Obligație de a face. Decizia 1556/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2132/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.1556
Ședința publică de la 12.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Stere Learciu
JUDECĂTOR 3: Ionelia
GREFIER -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de recurenții - pârâți și, împotriva deciziei civile nr.457 A din data de 08.04.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant .
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 05.11.2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, pentru a da posibilitatea recurenților să formuleze concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 12.11.2009, hotărând următoarele:
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 457 din 08 aprilie 2009, Tribunalul București - Secția a III a Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanții - pârâți și, împotriva sentinței civile nr. 7589 din 11 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- de Judecătoria Sectorului 2 B, în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B la data de 17 ianuarie 2008 reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând ca prin hotărâre a ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților de a-i permite reclamantului accesul în imobilul din B,-,. 4,. 12, sectorul 2, în vederea efectuării măsurătorilor cadastrale pentru intabularea dreptului de proprietate.
Prin sentința civilă nr. 7589 din 11 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Judecătoria Sectorului 2 Baf ost admisă acțiunea și au fost obligați pârâții să permită reclamantului, reprezentantului său legal și expertului cadastral accesul în imobil, în vederea efectuării măsurătorilor cadastrale.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că imobilul în cauză, cumpărat de pârâți în baza Legii nr. 112/1995, a fost restituit reclamantului, fiind demarată o procedură de încheiere a contractului de închiriere conform OUG. nr. 40/1999.
Prin decizia civilă nr. 278/2004 a Tribunalului București, irevocabilă s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare încheiat de pârâți, iar susținerile acestora că reclamantul nu și-a dovedit calitatea de proprietar al imobilului, întrucât sentința de restituire din anul 1998 nu a fost urmată de emiterea unei dispoziții de punere în posesie și că dreptul acestuia ar fi chiar prescris sunt neîntemeiate, instanța a reținut că pârâții nu dețin în prezent un titlu asupra imobilului.
Așa fiind, instanța a apreciat că refuzul pârâților de a-i permite reclamantului să intre în imobil este neîntemeiat, conform art. 1073 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții.
Examinând sentința apelată și actele dosarului în raport de criticile formulate de apelanți, tribunalul a constatat că apelul este nefondat.
În mod corect prima instanță a reținut că pârâții nu mai au în prezent nici un titlu asupra imobilului situat în B,-,. 4,. 12, sectorul 2, contractul de vânzare - cumpărare încheiat de aceștia cu Primăria Municipiului B prin SC SA prin care a declarat nul prin decizia civilă nr. 278 din 06 aprilie 2004 Tribunalului București - Secția a IV a Civilă, definitivă și rămasă irevocabilă, prin respingerea recursului, prin decizia civilă nr. 814 din 26 mai 2005 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV a Civilă.
Or, în cadrul acestui litigiu anterior s-a reținut legitimarea procesuală a intimatului - reclamant, în contradictoriu cu apelanții în speță, avându-se în vedere inclusiv sentința civilă nr. 1431 din 27 ianuarie 1998 Judecătoriei Sectorului 2 B, hotărâre prin care s-a recunoscut dreptul de proprietate al intimatului - reclamant.
În această situație, apărările apelanților - pârâți vizând inexistența unui act de "revalidare" a dreptului de proprietate a părții adverse nu au fost primite, fiind evident simple pretexte fără niciun fundament juridic invocate pentru a-și manifesta opoziția față de demersurile intimatului de valorificare a propriilor drepturi, cum este și situația în speță - instanțele fiind sesizate astfel cu un litigiu generat exclusiv de refuzul pârâților de a permite accesul în imobil pentru efectuarea măsurătorilor cadastrale necesare intabulării.
Pentru aceleași motive, nu au fost primite nici criticile apelanților referitoare la pierderea puterii executorii a sentinței civile nr. 1431 din 27 ianuarie 1998 Judecătoriei Sectorului 2 B, acest aspect - care ar privi cel mult raportul dintre părțile litigante din acel proces - neavând nicio relevanță în prezenta cauză, față de obiectul acțiunii deduse judecății.
În condițiile expuse anterior, refuzul nejustificat al pârâților apelanți reprezintă o faptă care îl prejudiciază pe intimatul - reclamant, conform art. 998 - 999, fiind necesar să se înlăture această situație, impunându-se în consecință menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală, și respingerea, în baza art. 296 Cod de procedură civilă, a apelului declarat de apelanții - pârâți ca nefondat.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs și.
În esență, au motivat recursul în sensul că, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 Cod de procedură civilă, că în mod greșit s-a respins critica formulată de recurenți la pierderea puterii executorii a sentinței civile nr. 1431 din 27 ianuarie 1998 Judecătoriei Sectorului 2 B pentru că nu ar avea relevanță în cauză.
Intimatul nu a făcut dovada emiterii unor acte administrative, astfel încât trecând mai mult de 10 ani, acea sentință și-a pierdut puterea executorie.
Totodată, au invocat prescripția dreptului la acțiune, intimatul a înțeles ulterior să formuleze notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 și nu s-a făcut dovada reconfirmării dreptului de proprietate al acestuia. Se mai invocă că deși au avut negocieri conform OG nr. 40/1999, contractul încă nu a fost finalizat (motive recurs filele 2 - 4 dosar curte).
Recursul este nefondat.
Recursul, cale extraordinară de atac de reformare se referă strict șa legalitatea deciziei recurate și în limitele art. 304 pct. 1 - 9 Cod de procedură civilă.
În motivele scrise, recurenții au indicat în drept două motive: art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă și art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
Referindu-se la art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă acesta consacră ipoteze diferite ale aceluiași motiv de recurs: nemotivarea hotărârii.
Hotărârea ar putea fi modificată în baza acestui motiv dacă: există contradicție între considerente și dispozitiv; există contradicție între considerente (din unele rezultă temeinicia acțiunii, iar din altele faptul că a este neîntemeiată), lipește motivarea soluției sau aceasta este superficială, ori nu cuprinde considerente care au legătură cu pricina în care s-a pronunțat soluția respectivă, instanța de control judiciar copiază considerentele hotărârii atacate, fără să răspundă motivelor de critică.
Or, coroborând motivele scrise (filele 2 - 4 dosar curte, de recurs) cu, considerentele deciziei recurate nu se regăsesc nici-un motiv din cele arătate mai sus.
Instanța de apel, a făcut vorbire și de "puterea lucrului judecat" și de "revalidarea" dreptului de proprietate, implicit o critică referitoare la prescripție, și ca atare aceste motive nu pot fi primite, fiind neîntemeiate.
Prevederile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă - vizează două ipoteze.
Una este lipsa de temei legal (atunci când din modul cum hotărârea este redactată nu se poate determina dacă legea a fost corect sau nu aplicate - acesta nu înseamnă că trebuie confundată cu încălcarea legii sau nemotivarea).
Ca atare, față de motivele de recurs și considerentele deciziei recurate nici acest temei nu poate fi reținut (nu există un element concret care să-l susțină) și nu poate fi primit, urmând a fi respins ca nefondat.
A doua ipoteză a art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă se referă la aplicarea unei norme generale în locul celei speciale, o normă care nu este incidentă în speță, legea română deși raportul juridic cu elemente de extraneitate, era guvernat de legea străină sau s-a dat o interpretare greșită textului de lege corespunzător situației de fapt reținute (dacă greșeală era evidentă, susceptibilă de interpretare, în baza unui text de lege clar, dar interpretarea dată nu era corectă).
Și urmarea motivelor de recurs și considerentelor deciziei recurate nu s-a găsit că aceste critici își au aplicarea în speță, iar recurenții în concret, față de cele arătate nu au arătat ce anume nu au fost respectat și - care este susținerea clară a vreunui caz din cele prezentate art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
Practic recurenți, prin recurs, au vrut să reverifice interpretarea și aplicarea legii în funcții de probe, mai precis să de un caracter devolutiv căii de atac, ceea ce nu poate fi acceptat.
Deci, nici aceste motive nu pot fi primite fiind neîntemeiate.
În consecință, cum motivele de recurs sunt neîntemeiate, în baza art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și art. 316 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții - pârâți și, împotriva deciziei civile nr. 457 din data de 08 aprilie 2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
.
2ex./04.01.2010
-3.-M--;
Jud.2.-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Stere Learciu, Ionelia
