezenta unui prejudiciu.
Instanța este chemată sa aprecieze, de la caz la caz, în funcție de particularitățile speței, dacă anumite fapte care aduc atingere drepturilor altei persoane constituie un abuz de drept.
Pornind de la premisa că exercițiul dreptului este abuziv numai în ipoteza în care se acționează exclusiv în intenția de a cauza altuia o pagubă, Tribunalul a apreciat că motivele invocate de pârâți pentru a-și justifica lipsa acordului la executarea sunt întemeiate, refuzul acestora nefiind dictat doar în intenția de a- păgubi pe reclamanți.
Astfel, s-a constatat faptul că prin acțiune reclamanții au solicitat obligarea pârâților să-și dea acordul necesar pentru obținerea autorizației de construcție în vederea modificării structurii imobilului garsonieră situat în același bloc de locuințe, arătând în motivare faptul că se dorește asigurarea intrării în imobil direct din strada 15 noiembrie.
Reclamanții nu au indicat ce destinație urmează să aibă imobilul în urma modificării și care sunt în concret modificările ce urmează a fi efectuate.
În acest sens nu au depus la dosar o documentație tehnică din care să rezulte în concret modificările ce doresc să le efectueze pentru ca pârâții, în deplină cunoștință de cauză, să poată aprecia dacă sunt afectați sau nu de noile modificări.
În aceste condiții nu se poate imputa pârâților faptul că refuză să-și dea acordul la eliberarea autorizației câtă vreme ar putea fi afectați de modificările imobilului proprietatea apelanților. Astfel, s-ar putea aduce atingere structurii de rezistență sau modifica părțile comune într-o măsura care nu ar mai permite utilizarea acestora conform destinației anterioare. De asemenea un alt inconvenient pentru proprietari ar fi faptul că prin astfel de lucrări s-ar putea aduce atingere spațiului, lucru nedorit de aceștia.
De asemenea o parte din pârâți - și - nici nu au fost consultați înainte de sesizarea instanței, reclamanții adresându-se direct instanței cu cererea de chemare în judecată.( întâmpinare - 29 din dosarul de fond).
Concluzionând, din cele expuse, Tribunalul a apreciat că în speță nu poate fi reținută existența unui abuz de drept din partea pârâților atâta timp cât reclamanții nu le-au pus la dispoziție toate informațiile necesare pentru ca aceștia să poate aprecia dacă lucrările ce se tind a fi efectuate îi prejudiciază.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții fără a face o încadrare în drept.
Se arată în esență că pârâții săvârșesc un abuz de drept prin lipsa acordului, iar aspectele reținute de instanță nu se realizează.
Recursul nu este fondat.
Conform art.3 din Decretul nr.31/1954 drepturile subiective civile sunt ocrotite de lege sub condiția exercitării potrivit scopului lor economic și social.Textul crează cadrul sancționării abuzului de drept însă este important de relevat în fața instanței în ce constă deturnarea dreptului de la scopul său și dacă acțiunea nu are un motiv șicanator care ea însăși dă loc aceluiași abuz.
În speță reclamanții au promovat acțiunea în condițiile inexistenței vreunei dovezi a refuzului categoric al pârâților, astfel că nu se poate stabili dacă este justificat sau nu, cum corect au stabilit instanțele de fond.
În atare situație reclamanții sunt cei care intră în sfera abuzului de drept neavând nici o justificare plauzibilă, dovedită legală, pentru acționarea în judecată a pârâților.
Discuțiile finale din recurs exced cadrului de legalitate ce trebuie purtat în recurs, care de altfel nici nu a fost motivat în drept, motivare care constituie premisa necesară și obligatorie de exercitare a controlului judiciar în această etapă procesuală.
Față de considerentele expuse, curtea va respinge recursul menținând potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă decizia atacată ca fiind legală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.144/M/2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 15.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Roxana Maria
- - - - - -
GREFIER,
Red. /18.12.2009
Dact. /24.12.2009
- 12 exemplare -
Jud. apel -
-
Jud. fond -
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Mihail Lohănel, Roxana Maria
