Obligație de a face. Decizia 1542/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.8683/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1542/
Ședința publică de la 11 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentulSindicatul Liberîmpotriva sentinței civile nr.6259 din data de 13.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.18466/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata Societatea Meșteșugărească B, având ca obiect:"obligația de a face".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 04.03.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11.03.2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6259 din data de 13.10.2008, pronunțată în dosarul nr.18466/3/LM/2008, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția inadmisibilității cererii și a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul Sindicatul Liber, în contradictoriu cu pârâta Societatea Meșteșugărească
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Tribunalul a apreciat că litigiul intră în sfera conflictelor de interese în sensul dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Prima instanță a avut în vedere și dispozițiile art. 17-25 din Legea nr. 168/1999, constatând că, spre deosebite de dispozițiile art. 26 și 32 din același act normativ (ce prevăd că părțile în cazul în care conflictul de interese nu se soluționează ca urmare a concilierii organizate de Ministerul Muncii, pot hotărî prin consens, inițierea procedurii de mediere, sau ca revendicările formulate sa fie supuse arbitrajului unei comisii,de unde rezultă căprocedura medierii și cea a arbitrajului sunt facultative) dispozițiile art. 17 prevădcaracterul obligatoriu al urmării procedurii concilierii.
In speță, a mai stabilit instanța de fond, reclamanta a făcut dovada că a sesizat cu adresa nr. 1539/17.03.2008 în vederea concilierii, însă, ulterior, nu s-a prezentat la convocarea făcută de, pentru a-și susține interesele, fapt consemnat în procesul verbal nr. 1673/21.03.2008 încheiat la a Municipiului B în care se menționează că soluționarea conflictului de interese nu a putut avea loc întrucât părțile nu s-au prezentat la data și ora stabilite pentru negociere.
Or, în opinia instanței, obligația urmării procedurii concilierii nu se rezumă doar la obligația sesizării Ministerului Muncii, ci implică parcurgerea întregii proceduri ce presupune în primul rând ca părțile să-și susțină interesele lor la concilierea prin intermediul reprezentanților în fața delegatului Ministerului, ce are rol de mediator, acesta din urma fiind obligat, conform dispozițiilor art. 22 alin. 1 din lege, să stăruie pentru ca părțile să acționeze pentru a se realiza concilierea.
In consecință, prima instanță a apreciat că părțile nu au urmat procedura obligatorie a concilierii prevăzută de art. 17 din Legea nr. 168/1999, împrejurare ce reprezintă un fine de neprimire în sensul dispozițiilor art. 109 alin. 2 pr.civ. potrivit cărora, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de aceea lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat reclamantul Sindicatul Liber, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul motivelor prevăzute de arat. 304 pct. 9 și 3041din Codul d e procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a arătat, în esență, următoarele:
Instanța in mod eronat a înțeles că Sindicatul Liber, nu a îndeplinit condițiile prevăzute de art. 17-22 din Legea nr. 168/1999, deși, pentru dovedirea îndeplinirii procedurii prealabile, s-au depus la dosarul cauzei adresele nr. 750/14.02.2008 și 1101/05.03.2008 precum și sesizarea înregistrată la sub nr.1539/17.03.2008.
De altfel, a mai arătat recurentul, in procesul-verbal încheiat cu ocazia concilierii conflictului de interese, în data de 21.03.2008, ora 11,30, la sediul B, au fost specificate persoanele împuternicite din partea Sindicatului Liber care au participat la conciliere, menționându-se, totodată, că din partea societății nu a participat nici un reprezentant, fapt pentru care conflictul nu a putut fi soluționat.
În concluzie, a susținut recurentul, motivația instanței cu privire la neîndeplinirea procedurii prealabile de soluționare a conflictului de interese este nejustificată, având in vedere că au fost respectate prevederile Legii nr. 168/1999. Numai din cauza relei credințe a angajatorului, care nu a dorit soluționarea acestui conflict de interese, deși i-a fost adusa la cunoștință situația de fapt, precum și ca urmare a neprezentării acestuia la concilierea ce a avut loc la B, conflictul de interese a rămas nesoluționat, ceea ce a determinat promovarea acțiunii în justiție.
Așa fiind, recurentul a solicitat a fi apreciată îndeplinită procedura prealabila impusă de Legea 168/1999 și a se dispune în consecință.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs, nu au fost propuse probe.
