Obligație de a face. Decizia 1565/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (1509/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1565.
Ședința publică de la 16 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă SC SA MUNTENIA SUD ). DISTRIBUȚIE MUNTENIA, împotriva deciziei civile nr.1511 A din 21.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă ASOCIAȚIA CARTIER.
are ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic, pentru recurenta pârâtă SC Distribuție Muntenia SA, în baza delegației depuse la dosar, avocat, pentru intimata reclamantă Asociația Cartier, în baza împuternicirii avocațiale nr.43066 emisă de Baroul București -Cabinet Individual.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței depunerea, prin serviciul registratură, la data de 17.09.2009, a unei întâmpinări formulate de către intimata reclamantă.
Reprezentantul recurentei pârâte depune la dosar chitanța nr.-, în cuantum de 4 lei, reprezentând taxa de timbru aferentă cererii de recurs; 3 lei timbru judiciar precum și un exemplar al motivelor de recurs semnate de către reprezentantul legal al societății.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri cu privire la darea în folosință gratuită a terenului în suprafață de 2000 mp către SC Muntenia Sud SA.
Reprezentantul recurentei pârâte arată că nu se opune acestei solicitări.
Curtea, după deliberare, în baza art.305 Cod de procedura civilă, apreciază ca fiind utilă soluționării cauzei administrarea probei cu înscrisuri astfel cum a fost formulată de către intimata reclamantă.
Reprezentantul intimatei reclamante depune la dosar o hotărâre a Consiliului Local precum și o schiță plan, comunicând părții adverse un exemplar.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului și respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Consideră sentința instanței de fond ca nelegală și netemeinică în primul rând pe aspectul competenței materiale, apreciind că aceasta revenea în primă instanță Tribunalului București - Secția Comercială.
Arată că, la momentul încheierii convenției nr.1909/2004, recurenta avea ca obiect de activitate distribuția și comercializarea energiei electrice, ceea ce înseamnă că presta atât activitate de distribuție a energiei electrice cât și activitatea de furnizare.
Caracterul comercial al convenției rezidă și din faptul că este parte a acestei convenții și un alt furnizor de utilități și anume SC SA.
Precizează că SC Muntenia Sud SA, s-a divizat în anul 2008 și ca urmare a divizării a luat naștere o nouă societate SC Muntenia SA care are ca obiect de activitate comercializarea de energie electrică iar SC Distribuție Muntenia SA are ca obiect de activitate distribuția de energie electrică, în acest sens fiind depuse înscrisuri la dosarul cauzei.
Mai arată că, intimata reclamantă nu are calitate procesuală activă deoarece nu a fost parte la convenție, în mod greșit, instanța de fond apreciind că aceasta are calitate doar pentru faptul că justifică un interes.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită, în principal, constatarea nulității recursului apreciind că motivele de recurs nu se încadrează în dispozițiile expres și limitativ prevăzute de art.304 Cod de procedura civilă, iar, în subsidiar, respingerea ca neîntemeiat a recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei atacate; solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu privire la nulitatea recursului, arată că, a expus pe larg motivele în întâmpinarea depusă la dosar.
Cu privire la aspectul competenței materiale a primei instanțe, arată că, în mod corect instanța de fond a apreciat că aceasta cade în sarcina secției civile având în vedere obiectul acțiunii ce aparține dreptului comun, materiei civile și nu celei comerciale.
În cazul de față actul semnat este o convenție civilă prin care mai multe părți au convenit să participe împreună la realizarea unui ansamblu de locuințe, în cadrul acesteia nefiind vorba despre sume de bani și nici despre comercializarea vreunui bun.
Cu privire la excepția lipsei calității sale procesuale active, reprezentantul intimatei reclamante, arată că aceasta este neîntemeiată deoarece reclamanta este titulara dreptului ce face obiectul convenției.
Având cuvântul în replică, reprezentantul recurentei pârâte, solicită respingerea excepției nulității recursului în ceea ce privește nepromovarea acestuia de către cele două societăți care s-au format în urma divizării, arătând că obiectul convenției era acela de executare lucrări, adică obiectul de activitate al pârâtei din prezenta cauză, cea de a doua societate neavând calitate deoarece are ca obiect de activitate furnizarea de energie electrică.
CURTEA,
Prin cererea introdusă la data de 07.05.2008 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 B, reclamanta Asociația Cartier a chemat în judecată pârâta SC "" SA - Muntenia Sud, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să proiecteze, să finanțeze și să execute rețelele de alimentare cu energie electrică în cartierul de locuințe " " desfășurat pe o suprafață de 115,6889 ha în B, sectorul 1 și orașul, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Judecătoria Sectorului 1 B, prin sentința civilă nr.8826 din 25.06.2008 a admis această acțiune și a obligat pârâta să proiecteze și să realizeze rețelele de alimentare cu energie electrică în cartierul, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că la data de 06.05.2004, a fost încheiată convenția nr.1909 privind realizarea ansamblului de locuințe, între Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Agenția Națională pentru Locuințe, SC SA, Consiliul Local Sector 1, Consiliul Județean I, Consiliul Local al Comunei, SC.E Muntenia Sud și SC Sud SA ( f 24-29). Prin acest contract, pârâta și-a asumat obligația de a asigura proiectarea, finanțarea și executarea rețelei de alimentare cu energie electrică în cartierul, realizând până în prezent doar 4 posturi trafo racordare, iar alte 2 fiind în curs de executare, aceste lucrări fiind efectuate în vederea organizării de șantier (a se vedea adresa nr.10059/21.03.2007 - 42), ceea ce denotă că cea mai mare parte din rețeaua/electrică nu a fost executată.
Pentru a interveni răspunderea contractuală, este necesară întrunirea mai multor condiții și anume nerespectarea uneia dintre obligațiile asumate, existența unui prejudiciu și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția.
În ceea ce privește primul element, neîndeplinirea obligației de executare a rețelei de alimentare cu energie electrică a fost recunoscută chiar de către pârâtă atât prin întâmpinare, cât și prin adresa nr.10059/21.03.2007 - f 42.
Sub aspectul prejudiciului, se reține că acesta exista, dat fiind că, în lipsa racordării locuințelor la rețeaua de energie electrică, membrii Asociației, care sunt destinatori de loturi în cartierul și au contractat construirea de imobile, acestea nu au fost finalizate (termenul fiind septembrie 2007, conform centralizator-33) și proprietarii nu au putut intra în stăpânirea și folosința acestora. De asemenea, și legătura de cauzalitate între fapta ilicită (de nerealizare a rețelei de curent electric) și prejudiciu este evidentă.
Referitor la vinovăție, dispoziții art.1082 Cod Civil, instituie o prezumție de culpă în sarcina debitorului, acesta trebuind să facă dovada unei cauze exoneratoare, respectiv forța majoră, sau caz fortuit. Deși aceste noțiuni nu sunt expres reglementate, în doctrină și jurisprudență se recunoaște că acestea reprezintă stări, situații, împrejurări insurmontabile ce nu pot fi prevăzute în mod obișnuit și care exclud vina debitorului (aceasta interpretare rezultând din prevederile art.1082, care cere ca respectiva cauza străină să nu fie imputabilă debitorului). În speță, pârâta nu poate invoca o asemenea împrejurare și mai mult aceasta are propria culpa în neexecutarea obligației, care este una de rezultat, iar nu de diligență. Astfel, susținerea sa, în sensul că nu și-a putut îndeplini propriile îndatoriri, din cauza nepunerii la dispoziție de către ANL a traseelor pentru pozarea cablurilor, nu poate fi primită, întrucât, atât timp cât pârâta a avut asigurată finanțarea acestui proiect (aspect recunoscut chiar de parte, prin întâmpinare), aceasta trebuia să depună propriile diligențe pe lângă ANL, în vederea respectării convenției nr.517/09.01.2004 (f 30,31), adică de a-i preda procesul verbal privind traseele rețelelor electrice, graficele de execuție (art.2 lit.e - f 31). Rămânerea în pasivitate a pârâtei timp de aproape 4 ani de zile și probabil folosirea în alte scopuri a sumelor obținute pentru finanțarea acestui proiect îi este imputabilă. Mai mult, conform art.3 din contractul nr.1909/06.05.2004, fiecare titular de investiție este răspunzător de lucrările angajate, deci inclusiv pârâta.
