Obligație de a face. Decizia 156/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 156
Ședința publică din data de 5.03.2009
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
JUDECĂTOR 3: Gabriela Baciu
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea recursului civil formulat de reclamantul domiciliat în G,- și reclamanta cu același domiciliu, împotriva deciziei civile nr. 340 din 12.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SC SRL G cu sediul în G-, în acțiunea civilă având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal a răspuns recurentul asistat din oficiu de avocat cu delegație la dosar, care răspunde și pentru recurenta lipsă, a răspuns intimata prin avocat cu delegație la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurentul prin apărător depune la dosar cu opis planșe foto în număr de 12, arătând că nu mai are alte cereri de formulat.
Intimata prin apărător depune la dosar o planșă foto în copie xerox.
Nemaifiind cereri de formulat, curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Recurenții prin apărător solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei dată de instanța de apel și menținerea sentinței dată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. Solicită obligarea la cheltuieli de judecată, în fond, apel și recurs constând și în taxele de timbru.
Arată că hotărârea instanței de apel este nelegală și netemeinică întrucât nu respectă dispozițiile art. 612 cod civil în contextul căruia nu este prevăzută vreo condiție de efectuare a grănițuirii în prealabil. Că servitutea de vedere a fost formulată doar pentru partea de sud a proprietăților și doar cu privire la acele balcoane realizate de pârâtă, care nu respectă delimitarea prevăzută de lege, aspect ce rezultă din tot materialul probator administrat în cauză.
Mai precizează că grănițuirea nu a fost posibilă întrucât Primăria Mun. G nu s-a pronunțat în cererea formulată, ce are ca obiect diferența de teren ocupată de pârâtă și că poate fi realizată doar după ce primăria va răspunde cererii.
De asemenea arată că pentru partea de est nu se mai poate pune în discuție grănițuirea întrucât aceasta a fost realizată pe cale amiabilă între părți.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a deciziei dată de instanța de apel. Arată că servitutea de vedere ce se cere a fi desființată este strict legată de desființarea lojelor aflate pe partea de sud a clădirii, întrucât numai din acestea există vedere spre proprietatea reclamanților și că pe partea de sud - est, sunt geamuri sablate care permit doar trecerea e și că se deschid pe doar interior. Precizează că aceste aspecte sunt consemnate în procesul verbal de cercetare la fața locului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele;
Prin acțiunea civilă înregistrată proprietate rolul Judecătoriei Galați sub nr. 4302/C/2004, formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta SC. SRL, s-a solicitat ca în baza probelor ce se vor administra să se dispună obligarea paratei:
- să desființeze lojile (balcoanele) construite în partea de sud a construcției din-- 9, de la etajele 1 si 5 care depășesc limita proprietății și
- să desființeze servitutea de vedere creată contrar legii, cu cheltuieli de judecată.
n motivarea cererii, reclamanții au arătat că pârâta SC SRL, a construit o clădire "Centrul de afaceri", din--9, vecină cu proprietatea lor, considerând astfel că a încălcat dispozițiile HG 525/1996 si respectiv art.610-612.civ. si aceasta întrucât lungimea gardului construit de pârâtă are în plus 80 cm față de dimensiunile din planul topo.
Reclamanții mai precizează faptul că, respectiva construcție realizată de pârâtă este o formă de, încălcând astfel proprietatea lor în partea de S-
Reclamanții mai susțin că la solicitarea Prefecturii Județului G, Inspectoratul în Construcții a efectuat un control în urma căruia a rezultat faptul că pârâta nu a respectat proiectul inițial, care a stat la baza avizelor.
Legal citată, pârâta a depus întâmpinare prin care, pe cale de excepție a invocat autoritatea de lucru judecat care rezultă din sentința civilă nr. 8073/20.sept.2002 pronunțată în dosarul nr. 13950/2001 a Judecătoriei Galați, iar pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, întrucât nu se cunoaște care este linia despărțitoare a celor 2 proprietăți ale reclamanților și respectiv a sa, astfel încât să fie posibilă o verificare reală a susținerii reclamanților, în sensul că balcoanele construcției ar fi fost sau nu realizate prin încălcarea dreptului de proprietate.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar următoarele înscrisuri: adresa nr. 30290/05.03.2004 emisă de Prefectura Județului G (3-5), contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 17930/18 dec.1991(6) de notariatul de Stat G; schița anexa (7-10).
