Obligație de a face. Decizia 1539/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1539/
Ședința publică din 08 octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul Municipiul M C, prin Primarul municipiului, cu sediul în M C, P-ța.- nr.1, județul H, împotriva deciziei civile nr.48 din 8 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru pârâtei intimate Export Import, av., lipsind reclamantul Municipiul M
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termen legal, după care;
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantei intimate susține întâmpinarea așa cum a fost formulată în scris, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică. Subliniază faptul că, având în vedere că, construcțiile au fost ridicate pe un teren proprietate privată și nu pe un teren proprietate publică, precum și faptul că prin acțiunea în contencios administrativ, primăria a fost obligată să elibereze certificatul de urbanism, ca atare nu se impune demolarea construcțiilor ci eliberarea ce către primărie a certificatului de urbanism, invocând alin.3 din art.56 din Normele metodologice de aplicare ale Legii nr.50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc sub nr- reclamantul Municipiul M C, prin primarul, a chemat în judecată pe pârâta Import Export, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la demolarea construcțiilor executate fără autorizație de construcție până la termenul stabilit de instanță, măsură dispusă de către reclamant, prin procesul verbal de constatare și de sancționare a contravențiilor nr. 235 din 28.11.2006, în conformitate cu prevederile art. 32 din Legea nr. 50/1991.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând totodată excepția lipsei de interes a Primarului municipiului M C, excepția prescripției dreptului de a cere executarea sancțiunii complementare și excepția prematurității acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 1898/27.10.2008, pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc, s-au respins excepțiile invocate de pârâtă și s-a admis acțiunea formulată de reclamant, pârâta fiind obligată la demolarea construcțiilor executate fără autorizație de construire, stabilind ca termen limită de executare al obligației impuse 27.12.2008.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 235 din 28.11.2006, pârâtei i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 100.000 lei pentru construirea unui complex și motel turistic situat în municipiul M C, str. H, fn, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 26 alin.1 lit. a și alin. 2 din Legea nr. 50/1991, dispunându-se oprirea imediată a lucrărilor și desființarea celor deja executate până la 28.02.2007.
Prin sentința nr.690/30.04.2007 Judecătoria Miercurea Ciuca admis în parte contestația formulată de pârâtă împotriva procesului verbal și a redus cuantumul amenzii la 20.000 lei. Sentința a rămas definitivă.
Cu privire la excepțiile formulate de pârâtă, instanța de fond a reținut că excepția lipsei de interes a Primarului Municipiului M C nu a fost motivată nici în fapt și nici în drept, la fel nici excepția prescripției dreptului de a cere executarea sancțiunii complementare, sancțiune căreia i se aplică regulile dreptului comun în materie de prescripție - 3 ani, lege specială neprevăzând un alt termen. Excepția prematurității a fost respinsă, de asemenea, instanța de fond reținând că în conformitate cu prevederile art. 28 (1) din Legea nr. 50/1991, s-a stabilit prin procesul verbal, termen de demolare a construcțiilor - 08.02.2007.
Pe fond, instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 32 alin.1 pct. 2 din Legea nr. 50/1991 și 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta solicitând casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Miercurea Ciuc iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Tribunalul Harghita, prin încheierea nr. 3/04.02.2009 a recalificat calea de atac din recurs în apel, având în vedere că obiectul cauzei este "obligație de a face".
Prin decizia civilă nr. 48/08.04.2009 Tribunalul Harghitaa admis apelul și a schimbat în parte sentința nr. 1898/2008 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantul Municipiul M C, obligându-l la plata către apelantă a sumei de 6,15 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că excepțiile invocate în cursul judecării acțiunii în fond, au fost corect soluționate de Judecătoria Miercurea Ciuc.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut că instanța de fond a apreciat în mod greșit că demersurile efectuate de pârâtă în vederea eliberării autorizației de construcție, nu pot fi luate în considerare. Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că pârâta a întreprins demersurile necesare pentru intrarea în legalitate.
Prin sentința civilă nr. 2231/7/10/2008 Tribunalul Harghitaa admis acțiunea formulată de pârâtă, obligând reclamanta să-i elibereze certificatul de urbanism. Dat fiind că această sentință a rămas irevocabilă, Tribunalul a constatat că pârâtul a intrat în legalitate, astfel că derularea construcțiilor nu se mai justifica.
S-a mai reținut de către instanța de apel că demolarea construcțiilor nu se mai justifică cu atât mai mult cu cât terenul pe care sunt edificate construcțiile este teren intravilan, așa cum se reține cu ocazia cercetării la fața locului.
