Obligație de a face. Decizia 156/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 156
Ședința publică de la 16 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici
Grefier - -
La ordine fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta împotriva deciziei civile nr. 807 din 14.11.2007, pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimatul - CONSTRUCȚII SRL I, având ca obiect obligație de a face;
La apelul nominal din ședința publică se prezintă avocat pentru recurentă, avocat pentru intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul asupra cauzei de către grefier care învederează că pricina - în stadiul procesual al recursului - se află la al doilea termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul fiind în stare de judecată, s-a dat cuvântul în recurs.
Avocat, pentru recurentă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în parte a deciziei tribunalului, și,a se stabili că, prețul de vânzare al apartamentului este de 921 milioane lei și nu de un miliard și trei sute de milioane lei,așa cum pretinde intimata, cu cheltuieli de judecată.
Arată că până
N anul 1990 intimata a construit locuințe pentru a acoperi necesarul de locuințe pentru angajați. Legea nr. 61/1990 și Legea nr.85/1995 au fost elaborate având ca scop să asigure foștilor chiriași dreptul de a cumpăra locuințele. Aceeași lege 61/1990 stabilește criteriile potrivit cărora se pot cumpăra locuințele: locuința să aibă caracter de locuință construită din fondul de stat, să aibă calitatea de chiriaș. Recurenta a probat aceste criterii, soțul său, în prezent decedat a lucrat timp de 30 de ani la societatea intimată iar în apartament locuiește, ca și chiriașă, de 40 de ani. Dar intimata pretinde o valoare exorbitantă trecând peste faptul că soțul recurentei a fost angajat o perioadă atât de mare. La instanța de fond s-a efectuat un raport de expertiză de valoare a apartamentului, cu 4 camere, situat la parter și a stabilit valoarea la 175 milioane lei. Prețul cerut de intimată nu este accesibil recurentei care are o pensie de 2.900.000 lei. Instanța de apel a susținut, în motivare, că cele două acte normative sunt căzute în desuetudine, deși sunt acte normative în vigoare care nu au fost abrogate și nici nu au fost declarate neconstituționale. Intimata a dat dovadă de o poziție arbitrară și de rea credință.
S-a invocat o decizie a Curții de Apel Tg. fără a se invoca și deciziile anterioare pronunțate de ÎCCJ potrivit cărora Legea nr.61/1990 și Legea nr.85/1995 se aplică ""ad literam "".
A formulat obiecțiuni la raportul de expertiză în legătură cu care instanța nu s-a pronunțat.
Avocat, pentru intimat, solicită respingerea recursului, menținerea deciziei tribunalului și sentinței judecătoriei ca fiind legale și temeinice, întrucât nu sunt motive de desființare a acestora.Susține că, în mod corect, prin decizia tribunalului,se reține că Legea nr.61/1990 nu-și mai are aplicabilitatea. ÎN anul 1990 cu sume foarte mari s-au cumpărat acțiuni și s-au răscumpărat societăți comerciale de la stat. Deciziile ÎCCJ invocate de apărătorul recurentei se referă la instituții publice la care statul a rămas acționar.
ÎN speță este vorba de un apartament cu 4 camere care la prețul pieții libere se vinde cu 100.000 euro. Prețul stabilit de numai 37.000 euro reflectă tocmai faptul că soțul recurentei a fost angajatul societății intimate.
Se solicită diminuarea prețului de la 1,3 miliarde lei la 910.000.000 lei în condițiile în care recurenta nu a făcut dovezi legate de potențialul preț, deși îi revenea această obligație. Intimata, în schimb, a făcut dovada prețului. Nu se poate invoca faptul că pentru Legea 61/1990 și Legea nr.85/1995 nu există decăderea în desuetudine.
respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL;
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 4362 din 23.04.2007 a Judecătoriei Iașis -a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă. Admite în parte acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta - " " SA Obligă pârâta să încheie cu reclamanta contract de vânzare -cumpărare pentru apartamentul situat în I,-, - parter,. 3 la un preț stabilit de comun acord, dar nu mai mare de valoarea de circulație stabilită în raportul de expertiză. Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1298,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
Articolul 7 alin. 1 din Legea 85/1992 permite chiriașilor să cumpere apartamentele deținute cu chirie. Evaluarea în baza Decretului 61/1990 și a Legii 82/1992 presupune însă un preț derizoriu și, ca atare se impune ca vânzarea apartamentului în litigiu să se facă la un preț, stabilit prin acordul părților dar nu mai mare decât cel stabilit de expertiza efectuată în cauză.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul obligării pârâtei să încheie contractul la prețul stabilit de comun acord dar nu mai mare decât cel stabilit de expert deși pentru locuințele construite din fondurile statului sunt vândute chiriașilor la prețul stabilit conform Legii 85/1992 și Decretul -lege 61/1990 și nu după alte criterii, așa cum greșit s-a stabilit.
Prin decizia civilă nr. 807 din 14.11.2007 a Tribunalului Iașis -a respins apelul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile 4362 din 23.04.2007 a Judecătoriei Iași pe care o păstrează.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut:
Apartamentul în litigiu este format din 4 camere decomandate, bucătărie, baie cu WC, două holuri, și debara, prețul tehnic actualizat stabilit de expert conform Decretului 61/1990 este de 921.242.715 lei ROL iar valoare de circulație a fost stabilită la suma de 1.281,448.617 lei ROL (128.100 RON - 37.780 euro).
Prevederile Decretului -lege 61/1990 nemodificat de la data apariției sale nu ține cont de situația economică actuală, ceea ce face ca prețul locuințelor, calculat în raport de acest act normativ, să fie un preț derizoriu care nu reflectă valoarea reală a imobilului.
În plus, pârâta este o societate comercială privatizată, care arecuprins în capitalul său social acest imobil, astfel că prin reținerea doar a prețului tehnic, atât pârâta cât și acționarii săi sunt în mod evident defavorizați și în consecință sentința atacată este legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă motivat de faptul că prețul stabilit pentru încheierea contractului de vânzare -cumpărare a apartamentului în litigiu de expert la valoarea de 37.870 de EURO este cu mult mai mare decât prețul tehnic actualizat, deși pentru locuințele construite din fondurile asigurate de stat se vând chiriașilor conform art. 1 Legea 85/1992 în conformitate cu dispozițiile Decretului -lege 61/1990 și ca atare hotărârea astfel pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Recursul este nefondat.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține că:
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta a chemat în judecată pârâta " " SA I pentru a fi obligată să încheie contract de vânzare -cumpărare pentru apartamentul ce-l deține cu chirie.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii reclamantei, invocând prescrierea dreptului la acțiune al reclamantei raportat la temeiul de drept invocat de dispozițiile Legii 85/1992, arătând totodată, că de principiu este de acord cu vânzarea locuinței către reclamantă dar nu la prețul stabilit și reglementat prin Legea 85/1992 ci la prețul pieții, pe baza liberului acord de voință al părților deoarece fiind o societate comercială cu capital privat, prețul trebuie să corespundă valorii de circulație a bunului, să fie real și serios și nu unul derizoriu.
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că valoarea de circulație a apartamentului în litigiu este de 1.281.448.617 lei /ROL) respectiv 128.100 lei(RON) = 37.870 Euro.
Prin urmare, în raport de această evaluare, instanța a stabilit că vânzarea -cumpărarea apartamentului în litigiu să se facă la un preț stabilit de comun acord, dar nu mai mare decât valoarea stabilită de expert respectiv de 37.870 Euro având în vedere și faptul că pârâta este o societate comercială cu capital privat, construcția statului fiind răscumpărată de către acționari, situație în care statul nu mai are dreptul de a dispune cu privire la patrimoniul societății pârâte care este garantat și ocrotit potrivit art. 44 al. 2 din Constituția României.
Prin urmare hotărârea atacată fiind legală și temeinică, nu se va reține incidența disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă în cauză.
Pentru toate aceste considerente raportate la motivele de recurs invocate și care nu sunt fondate, conform art. 312 Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 807 din 14.11.2007 a Tribunalului Iași pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 807/14 noiembrie 2007 Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
13.05.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Viorica OlariuJudecători:Viorica Olariu, Cristiana Angelescu, Liliana Palihovici