Pârâta a depus la dosar, următoarele înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.711/7 mai 1998 de Biroul Notarului Public -G (49-50), schița anexa, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.245/13 feb.1998 de Biroul Notarului Public -G (52-53), memoriu justificativ (549 și schița-anexă (55).
Judecătoria Galația admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă și a respins acțiunea pe acest considerent.
Sentința nr. 4790/2005 a Judecătoriei Galația fost atacată cu apel, iar prin decizia nr. 215/24.05.2006 a Tribunalului Galația fost admis apelul reclamanților și a trimis cauza spre rejudecare, dat fiind că pentru operează autoritatea de lucru judecat, nu același lucru întâmplându-se pentru, pentru care cauza trebuie analizată în fond.
Împotriva soluției date în apel a fost declarat recurs de către pârâtă, recurs care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 716/03.10.2006, pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI.
După trimiterea în rejudecare dosarul a primit număr nou:6322/233/27.10.2006 la Judecătoria Galați.
După acest moment au fost administrate următoarele probe:
-înscrisuri depuse în copie de către reclamanți: notificări și răspunsurile primite, motivarea sent. civ. Nr. 4238/2000 din dosarul nr. 4820/2000 al Judecătoriei Galați, schițe topometrice cu cele două imobile în litigiu (37-49), planșe foto (28-35, 74-75), notă de constatare, act adițional (70-72)
-interogatoriul pârâtei (50-52,57-58);
-cercetare locală -proces-verbal (26-27).
Prin sentința civilă 9153/04.12.2007 Judecătoria Galația admis excepția autorității de lucru judecat fata de în ce privește capătul de cerere privind obligația de a face, a respins capătul de cerere având ca obiect desființarea balcoanelor construite în partea de sud a construcției proprietatea pârâtei din--9 G, ca nefondata în ce privește pe și că având autoritate de lucru judecat in ce privește pe.
A admis acțiunea civilă având ca obiect desființare servitute de vedere, a obligat parata sa efectueze lucrări pentru desființarea servituții de vedere pentru lojile aflate in partea de est si de sud a clădirii proprietatea paratei din--9, G, care au vedere către proprietatea reclamanților, în sensul închiderii acestora cu orice tip de material de construcții și amenajări exterioare, care sa poată permite trecerea solare, dar care să nu permită o vedere directa în curtea proprietății reclamanților. În cazul în care aceste lucrări nu se execută de către pârâta în termen de 90 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, reclamanții au fost autorizați de a efectua pe cheltuiala paratei aceste lucrări.
În motivare, instanța a reținut că:
1. În ce privește excepția autorității de lucru judecat pentru primul capăt de cerere pentru reclamantul, prin casarea cu trimitere spre rejudecare, instanța de control judiciar a reținut faptul că pentru acest reclamant operează autoritatea de lucru judecat, deoarece atât în dosarul nr. 13.950/2001 al Judecătoriei Galați, cât și în prezentul dosar, se solicită aceleași lucruri, deși formulate în mod diferit, respectiv desființarea construcțiilor ce-i încalcă proprietatea, prin despărțirea graniței dintre proprietăți.
2.În mod impropriu s-a apreciat de către pârâtă că pentru aceeași situație se aplică și excepția lipsei calității procesuale active, deoarece numai dacă ar avea calitate procesuală activă se poate vorbi de o excepție de autoritate de lucru judecat, care presupune identitate de părți, cauză și obiect. Pârâta a invocat această a doua excepție ca o consecință firească a autorității de lucru judecat, în sensul că nu poate să formuleze aceeași cerere pentru o cauză identică ce se poartă între aceleași părți, tinzând la obținerea aceluiași rezultat.
3. Pe fondul cauzei, s-a reținut că pentru ca primul capăt de cerere să fie admisibil, trebuie să existe o grănițuire a proprietăților. Astfel pentru ca unul sau altul dintre proprietari să susțină că îi este sau nu încălcată proprietate trebuie să existe o clară delimitare a proprietăților. În cauză o astfel de delimitare nu există. Instanța nu a putut face pe cale incidentală o grănițuire a proprietăților, deoarece nu s-a cerut acest lucru de nici una dintre părți, iar pronunțarea pe un astfel de capăt de cerere ar fi extra petita.
Instanța ar putea aprecia dacă lojele de la construcția pârâtei ar trebui desființate sau nu, numai raportându-se la limitele proprietății, ori aceste limite nu sunt stabilite. Chiar dacă din adresa Prefecturii jud. G nr. 30280/2004 -4 dosar fond inițial, rezultă că proiecția construcției depășește limitele proprietății, nu rezultă că prin depășirea limitelor proprietății prin proiecția construcției, acesta ar fi încălcat proprietatea reclamantei.
Cu privire la cel de al doilea capăt de cerere privind servitutea de vedere, instanța a apreciat că nu există autoritatea de lucru judecat pentru acest capăt de cerere pentru nici una dintre părți. În urma cercetării locale, instanța a putut constata prin propriile simțuri că din clădirea -construcție a pârâtei, de la lojile dinspre sud și est se poate vedea întreaga proprietate a reclamanților și chiar mai mult mucuri de țigară sau alte obiecte ușoare (hârtii, pahare din plastic etc) cad de la lojile în cauză pe proprietatea reclamanților. De asemenea construcția nou ridicată a pârâtei este foarte aproape de casa reclamanților și prin aceasta persoane din clădirea nouă pot vedea tot ce se petrece, atât în curtea reclamanților, dar mai ales în casa acestora, afectând intimitatea familiei reclamanților.
Așa cum s-a constatat de către Inspectoratul de Stat în construcții 70, cum rezultă și din adresa Prefecturii 3-5 dosar fond inițial, chiar dacă nu sunt delimitate proprietățile pentru a ști la centimetru dacă lojile construcției pârâtei sunt ca proiecție peste proprietatea reclamanților, este fără putință de tăgadă (nici o parte nu contestă acest fapt) că aceste lojii nu respectă distanța de 19 decimetri, aproximativ 2 (1,9m liniari), față de limita dintre proprietății, ci ele sunt foarte aproape de aceste limite, dacă nu cumva le și încalcă (aspect ce poate fi clarificat cu certitudine doar printr-o acțiune judecătorească de grănițuire).
Prin urmare nerespectându-se distanța minimă dintre lojii (balcoane) și limita proprietății vecine, așa cum prevede art. 612C.civ. instanța a apreciat că se impune închiderea vederii directe de la construcția pârâtei, prin amenajări interioare și exterioare, astfel ca să se poată ilumina spațiile ce urmează a fi închise (lojile), dar totodată să nu se permită o vedere directă asupra proprietății reclamanților. Acesta se poate realiza prin închiderea balcoanelor fie cu sticlă mată, sau folii din plastic speciale pentru exterior, care prin structura lor să fie transparente pentru a intra în interior lumină ă, dar totodată să fie sau translucide, încât un om aflat în interiorul clădirii pârâtei, în lojii, să nu poată vedea clar curtea și construcția reclamanților.
Prin acesta s-ar asigura un confort optic pentru folosirea construcției pârâtei, ar da și un confort relațiilor de intimitate a familiei reclamanților (relațiilor private de acestei familii). Aceeași recomandare a făcut-o și Inspectoratul de stat în construcții pentru remedierea deficiențelor clădirii, în raport cu dispozițiile legale, cât și expertul imobiliar în construcții civile în dosarul nr. 13950/2001 al Judecătoriei Galați anexat la prezentul dosar. Pârâta a și început demersurile pentru realizarea amenajărilor exterioare în vederea închiderii vederii de la lojile de la sud dinspre proprietatea reclamanților, dar aceste lucrări nu erau finalizate la momentul pronunțării prezentei hotărâri și nici măcar începute lucrările pentru lojile de la est.
Față de aceste considerente instanța a admis acest capăt de cerere, a desființat servitutea de vedere a pârâtei către proprietatea reclamanților și drept consecință a dispus ca la lojile dinspre sud și est (cele cu vedere la proprietatea reclamanților), la toate nivelele să fie închise cu orice tip de material de construcții, prin amenajări exterioare, materiale prin care să se permită solare să pătrundă în clădirea pârâtei, dar materialele să fie opace, astfel încât să nu permită o vedere directă și clară supra curții și proprietății reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel toate părțile.
