Obligație de a face. Decizia 1538/2009. Curtea de Apel Tg Mures

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,

PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

Decizia nr. 1538/

Ședința publică din 08 Octombrie 2009

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în L,-, județul M, împotriva deciziei civile nr.87 din 9 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- (număr în format vechi 1107/2008).

La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat pentru reclamantul recurent lipsă, soția, cu procură judiciară de împuternicire, pentru pârâtul intimat lipsă, av.,

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termen legal, nu este timbrat cu suma de 5,00 lei taxă judiciară de timbru și nici cu 0,15 lei timbru judiciar, reclamantul recurent a depus la dosar un memoriu, după care;

Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar chitanța nr.- în valoare de 5,00 lei și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei cu care timbrează recursul, preia un exemplar de pe întâmpinare, declară că nu are studii juridice și că solicită soluționarea cauzei, în baza actelor și înscrisurilor depuse în scris.

Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea în totalitate a deciziei atacate, ca fiind legală și temeinică, cu obligarea reclamantului recurent la plata cheltuielilor de judecată. Subliniază faptul că prima instanța a stabilit o stare de fapt corectă, confirmată și de concluziile raportului de expertiză în materie de construcții efectuată în cauză.

CURTEA,

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Luduș la data de 13 martie 2007, reclamantul a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului de a scoate vița-de-vie plantată și întinsă pe gardul comun, de a repara și a readuce gardul la înălțimea inițială de 2 metri, astfel încât gardul să nu mai umbrească grădina de zarzavaturi și casa reclamantului, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în anul 1999 construit împreună cu pârâtul, cu care este vecin, gardul despărțitor ce le delimitează proprietățile. Pârâtul a plantat apoi 8 butuci de -de-vie lângă gardul comun și a supraînălțat țevile din gard la o înălțime de 4, astfel că atât casa reclamantului cât și grădina de zarzavaturi sunt în umbră, casa fiind supusă distrugerilor, din cauza umezelii. În anul 2006 pârâtul a distrus gardul comun, prin scoaterea țevilor din centura de beton în care erau fixate, motiv pentru care reclamantul a formulat plângere penală, unde s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Prin sentința civilă nr. 800 din 20 noiembrie 2007 Judecătoria Ludușa respins acțiunea civilă formulată de reclamant. S-a reținut în considerentele hotărârii atacate că gardul despărțitor este amplasat la o distanță de 1, de la casa reclamantului înspre curtea pârâtului. de susținere a viței de vie se află în interiorul curții pârâtului, la aprox. 35- 40 cm de fundația gardului, iar în spatele casei reclamantului, la data deplasării completului de judecată la fața locului și în prezența părților nu s-a constatat existența grădinii de zarzavat a pârâtului. Porțiunea de teren este îngustă și improprie cultivării, grădina de legume a reclamantului întinzându-se în continuarea casei și nu în dreptul acesteia. Nu s-au constatat urme de igrasie la peretele exterior al casei reclamantului. Gardul despărțitor se află la o distanță corespunzătoare de casa reclamantului. Acesta a suferit modificări, din fundația lui au fost scoase țevile și în locul lor au fost plantați stâlpi de lemn. Plasa de sârmă nu poate produce umbrirea casei și a curții.

Reclamantul a declarat apel împotriva acestei hotărâri. Tribunalul Mureș, prin decizia civilă nr. 87 din 9 aprilie 2009, respins ca nefondat apelul reclamantului, cu obligarea lui la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către pârât.

În considerentele hotărârii s-a reținut că prima instanță a reținut o stare de fapt corectă, confirmată de concluziile raportului de expertiză în construcții. Faptul că spatele casei reclamantului este în mare timp în umbră se datorează modului în care este amplasată casa reclamantului, care are fața spre est și spatele spre vest.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului.

În motivarea recursului a arătat că Tribunalul Mureș nu a completat real și complet decizia dată de ei, numai 50% din dosarul penal și civil. Dosarul a fost pus în mișcare cu două faze, civil și penal. A depus la registratura tribunalului o întâmpinare prin care a rugat instanța să deducă spre judecată cele două faze în dosar penal și civil, dosarul complet, dar tribunalul a refuzat și a judecat numai partea civilă, fapt alarmant, deoarece pe el îl interesează mai mult partea penală din dosar, decât cea civilă, întrucât gardul este complet de pârât și betonul din fundația gardului este complet prin 8 găuri, iar stâlpii de țeavă metalică i-a scos din beton și i-a însușit, iar gardul e de râsul lumii.

A cerut expertiză la fața locului. În raport expertul a arătat unele greșeli ale pârâtului. Instanța nu a conformat nimic în decizie cu privire la faptele săvârșite de pârât conform art. 217 alin. 1, art. 261, 359 Cod Penal, art. 599, 606-608 Cod civil. Solicită condamnarea pârâtului la închisoare și la plata cheltuielilor.

casei se distrug în interior și se demolează zi de zi, din cauza umbrei dese de la vița de vie, care este plantată prea aproape de gard. Instanța și expertul au refuzat să intre în interiorul camerei ca să constate la fața locului cauza.

Pârâtul a arătat în declarația lui că el a plantat corect, pe când expertul a arătat că butucii de vie sunt la o distanță de gard de 10- 15 cm iar mlădițele de vie sunt întinse pe o distanță de 0,27 cm de gard, ceea ce încalcă legea iar gardul este plantat la o distanță de numai 0,50 cm, ceea ce nu se încadrează în lege.

