Obligație de a face. Decizia 156/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 156
Ședința publică de la 14 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 1384 din 13 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit contestatorul și intimații ,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cererea privind judecarea cauzei în lipsă, formulată de contestatorul, după care;
Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de contestator, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Prin sentința civilă nr. 2300 din 02.04.2007 pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâților și.
Au fost obligați pârâții să-și monteze parazăpezi la acoperișul casei situată la 0,7 de linia despărțitoare de proprietatea reclamantului.
Au mai fost obligați pârâții să desființeze pătulul situat la 0,4 de hotar, astfel încât, apa din precipitații să nu se scurgă de pe acoperișul acestora pe terenul reclamantului.
Pârâții au fost obligați de asemenea, să plătească reclamantului 279,3 lei cheltuieli de judecată și au fost respinse celelalte capete ale acțiunii.
S-a reținut că reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și, pentru desființarea plantației de pomi realizată de pârâți, desființarea unor anexe amplasate lângă hotarul despărțitor, în vederea împiedicării căderii zăpezii de pe acoperișul casei în care aceștia locuiesc, pe terenul reclamantului.
În același timp, reclamantul a solicitat obligarea pârâților să contribuie la cheltuielile de construire a unui gard realizat de acesta, precum și la desființarea pătulului pe care l-au amplasat lângă gardul despărțitor.
S-a mai reținut că pârâții, în raport de solicitările reclamantului, au calitate procesuală pasivă în speța de față, temeinicia sau netemeinicia acestora, fiind analizată pe fondul cauzei.
Că, pomii invocați de reclamant ca fiind plantați cu nerespectarea distanței legale față de linia despărțitoare au o vechime de 30 ani, or, potrivit art. 639 Cod civil, cu privire la arborii plantați de vecini cu nerespectarea distanței legale, s-a stins deja, astfel încât pârâții nu mai pot fi obligați să scoată arborii.
A reținut instanța că la data efectuării expertizei dispusă în cauză, nu existau nici anexe și nici lemne care să îl afecteze pe reclamant, și în aceste condiții pârâții nu pot fi obligați să mute anexe sau lemne, capătul de cerere referitor la această obligație fiind rămas fără obiect.
S-a reținut întemeiat însă capătul de cerere, referitor la obligarea pârâților să ia măsuri pentru împiedicarea căderii zăpezii de pe acoperișul casei lor, pe terenul reclamantului.
Întemeiat a fost și capătul de cerere referitor la pătulul pârâților cu privire la necesitatea desființării lui, așa încât apa din precipitații să nu se scurgă de pe acoperișul acestuia pe terenul reclamantului.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, iar prin decizia civilă nr.353 A din 14 septembrie 2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Gorja respins ca nefondat apelul.
S-a reținut că pomii apropiați de proprietatea reclamantului au aproximativ 30 de ani, iar gardul despărțitor dintre proprietățile părților există de când trăiau unchii acestuia.
Nu s-a făcut dovada de către reclamant a contribuției sale la construcția gardului comun, dimpotrivă aceste susțineri sunt contrazise de depoziția martorului, care a arătat că gardul despărțitor dintre proprietățile părților există de când trăiau unchii reclamantului, aceștia fiind decedați în urmă cu 7-8 ani, ca atare, nu sunt incidente în speță dispozițiile art. 600 Cod civil, invocate de către apelantul reclamant în motivele de apel.
Nu sunt fondate nici criticile referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată, la care au fost obligați pârâții, instanța de fond admițând în parte cheltuielile de judecată dovedite de reclamant, având în vedere dispozițiile art. 276 Cod pr. civilă, ținând seama că acțiunea a fost admisă în parte.
Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.8-10 Cod pr. civilă.
În fapt, s-a motivat în esență că judecata s-a făcut în lipsa pârâților, care nu s-au prezentat la nici unul din termenele de judecată și nici la interogatoriu, nu s-au aplicat prevederile art.131 Cod pr. civilă, deși reclamantul a vrut să-și dovedească cererea numai cu interogatoriul pârâților.
S-a motivat de asemenea, referitor la pct.1 din acțiune, respectiv desființarea plantației de pomi și a celorlalte anexe aflate lângă hotarul despărțitor, că instanțele nu au avut un rol activ, nefiind aplicate prevederile art.197 Cod pr. civilă, instanța pronunțându-se numai în baza afirmațiilor martorului și neluând în considerare alte probe, printre care și titlul de proprietate al pârâților.
Referitor la pct.3 din acțiune, respectiv contribuția la cheltuielile de construire a gardului comun, nu s-au respectat prevederile art.600, 606 Cod civil, martorul neavând de unde să știe că reclamantul a reconstruit în întregime gardul.
Referitor la pct. 4 din acțiune, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind pătulul, această construcție aducând vătămare proprietății reclamantului.
Referitor la cheltuielile de judecată, în mod greșit acestea nu s-au acordat în totalitate.
Prin decizia civilă nr.1384 din 13 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
S-a constatat că în cauză nu subzistă nici unul din motivele de casare sau modificare a hotărârilor, expres și limitativ prevăzute de art.304 pct.1- 9 Cod pr. civilă.
Astfel, judecata cauzei în lipsa pârâților sau refuzul acestora de a se prezenta la interogatoriu, nu constituie motive de nelegalitate a hotărârilor.