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit prevederilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, cu consecința casării sentinței atacate, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1, 3 și 5 din Codul d e procedură civilă, și a trimiterii cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În fapt, din materialul probator administrat în cauză, se reține că recurentul Sindicatul Liber, legal constituit, s-a adresat B la 17.03.2008, solicitând ca, în conformitate cu prevederile Legii nr. 168/1999, să se declanșeze procedura concilierii conflictului de interese la nivelul pârâtei Societatea Meșteșugărească B și să se dispună sancționarea cu amendă contravențională a reprezentanților pârâtei, care aveau obligația respectării dispozițiilor art. 3 alin. 5 și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, republicată. Cererea a fost înregistrată cu nr. 1539/17.03.2008 (filele 5-6 ale dosarului instanței de fond).
Cu privire la obiectul conflictului de interese, reclamantul a arătat că Sindicatul Liber, în baza art. 3 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, republicată, a solicitat conducerii, prin adresa nr. 750/14.12.2008, începerea negocierilor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Ca urmare a împlinirii termenului prevăzut de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, republicată, recurentul reclamant a constatat starea de divergență prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 168/1999, respectiv existența premiselor declanșării conflictului de interese, ca urmare a refuzului angajatorului de a începe negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Potrivit procesului-verbal nr.1673/21.03.2008 semnat de reprezentanții Sindicatului Liber și de reprezentantul (fila 10 a dosarului instanței de fond), la data de 18.03.2008, la sediul B, cu ocazia concilierii conflictului de interese declanșat de sindicatul sus-menționat, nu au participat decât reprezentanții sindicatului, iar nu și reprezentanții, astfel încât soluționarea conflictului de interese nu a putut avea loc.
La data de 15.04.2008, s-a încheiat la nivelul convenția colectivă (filele 30-42 din dosarul instanței de fond), aprobată de Adunarea generală a cooperatorilor din (filele 85-87 din dosarul instanței de fond), părțile convenției fiind, reprezentată prin Consiliul de Administrație și cooperatorii, reprezentați de Consiliul Social.
În conformitate cu dispozițiile art. 47 din actul constitutiv al, în scopul apărării și promovării intereselor profesionale, economice și sociale ale cooperatorilor, drepturilor acestora prevăzute în actul constitutiv și a reglementărilor proprii ale cooperației meșteșugărești, în cadrul, funcționează Consiliul Social.
Curtea constată că în mod greșit prima instanță a reținut că nerealizarea concilierii este imputabilă sindicatului reclamant, care nu s-ar fi prezentat la data convocării pentru concilierea conflictului de interese, împrejurare în raport de care cererea formulată de Sindicatul Liber a fost respinsă, ca inadmisibilă.
Caracterul obligatoriu al concilierii, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond în practicaua sentinței recurate, nu exclude dreptul părților de a se adresa instanței în caz de insucces al procedurii concilierii, inclusiv în situația în care unitatea, fără temei, nu se prezintă în locul stabilit, la data când a fost convocată.
Cum sindicatul reclamant a fost prezent la conciliere, fapt care rezultă fără dubiu din conținutul procesului-verbal nr.1673/21.03.2008, s-a fi impus ca prima instanță să analizeze, prealabil judecării fondului, admisibilitatea cererii reclamantului, prin raportare la dispozițiile art. 11, art. 12 din Legea nr. 168/1999 și art. 17 din Legea nr. 130/1996, cu verificarea atât a existenței uneia dintre situațiile care pot conduce la declanșarea conflictului de interese, cât și a reprezentativității Sindicatului Liber, având în vedere și specificul raporturilor dintre părți, izvorâte din calitatea de membru cooperator, dobândită potrivit reglementărilor cooperației meșteșugărești.
În plus, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 168/1999, text legal la care, de altfel, prima instanță a făcut referire, rezultatele concilierii trebuie aduse la cunoștința celor reprezentați, de către cei care au făcut sesizarea pentru efectuarea concilierii, întrucât numai aceștia pot hotărî asupra încetării sau continuării conflictului de interese.
Pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 alin. 1, 3 și 5 din Codul d e procedură civilă, să admită recursul, să caseze sentința atacată și să trimită cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță, pentru a nu lipsi părțile de un grad de jurisdicție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta de recurentul Sindicatul Liber împotriva sentinței civile nr.6259 din data de 13.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.18466/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata Societatea Meșteșugărească
Casează sentința recurată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./tehnored.
2.ex./16.04.2009
Jud.fond: / Dalina
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