Pentru gravitatea faptelor săvârșite nelegal de pârâtul prin spargerea a 8 găuri în fundația de beton și distrugerea completă a gardului ce desparte vecinătățile, pentru scoaterea țevilor de metal din fundația de beton, folosirea lor și înlocuirea cu pari subțiri de lemn și curți, de 0,6 cm, necorespunzători ca stâlpi de gard, solicită condamnarea pârâtului la închisoare conform art. 217 alin. 1, art. 261, art. 359 Cod penal, art. 599, 606-608 Cod civil.

Dacă se va da o hotărâre în favoarea sa, va trimite la CEDO Strasburg o adresă prin care va cere anularea dosarului său de la CEDO.

Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefundat, menținerea în totalitate a deciziei civile, ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.

Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că acesta este nefundat pentru următoarele considerente:

Reclamantul nu a indicat motivele de nelegalitate ale hotărârii atacate, dintre cele expres prevăzute de art. 304 Codul d e Procedură Civilă. Dezvoltarea motivelor de fapt ale recursului face totuși posibilă încadrarea lor în prev. art. 304 pct. 9 Codul d e Procedură Civilă, respectiv hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

În esență, reclamantul a criticat hotărârea pronunțată de către instanța de apel deoarece aceasta nu a ținut cont de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, de declarațiile martorilor (filele 25, 26, 27) și a pârâtului (filele 7, 9), de fotografia făcută de Poliția or. L cu gardul distrus (filele 16, 17, 18), de starea de fapt privind distrugerea casei din cauza umbrei cauzate de vița de vie plantată prea aproape de gard, de fapta pârâtului de distrugere a gardului comun.

Curtea reține că instanța de apel a făcut deplina aplicabilitate a principiului efectului devolutiv al apelului, administrând proba cu expertiza tehnică în construcții. Expertul constructor a detailat în raportul de expertiză starea de fapt, respectiv că sectorul de gard ce separă cele două proprietăți are structura realizată din soclu de beton cu înălțime de circa 30 cm, care a fost turnat odată cu cel din zona (poza nr. 4), stâlpi din țeavă refolosită, din metal, ce au o înălțime de 1,50 (poza nr. 1) și plasă din sârmă împletită, care are aceeași vechime cu plasa care separă grădinile. Pe acest tronson s-a intervenit recent, intervenția a constat cel mai probabil în scoaterea stâlpilor ce au existat inițial prin spargerea betonului din soclu și înlocuirea lor cu stâlpi metalici (poza nr. 1, 2 și 4).

de vie este în stadiu de dezvoltare (fără frunze și lăstari) și se află în interiorul proprietății pârâtului, legate pe o structură metalică din țeavă realizată special pentru aceasta de pârât. Distanța dintre cultura viței-de-vie și gardul comun este de aproximativ 0,25 la nivelul terenului și circa 0,50 la înălțimea de la 1 până la 3,70, zona cadrului din metal.

Casa de locuit a reclamantului nu prezintă nici un semn că ar fi fost afectată de cultura viței-de-vie.

Raportat la concluziile expertului, instanța de apel a reținut corect starea de fapt, respectiv că prin înlocuirea stâlpilor gardului nu s-a produs nici un prejudiciu reclamantului, că vița-de-vie nu afectează casa reclamantului, că umbrirea casei reclamantului nu se datorează acestei culturi, ci faptului că imobilul reclamantului are fața spre este și spatele spre vest.

În mod corect instanța de apel nu a ținut seama de adresa Primăriei or. L, care nu are competența de a soluționa neînțelegerile ivite între proprietarii învecinați.

Prin Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Luduș, dată în dosar nr. 1148/P/2006 la data de 19.02.2007, s-a confirmat propunerea organului de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală împotriva făptuitorului, pentru art. 217 alin. 1 Cod Penal, deoarece sub aspect obiectiv, faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. S-a reținut că bunul în litigiu aparține și făptuitorului, fiind gard comun. Pentru prejudiciul cauzat părții vătămate, în măsura în care se poate dovedi contribuția sa la construirea gardului, acesta poate solicita despăgubiri pe calea unei acțiuni civile.

Reclamantul nu a solicitat obligarea pârâtului la plata prejudiciului cauzat de modificarea gardului comun, prin acțiunea civilă solicitând doar obligarea pârâtului de a repara și readuce gardul la înălțimea inițială de 2, astfel încât gardul să nu mai umbrească grădina de zarzavaturi și casa sa. Cum în speță s-a probat concludent și pertinent că pârâtul nu a produs nici un prejudiciu reclamantului prin reconstruirea gardului comun și că acest gard nu umbrește casa reclamantului, soluția legală și temeinică era aceea de respingere a acțiunii civile, menținută corect de instanța de apel.

Pentru toate cele reținute mai sus, constatând că în speță nu este incident motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 Codul d e Procedură Civilă și nici motive de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu de către instanța de recurs, conf. Prev. art. 306 alin. 2 Codul d e Procedură Civilă, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Codul d e Procedură Civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul, domiciliat în L,-, județul M, împotriva deciziei civile nr. 87 din 9 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 1107/2008.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat

GREFIER,

red.

tehnored. BI/4ex

jud.fond:;

-22.10.2009-

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept civil: