Obligație de a face. Decizia 1552/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2143/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECȚIA A III-A CIVILĂ
SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.1552
Ședința publică din de la 12.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 2: Ilie Mari -
JUDECĂTOR 3: Daniela Adriana Bînă
GREFIER: - -
Pe rol este soluționarea recursului declarat de recurentul - pârât, împotriva deciziei civile nr. 796, din data de 19.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
Obiectul cauzei - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul - pârât, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (pe care o depune), intimata - reclamantă, personal.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinării avocatului recurentului - pârât.
Curtea procedează la legitimarea intimatei - reclamante (), aceasta prezentând CI seria - nr.- - CNP -.
La interpelarea instanței, intimata arată că nu dorește să își angajeze avocat.
Recurentul - pârât, prin avocat, face dovada achitării taxei judiciare, în cuantum de 4 lei,conform chitanței nr.- din data de 03.11.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, astfel cum i s-a pus în vedere prin rezoluția administrativă și nu dorește amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de apărările formulate pe calea întâmpinării.
Curtea acordă cuvântul asupra excepției inadmisibilității față de criticile invocate împotriva sentinței de fond, excepție invocată pe calea întâmpinării.
Intimata solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului.
Recurentul - pârât, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea excepției inadmisibilității, susținând că recurentul nu a ajuns să depună taxa judiciară la dosarul cauzei, anterior pronunțării instanței 19.10.2009, deși suma a fost achitată la data de 16.10.2009.
Curtea deliberând asupra excepției inadmisibilității recursului, fundamentată pe faptul că prin prezentul recurs se critică sentința de fond, urmează a respinge această excepție, având în vedere că doar o parte din critici vizează hotărârea instanței de fond, însă ultima critică vizează hotărârea instanței de apel, astfel încât, criticile care se referă la hotărârea instanței de fond, urmează a primi o motivare corespunzătoare, din perspectiva dispozițiilor art.299 din Codul d e procedură civilă.
Recurentul - pârât, prin avocat, solicită proba cu înscrisuri, depune, în copie, actului de identitate al recurentului - CI seria - nr.-, chitanța nr.- din data de 15 iunie 2009, prin care face dovada plății taxei de timbru, în faza de apel a cauzei, sumă achitată anterior datei pronunțării hotărârii - 19.10.2009, fiind dovedită astfel buna - credință, iar din motive obiective nu a putut fi depusă la dosarul cauzei, precum și schiță cadastrală privind adresa domiciliului real al pârâtului - B- - -, sector 2 B, schiță din care rezultă diferență între cele două străzi Bulevardul - - și Bulevardul - -.
Consideră că, în mod intenționat, intimata a indicat altă adresă decât cea reală a recurentului.
Intimata nu solicită probe. Solicită instanței a reține că dovada achitării taxei de timbru nu a fost depusă la termenul de judecată când dosarul a fost reținut spre soluționare.
Curtea admite recurentului proba cu înscrisuri conform art. 306 din Codul d e procedură civilă și ia act că intimata nu solicită probe în afara actelor depuse.
Constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul - pârât, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea celor două hotărâri și trimiterea dosarului instanței de fond, pentru rejudecare.
În ce privește primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.5, consideră că instanța de fond a încălcat formele de procedură, dosarul fiind soluționat în lipsa recurentului, situație ce atrage nulitatea hotărâri, intimata, cu rea credință, indicând greșit adresa de domiciliu a pârâtului. Această situație rezultă și la momentul comunicării sentinței de fond, fiind comunicată la adresa din B,-, sector 2, ulterior, situația a fost reglementată, recurentul fiind citata la domiciliul real, respectiv B,-, sector 2.
Potrivit art.1169 Cod Civil, reclamanta avea obligația de a face dovada domiciliului pârâtului și nu dovada proprietății acestuia, solicită cheltuieli de judecată.
Intimata solicită respingerea recursului și susține că într-adevăr a existat o eroare în ce privește citarea părții adverse, nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.08.2008, sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul G solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului să își dea acordul autentificat pentru intervenții la părțile comune ale lotului din spate situat în B, bd. - -, nr.145, sector 2.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat instanței că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr.16554/02.08.1993 a cumpărat de la imobilul situat în B, bd. - -, nr.145, sector 2, compus din teren în suprafață de 70 mp. din totalul de 185 mp. și construcție, contract prin care vânzătoarea și-a rezervat dreptul de servitute. Ulterior pârâtului i-a fost vândut fondul dominant, acesta având și proprietatea de la nr.147 mp. astfel că nu mai este necesară servitute a de trecere, deoarece pârâtul are acces la lotul din spate prin imobilul situat în bd. - -, nr.147, sector 2. Reclamanta a arătat instanței că încă din anul 2005 făcut demersuri pentru extinderea, supraetajarea și mansardarea construcției, însă pentru acestea îi trebuie multe alte acte printre care și o expertiză în construcții pentru a cărei efectuare are nevoie de acordul pârâtului, de al cărui refuz categoric s-a întâlnit încă de la început. Față de refuzul pârâtului, reclamanta l-a notificat pe acesta prin BEJ G, însă pârâtul a comunicat că reclamanta nu i-a respectat dreptul de servitute. Urmare acesteia, pârâtul a fost invitat la sediul cabinetului de avocat, însă pârâtul nu s-a prezentat.
In drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1073-1075 cod civil și art.274 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 19.12.2008, la interpelarea instanței, reclamanta și-a precizat obiectul acțiunii, în sensul că dorește ca pârâtul să-i permită accesul pe proprietatea sa situată în B,-, sector 2 în vederea efectuării lucrărilor de reparații și refacerea zidului aferent imobilului proprietatea reclamantei situat la adresa menționată mai sus.
Prin sentința civilă nr.11063/19.02.2009, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 B, în dosarul - a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului G, a fost obligat pârâtul să-i permită reclamantei accesul pe proprietatea sa în vederea efectuării lucrărilor de reparații și refacerea zidului aferent imobilului proprietatea reclamantei situat în B,-, sector 2 și s-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr.16554/02.08.1993 reclamanta, după divorț, purtând numele de, a cumpărat de la imobilul situat în B,-, sector 2, compus din teren în suprafață de 70 mp. din totalul de 185 mp. și construcție, contract prin care vânzătoarea și-a rezervat dreptul de servitute (filele 48-49 dosar).
Din cuprinsul raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, instanța a reținut faptul că imobilul proprietatea reclamantei se află într-o stare de degradare, motiv pentru care necesită consolidări urgente.
De asemenea, din certificatul de urbanism depus la dosar de către reclamantă, instanța a reținut, de asemenea, că aceasta are nevoie de acordul autentificat al vecinilor, pentru ca reclamanta să poată pătrunde pe proprietatea acestora în vederea efectuării consolidărilor.
Deși reclamanta l-a notificat pe pârâtul OG pentru ca acesta să se prezinte la notariat în vederea acordării acceptului pentru a-i permite reclamantei să pătrundă în imobilul proprietatea lui, acesta nu a înțeles să răspundă în vreun fel, motiv pentru care instanța a apreciat că reclamanta este împiedicată de a efectua lucrările necesare consolidării imobilului proprietatea ei, aspect ce echivalează cu îngrădirea dreptului de proprietate al reclamantei.
Față de concluziile raportului de expertiză depus la dosar de reclamantă, raport care nu a fost contestat în vreun mod de pârât, coroborate cu adresele emise de instituțiile statului, adrese din care rezultă că se impune consolidarea imobilului proprietatea reclamantei dată fiind starea acestuia, precum și cu atitudinea pârâtului, care nu a înțeles să se prezinte în instanță pentru a combate susținerile reclamantei, instanța a constatat că se impune accesul reclamantei pe proprietatea pârâtului pentru a efectua lucrările de reparații, individualizate în cuprinsul certificatului de urbanism, aceste lucrări urmând să fie efectuate astfel încât să nu se aducă atingere proprietății pârâtului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul G solicitând admiterea apelului.
Apelul nu a fost motivat.
Prin decizia civilă nr.766 A din 19.06.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis excepția netimbrării și în consecință, a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de apelantul - pârât G reținând în considerentele deciziei aplicabilitatea în cauza prevederilor art.20 alin.1 -3 din Legea nr.146/1997 modificată.
Tribunalul a mai reținut că în ședința publică de la termenul din 22.05.2009 s-a pus în vedere apelantului-pârât să achite o taxă de timbru în cuantum de 4 RON și timbru judiciar în cu antum de 0,3 RON,acesta fiind citat cu această mențiune, iar până la primul termen de judecată apelantul-pârât nu și-a achitat obligația procesuală.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul G, solicitând admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și, rejudecând cauza în fond, respingerea acțiunii reclamantei ca fiind netemeinică și nelegală.
Cererea de recurs a fost înregistrata pe rolul Curții de Apel București Secția III a Civilă, sub nr-.
În dezvoltarea primului motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.5 Cod procedură civilă, recurentul a arătat că instanța de fond a judecat cauza cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105, alin.2 Cod procedură civilă, pentru că a judecat pricina fără să fie citat.
Se susține că intimata, cu rea-credința, a indicat în cererea de chemare în judecată, ca domiciliu al recurentului - B, b- - - în loc de b- - -, pentru a fi citat la o altă adresă de către instanță, sperând astfel ca va obține o hotărâre judecătoreasca definitivă și irevocabilă, în vederea obținerii autorizației de construire, extindere și supraetajare a construcției sale.
Recurentul mai arată că instanța de fond nu a făcut niciun demers și nu a solicitat pe cale oficială la Institutul Național pentru Evidenta persoanelor, adresa sa de domiciliu, atunci când a observat că, deși "legal" citat nu s-a prezentat la niciun termen de judecată, cu plicarea gresita în cauza a prevederilor art..129, pct.5 Cod procedură civilă.
Recurentul arată în acest sens că la dosar se află returnată hotărârea instanței de fond cu mențiunea "destinatar lipsa". Aceeași mențiune se află și pe prima citație a instanței de apel care din eroare l-a citat din nou greșit, deși a indicat clar în cererea de apel adresa sa de domiciliu.
Prin cel de al doilea motiv de recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.6 Cod procedură civilă, recurentul arată că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
În hotărârea pronunțată, instanța de fond l-a obligat să-i permite intimatei accesul pe proprietatea sa situată în B,- în vederea efectuării lucrărilor de reparații și refacerea zidului aferent imobilului proprietatea reclamantei situată în B,-, sector 2, în timp ce reclamanta a cerut prin cererea de chemare în judecata să fie obligat să-i dea acordul autentificat pentru intervenții la părțile comune ale lotului din spate situat în B,-, sector 2. Chiar dacă cererea intimatei ar fi fost corect formulată, recurentul nu ar fi putut fi obligat de către instanța de judecată să facă anumite lucruri, pentru un imobil pe care nu il deține, deoarece nu are în proprietate vreun imobil situat în B,- și nici în B,-, sector 2.
Recurentul arată că deține un imobil situat în B,-, sector 2 și altul în proprietate comună cu reclamanta situat în B, sector 2,- pentru care aceasta ar dori acordul său autentificat pentru intervenții la părțile comune în vederea extinderii, supraetajării și mansardării construcției.
Pentru acest imobil comun intimata, a făcut afirmații și amenințări grave la adresa recurentului și a altor persoane, spunând că dacă se mai promovează vreo cale de atac sau daca va pierde procesul va incendia imobilul printr-un scurt circuit electric provocat care va putea fi justificat apoi, pornindu-se de la starea veche de fixație a construcției, iar după incendiu îi va aproba statul executarea construcției la modul la care dorește aceasta.
Instanța de fond trebuia să o oblige pe reclamanta să facă dovada că recurentul deține în proprietate imobile situate în B, sector 2,- și la nr.147 și nu să judece după "", obligându-l să facă niște lucruri imposibil de îndeplinit.
Tocmai de aceea intimata a prezentat instanței de fond o cerere neclară și confuză ca recurentul să fie citat la o adresă falsă și să nu știe nimic despre proces pentru a deruta instanța de judecată, iar apoi profitând de neatenția acesteia în judecarea cauzei, să obțină o hotărâre care să îi fie favorabilă, lucru pe care l-a și realizat în mare parte, și care să devină definitivă și irevocabilă prin neapelare, iar cu care apoi să se prezinte la organele locale unde cu complicitatea acestora să obțină autorizația de construcție de care are nevoie.
Evident organele locale se prevalau de faptul că reclamanta a prezentat o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă și care reprezenta acordul de voința al recurentului impus de lege, ce mai că Bd.- - și Bd. - - sunt două străzi paralele, la propriu, cu de bulevard ale B-ului și ele reprezintă două adrese și două locații diferite, cum a greșit instanța de judecată.
Un al treilea motiv de recurs este cel enunțat de dispozițiile art.304, pct.7 Cod procedură civilă constând în aceea că instanța de fond a pronunțat o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Recurentul arată că instanța de fond nu și-a îndeplinit rolul activ și nu a depus niciun fel de diligențe pentru a lamuri în mod corect natura juridică a raporturilor dintre părți și a pronunțat o sentința prin care a admis acțiunea reclamantei fără o dezbatere pe fond a cauzei și fără a-i da posibilitate să se apere și să prezinte probe.
C de-al patrulea motiv de recurs este cel enunțat de dispozițiile art.304, pct.9 Cod procedură civilă constând în aceea că hotărârea pronunțata de instanța de fond este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Instanța de fond, în sentința dată nu s-a pronunțat pe toate capetele acțiunii sau s-a pronunțat pe capete care nu au fost formulate în cerere (ex. să-i permită reclamantei accesul pe proprietatea sa), fapt ce duce la nulitatea sentinței.
În cel de-al cincilea motiv de apel, se arata că instanța de apel a procedat la anularea apelului formulat de pârât ca netimbrat, fără a observa că taxa de timbru datorată a fost achitată încă din data de 15.06.2009 conform chitanței seria -, nr.-. La aceeași dată, recurentul a depus la registratura Tribunalului Bucureștio cerere de amânare a procesului pentru lipsa de apărare, urmând ca chitanța de plata a taxei judiciare de timbru și timbru judiciar să le depună la termenul din 19.06.2009, dată la care nu s-a putut prezenta din motive de sănătate.
Intimata - reclamantă, a formulat întâmpinare la data de 06.11.2009, prin care a solicitat respingerea recursului, menținerea deciziei pronunțată de instanța de apel și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că recursul declarat se întemeiază practic pe 4 motive, acestea fiind paralele cu obiectul cauzei deduse judecății
Intimata solicită să se observe că recurentul a înțeles să facă recurs și împotriva sentinței civile nr.11063/19.12.2008 dată de Judecătoria Sector 2 B în dosar nr-, recurs pe care solicită să fie respins ca inadmisibil, întrucât calea de atac a fost apelul și nicidecum recursul, cale de atac de care recurentul a înțeles să și uzeze.
Având în vedere că sentința de fond a fost apelată de către recurentul în cauză în termen legal indică, fără drept de tăgadă, faptul că criticile sentinței de fond le-a putut depune în apel și de altfel le-a și depus, dar mai mult decât orice indică substanțial faptul că pârâtul recurent avea cunoștință despre dosar, despre termenele sale la fond și implicit despre sentința dată pe fondul cauzei. Așadar, în fața instanței de recurs nu pot fi aduse astfel de critici, iar dacă se aduc, ele nu pot fi luate în considerare. Prin urmare, decizia nr.796A/19.06.2009 dată de Tribunalul București în dosar nr- i se poate aduce critică doar în ceea ce privește soluția, adică excepția netimbrării apelului, excepție admisă de instanța de apel, soluționată prin anularea apelului. Așadar, în prezentul recurs nu se poate discuta chestiuni de fond, ci doar aspecte legate de temeinicia și legalitatea respectivei excepții și privind anularea apelului. Din acest punct de vedere, nu există nici un dubiu că decizia de apel recurată este absolut legală și temeinică. Și aceasta pentru că în conformitate cu art. 20 alin.1 și 2 din Legea nr.146/1997 modificată, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat și doar completarea taxei se va putea face până la primul termen de judecată, iar în conformitate cu art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, modificată, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit de instanță se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.
În speță, apelul trebuia anulat încă de la primul termen, întrucât taxa de timbru nu a fost plătită nici măcar parțial anticipat, deci nu a îndeplinit apelantul, actual recurent, obligația prevăzută de art.20 alin.1 și 2 din Legea nr.146/1997, modificată.
Ca și cum acest lucru nu ar fi fost suficient, la termenul din data de 22.05.2009, instanța de apel i-a pus în vedere apelantului pârât să achite o taxă de timbru în cu antum de 4,00 lei și timbru judiciar de 0,30 lei, fiind citat cu această mențiune, iar până la primul termen de judecată apelantul pârât nu și-a achitat obligația procesuală dispusă de tribunal, fapt pentru care anularea apelului ca netimbrat este nu numai o sentință absolut legală, dar era și o obligație a instanței de apel.
Se arata că susținerea recurentului este nefondata, intrucât cererea formulata în apel, este pentru lipsă de apărare și nu pentru imposibilitate de prezență pe motive de sănătate, iar pe de altă parte, singura problemă în discuție este cea a taxei de timbru. Ori dacă recurentul susține că ar fi plătit-o în data de 15.06.2009 și că în aceeași dată a depus o cerere la registratura Tribunalului București, fără însă să depună și chitanța doveditoare pe care susține că o avea,aceasta vădește refuzul clar al apelantului, ca act al voinței sale libere, de a nu depune la dosar taxa de timbru.
Astfel, nedepunerea chitanței la dosar echivalează cu renunțarea la proba achitării taxei și totodată cu refuzul efectiv al apelantului de a-și achita obligația procesuală până la termenul indicat de instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, văzând criticile formulate prin motivele de recurs și examinând decizia recurată prin prisma și în limitele acestora, Curtea retine următoarele:
O prima constatare ce se impune a fi făcută în cauza, vizează faptul că, din analiza criticilor formulate în recurs, se poate observa că primele 4 motive de recurs vizează sentința pronunțata de instanța de fond și că doar ultima critica are în vedere decizia data în apel.
Așa fiind, având în vedere prevederile legale înscrise în art. 316 din Codul d procedură civilă raportat la art. 294, instanța de recurs va proceda la analiza cu prioritate motivului 5 de recurs, care vizează decizia pronunțata în apel.
Critica este fondată.
Potrivit art. 20 din legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițiala, fără a se ține seama de reducerea ulterioară. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
În cauză, curtea retine că instanța de apel a anulat ca netimbrată cererea formulata de apelantul pârât, reținând că deși fost citat cu mențiunea de a achita taxa de timbru în suma de 4 ron și timbrul judiciar în suma de 0,3 ron, acesta nu îndeplinit obligația respectivă.
Din verificarea actelor dosarului de apel, rezultă că această apreciere era corectă la data analizării excepției netimbrării acțiunii introductive, câtă vreme, doar în faza procesuală recursului, recurentul pârât făcut dovada îndeplinirii obligațiilor procesuale care îi reveneau în calitate de apelant și care vizau legala investire instanței, în sensul atașării ordinului de plată acestei taxe.
Curtea constată însă că ordinul de plata taxei judiciare de timbru anexat în recurs, poartă mențiunea că a fost emis la solicitarea recurentului pârât, la data de 15.06.2009, așadar cu trei zile anterior termenului de judecata la care a fost pronunțată decizia civila recurată, ceea ce dovedește că la data soluționării excepției, acesta își îndeplinise obligațiile de plată taxelor judiciare de timbru, stabilite în prima instanța în sarcina sa.
Având în vedere această situație, văzând și statuarea CEDO în cauza Iorga contra România potrivit cu care,în ciuda marjei de apreciere de care dispune statul în materie, Curtea subliniază că o limitare a accesului la un tribunal nu este în concordanță cu articolul 6 1 decât dacă vizează un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat. Curtea considerând totodată că restricțiile care sunt pur financiare, trebuie să facă obiectul unei examinări mai riguroase pentru a promova interesele justiției, curtea retine că în aceste condiții, sancțiunea aplicată cererii formulate de apelant, întemeiată exclusiv pe omisiunea atașării ordinului de plată mai sus menționat la dosarul cauzei, este una excesivă și care nu răspunde exigentelor consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cu aplicație directă în ordinea juridică a statelor contractante.
Pe temeiul arătat, câtă vreme apelul a fost soluționat în temeiul unei excepții procesuale, fără a se intra în cercetarea în fond apelului, în baza art. 312 alin. 1 și 5 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, curtea va admite recursul și va dispune casarea deciziei recurată, în sensul trimiterii cauzei pentru soluționarea apelului, în fond, instanței competente - Tribunalul București, cadru în care vor fi analizate și celelalte critici expuse de recurent, în motivarea prezentei cai de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul - pârât împotriva deciziei civile nr.796 A din 19.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
Casează în tot decizia civilă recurată.
Trimite cauza pentru soluționarea apelului instanței competente - Tribunalul București.
Obligă intimata, către recurent, la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 304,15 lei RON, cu aplicarea art.274 pct.3 și art.276 Cod procedură civilă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/ex./25.11.2009
Secția a III-a Civ. -
-
Jud.sector 2. -
Președinte:Ionelia DrăganJudecători:Ionelia Drăgan, Ilie, Daniela Adriana Bînă