Astfel fiind, s-a apreciat că instanța de fond, în mod greșit a reținut că nu prezintă relevanță în cauză că ulterior s-a obținut autorizația de construcție, sancțiunea complementară de demolare nejustificându-se având în vedere că intrarea în legalitate precede celei de demolare a construcțiilor.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal recurs reclamantul Municipiul MCs olicitând modificarea în parte a deciziei atacate în sensul menținerii ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 1898/27.10.2008 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc.
În motivarea recursului, s-a arătat în esență, că decizia atacată este netemeinică și nefondată în primul rând pentru că, contrar celor reținute de instanța de apel, procedura de intrare în legalitate nu este o procedură anterioară demolării construcțiilor, conform Legii nr. 50/1991 republicată, legea prevăzând că organul de control are obligația de a dispune luarea măsurilor necesare pentru încadrarea lucrărilor în prevederile autorizării sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație. Rezultă că, potrivit art. 28 alin.1 din Legea nr. 50/1991, organul de control este cel care alege măsura complementară.
În cauză pârâtei i-a fost aplicată măsura complementară a demolării după ce a mai fost sancționată și anterior, și după ce nu s-a conformat principalelor măsuri prevăzute de procesele verbale de sancționare respectiv de oprire a executării lucrărilor de construcție.
În al doilea rând, arată recurenta, intrarea în legalitate se poate face numai prin emiterea autorizației de construcție și nu prin obținerea certificatului de urbanism, cu atât mai mult cu cât acesta din urmă este un act de informare și nu conferă dreptul de executa lucrări de construcție. Pârâta a executat toate lucrările fără autorizație, singura care îi conferea intrarea în legalitate.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului, invocând prevederile art. 56 alin.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, pe care reclamanta le-a ignorat la promovarea acțiunii. S-a arătat că, din interpretarea acestui text de lege, procedura intrării în legalitate suspenda operațiunea de demolare, fiindcă interesul legiuitorului este acela de a menține construcțiile existente cu condiția ca acestea să se încadreze în planul urbanistic zonal.
Examinând decizia atacată, în raport cu motivele de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
După cum rețin instanțele de fond și de apel și este necontestat de părți, prin procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor încheiate de reclamantă, respectiv nr. 56/2003, 15/2004 și 235/2006, s-a reținut în mod corect că pârâta Import Export, a efectuat lucrări de construcție la sediul din M C,-, fără a avea autorizație de construcție, act obligatoriu în edificarea construcțiilor, conform art. 1 din Legea nr. 50/1991 republicată.
Sub acest aspect, instanța de apel a reținut în mod greșit că ulterior ridicării construcțiilor, pârâta ar fi obținut autorizația de construcție, dat fiind că acest act nu s-a obținut până în prezent.
Ceea ce deține la acest moment pârâta este dreptul conferit, efect al sentinței civile nr. 2231/7.10.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita, de a solicita reclamantei să pună în executare obligația stabilită prin această hotărâre judecătorească și anume să elibereze reclamantei certificatul de urbanism pentru imobilul-teren și construcții situat în M C,-.
Acest certificat de urbanism, prevăzut de art. 6 din Legea nr. 50/1991 nu se confundă cu autorizația de construcție, fiind doar un act premergător acesteia din urmă.
Nu se poate reține deci, că datorită hotărârii prin care reclamanta a fost obligată să elibereze pârâtei certificatul de urbanism, aceasta a intrat în legalitate. Intrarea în legalitate va exista doar la momentul obținerii autorizației de construcție.
Cu toate acestea, este evident faptul că pârâta a demarat procedura obținerii autorizației de construire, fapt recunoscut implicit prin hotărârea nr. 2231/2008, prin care reclamanta este obligată să-i elibereze certificatul de urbanism.
Rezultă așadar, că la acest moment, demolarea construcțiilor este o soluție cel puțin neeconomicoasă dat fiind existența posibilității ca pârâta să intre în legalitate, respectiv să obțină autorizația de construcție.
De altfel, art. 56 din Normele metodologice de aplicare Legii nr. 50/1991 reglementează posibilitatea intrării în legalitate a construcțiilor edificate fără a exista autorizație de construcție.
În consecință, demersurile fiind începute la acest moment considerăm că, posibilitatea demolării construcțiilor există doar dacă, pârâtei i se refuză motivat, eliberarea autorizației de construcție.
Astfel fiind, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, instanța de recurs urmează a trimite cauza spre rejudecare. În rejudecare urmează a se administra probe din care să rezulte în ce măsură demersurile pârâtei de a intra în legalitate au fost finalizate.
În acest context se va discuta totodată și oportunitatea aplicării dispozițiilor art. 244 Cod procedură civilă până la obținerea - neobținerea autorizației de construcție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul M C, prin Primarul municipiului, împotriva deciziei civile nr.48 din 8 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita.
Casează în tot hotărârea atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Harghita.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./11.11.2009
Jud.fond.
Jud.tr.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