În motivarea apelului, pârâta a arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică, întrucât din cererea de chemare în judecată rezultă că servitutea de vedere ce se cerea a fi desființată( deși în mod normal trebuia cerută obligarea de a respecta servitutea de vedere), era intrinsec legată de solicitarea privind desființarea lojilor din partea de sud a clădirii, pentru că numai din acestea există vedere spre proprietatea reclamanților, birourile și dependințele aflate în partea de sud-est fiind dotate cu geamuri sablate, care permit doar trecerea Aspectele au fost riguros consemnate în procesul verbal de constatare la fața locului, dar motivarea hotărârii este ambiguă și contradictorie.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și, în rejudecare, respingerea ca nefondat a celui de-al doilea capăt de cerere.
În motivarea apelului lor, reclamanții au arătat că instanța a soluționat cauza pentru două motive false: martorul G nu cunoștea toate detaliile legate de procesele ce au privit gardul, iar expertul a făcut afirmații false, că solicitarea desființării servituții de vedere a fost impusă de organele abilitate, că a solicitat ca instanța să nominalizeze o societate care să facă respectivele lucrări, că nu au fost corect compensate cheltuieli de judecată.
Reclamanții au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului declarat de pârâtă și o serie de înscrisuri.
Prin decizia civilă nr. 340 din 12.06.2008 Tribunalul Galația respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 9153/4.12.2007 pronunțată de Judecătoria Galați.
A admis apelul declarat de SC SRL G împotriva aceleiași Sentințe pe care o schimbă în parte și în rejudecare a respins ca nefondată acțiunea având ca obiect servitute de vedere.
Au fost obligați reclamanții la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă.
S-a reținut în motivarea deciziei că la acest moment granița dintre cele două proprietăți nu este clară și unanim acceptată de părți făcând obiectul unor litigii mai vechi.
Cât timp nu se stabilește linia de hotar nu se poate afirma la ce distanță de proprietatea reclamanților se află ferestrele și balcoanele clădirii pârâtei.
După grănițuirea proprietăților, pe cale amiabilă sau prin hotărâre judecătorească, părțile au posibilitatea să se adreseze instanței pentru respectarea servituții de vedere și a distanței la care se ridică construcțiile învecinate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive;
- greșit s-a reținut de către instanța de apel neclaritatea grănițuirii între proprietăți deoarece în partea de sud, gardul a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă iar grănițuirea în partea de est nu mai este posibilă deoarece intimata a finalizat fundația de beton a gardului;
- în speță sunt aplicabile disp. art. 610, 611, 612 și 613 cod civil privind servitutea de vedere, dispoziții legale neluate în considerare de instanța de apel.
Recursul declarat de reclamanți este nefondat.
Instanța de apel nu a motivat decizia în sensul neluării în considerare a dispozițiilor art. 610, 611, 612, 613 cod civil referitoare la servitutea de vedere ci a precizat că este necesară în prealabil evidențierea limitei între cele două proprietăți printr-o linie de hotar definitivă.
De altfel necesitatea grănițuirii proprietăților este motivată și de instanța de fond pentru capătul de cerere având ca obiect desființarea balcoanelor construite în partea de sud a construcției proprietatea pârâtei.
Același raționament trebuia să conducă și la respingerea celui de-al doilea capăt de cerere referitor la servitutea de vedere cum corect a motivat instanța de apel întrucât cât timp nu se stabilește linia de hotar nu se poate afirma la ce distanță de proprietatea reclamanților se află ferestrele și balcoanele clădirii, pârâtei.
Constatările personale sau ale Inspectoratului Județean în Construcții nu pot suplini delimitarea proprietăților prin efectuarea unor măsurători și trasarea definitivă a liniei de hotar între cele două proprietăți.
Pentru aceste considerente în conformitate cu disp. art. 312 alin. 1 cod proc.civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 340/12.06.2008 a Tribunalului Galați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și domiciliați în G,-, împotriva deciziei civile nr. 340 din 12.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.RJ/23.03.2009
Dact.IS/2ex.25.03.2009
Fond.
Ape./
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, Elena Romila, Gabriela Baciu