Aplicarea dispozițiilor art.131 Cod pr. civilă este posibilă numai în condițiile în care ambele părți sunt prezente în instanță, însă, în condițiile în care chiar recurentul recunoaște că pârâții nu au fost prezenți, instanța nu avea posibilitatea să încerce împăcarea părților.
Martorul a fost propus de reclamant,numirea acestuia nu s-a făcut de către instanță din oficiu, astfel încât, sub acest aspect, nemulțumirile recurentului nu sunt imputabile instanței de judecată.
Instanța a respectat prevederile art.129 Cod pr. civilă, având rol activ, încuviințând și administrând toate probele utile și concludente pentru justa soluționare a cauzei, iar reaudierea martorilor în condițiile art.197 Cod pr. civilă se poate face numai în măsura în care instanța găsește de cuviință, ceea ce s-a apreciat că nu este cazul în speță, așa încât, nici sub acest aspect nu există motive de nelegalitate a hotărârilor.
Cât privește susținerile referitoare la aplicarea dispozițiilor art.600, 606 Cod civil, cu referire la contribuția la cheltuielile făcute la construirea gardului, sunt nefondate, aceste dispoziții devenind incidente în cauză, numai în măsura în care s-ar fi reținut, conform probelor dosarului, că lucrările au fost efectuate de către reclamant, însă în speță, prin hotărârile atacate nu s-a reținut vreo contribuție a reclamantului la edificarea gardului.
S-a reținut totodată, că instanța s-a pronunțat prin sentință cu privire la capătul de cerere referitor la pătul, pârâții fiind obligați să-l desființeze.
În condițiile în care apelul a fost respins, menținându-se sentința instanței de fond, implicit s-a menținut și dispoziția referitoare la obligarea pârâților privind desființarea pătulului, astfel că și din acest punct de vedere recursul nu este fondat.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a făcut o corectă aplicare a dispoz.art.276 Cod pr. civilă, în condițiile în care acțiunea reclamantului a fost admisă numai în parte, astfel că și sub acest aspect nu există motive de nelegalitate a hotărârilor atacate.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul, susținând că instanța de recurs a respins recursul, fără ca acesta să fi fost judecat în fond.
A mai susținut că instanța respingând recursul, a omis din greșeală să cerceteze motivele de modificare.
Referitor la acest aspect, a arătat că instanțele anterioare nu au apreciat corect materialul probator administrat în cauză și nu au aplicat prevederile art. 129, 197 și 201 Cod pr. civilă.
A precizat că, deși a solicitat chemarea la interogatoriu a pârâților, instanța nu a ținut seama de această cerere.
Totodată, a arătat că instanțele nu s-au pronunțat asupra punctului 4(patru) din acțiune și că au rezolvat greșit cererea sa privind cheltuielile de judecată.
Intimații și au formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare, întrucât nu se încadrează în motivele prevăzute de art.317 și 318 Cod pr. civilă.
Contestația în anulare este nefondată.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, admisibilă numai pentru situațiile prevăzute limitativ de art.317 și 318 Cod pr. civilă.
Deși, contestatorul nu invocă expres temeiul legal al contestației în anulare, din modalitatea de redactare rezultă că acesta se prevalează de dispozițiile art.317 alin.2 a doua ipoteză Cod pr. civilă și respectiv art.318 Teza a II-a Cod pr. civilă.
Potrivit art.317 alin.2 a doua ipoteză Cod pr. civilă, contestația în anulare poate fi primită dacă recursul a fost respins, fără ca el să fi fost judecat în fond.
Prevederile legale citate nu sunt aplicabile în cauză, deoarece textul menționat se referă la respingerea recursului, fără ca acesta să fi fost judecat în fond și fără ca soluția să cuprindă argumentele referitoare la împrejurarea ce a putut determina o atare situație.
Or, în speță recursul declarat de reclamantul contestator a fost respins ca nefondat, aspect ce rezultă indubitabil din dispozitivul deciziei civile contestate.
Mai mult, în considerentele deciziei instanța de recurs a arătat argumentele de fapt și de drept pentru care criticile recurentului reclamant nu au fost reținute, astfel încât nu se poate susține că recursul nu a fost judecat în fond.
Referitor la cel de-al doilea temei legal, respectiv art.318 Teza a II-a Cod pr. civilă, Curtea constată că nici acesta nu-și găsește incidența în cauză.
Astfel, potrivit art.318 Teza a II-a Cod pr. civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Observând considerentele deciziei pronunțată de instanța de recurs, Curtea constată că toate motivele de recurs invocate de recurent au fost examinate detaliat, arătându-se argumentele de fapt și de drept pe care instanța și-a întemeiat soluția.
Instanța de recurs a cenzurat hotărârile instanțelor anterioare prin prisma tuturor criticilor invocate de recurent, așa încât susținerile formulate în cuprinsul contestației sub acest aspect, sunt neîntemeiate.
În cauză, nu sunt incidente prevederile art.317 alin. 2 și respectiv art.318 Teza a II-a Cod pr. civilă, situație în care contestația în anulare este nefondată și urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei civile nr. 1384 din 13 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
19.02.2008
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Paula Păun, Costinela Sălan