De asemenea, nici susținerile din cuprinsul adresei nr.378/02.04.2008 emisă către reclamanta ( - 37), în sensul că pentru alimentarea cu energie, în ceea ce privește finanțarea, se aplică prevederile legii nr.13/2007, ale HG nr.328/2007 sau HG nr.90/2008, conform căruia realizarea rețelei este finanțată de către autoritățile publice din bugetele locale, nu poate fi reținuta, întrucât aceste acte normative nu erau în vigoare la momentul încheierii convenției, astfel încât nu se pot aplica retroactiv. De altfel, chestiunea finanțării constituie tot o obligație a pârâtei, aceasta trebuind să găsească sursele, eventual în parteneriat cu autoritățile locale, dat fiind că s-a angajat expres în acest sens, prin convenție.
Soluția a fost menținută de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, care prin decizia civilă nr.1511 A din 21.11.2008, îndreptată prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu din data de 03.04.2009, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - pârâtă, pe care a obligat-o la plata către intimata - reclamantă a sumei de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Tribunalul a reținut la rândul său că, în mod corect instanța de fond a respins excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sectorului 1 B în soluționarea cauzei, deoarece litigiul nu are un caracter comercial, obiectul acțiunii fiind acela de a obliga pârâta la executarea în natură obligațiilor pe care și le-a asumat prin convenția nr.1909/06.05.2004 privind realizarea ansamblului de locuințe, iar convenția nu privește executarea unor obligații comerciale.
Cu privire la calitatea procesuală activă a intimatei - reclamante, tribunalul a arătat că în mod corect instanța de fond a soluționat excepția lipsei calității procesuale active, justificată de interesul promovării prezentei acțiuni deoarece chiar dacă reclamanta nu a participat la încheierea convenției pe care își întemeiază cererea, este un succesor în drepturi asupra loturilor și construcțiilor executate prin persoanele care au preluat locuințele, deci există o transmisiune legală a acestei calități. De altfel, s-a încheiat și o convenție între SC " MUNTENIA SUD" SA și care are ca obiect tocmai realizarea rețelelor de alimentare cu energie electrică pentru ansamblul de locuințe -.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că apelanta - pârâtă și-a asumat obligația de a realiza rețelele de alimentare cu energie electrică pentru ansamblul de locuințe și nu a adus nici o dovadă din care să rezulte că este în imposibilitatea efectuării proiectului de execuție în condițiile în care prin convenție se specifică că taxele de racordare vor fi suportate de către fiecare proprietar, iar sursele de finanțare vor fi obținute prin credite aprobate de către Guvern, făcându-se dovada că prin nr.HG702/2003 s-a contractat un împrumut extern de 200 milioane dolar SUA pentru finalizarea lucrărilor de electricitate urbană și rurală, inclusiv alimentarea cu energie a locuințelor cuprinse în programele
Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta a formulat recurs prin care a susținut că hotărârea este nelegală și netemeinică sub aspectul că, în cauză, competența materială revenea, în primă instanță, Tribunalului București - Secția Comercială, deoarece societatea recurentă este persoană juridică cu statut de societate comercială, iar potrivit cu dispozițiile art.4 și ale art.56 din Codul comercial coroborate cu cele ale art.2 pct.1 lit.a din Codul d e procedură civilă, tribunalul are competența de a judeca în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard de lei.
Chiar și la momentul încheierii convenției nr.1909/2004 recurenta presta atât activitatea de distribuție a energiei electrice cât și activitatea de furnizare și față de obiectul de activitate al societății și obiectul convenției încheiată între aceasta și are în condițiile Legii nr.318/2003 și ale Legii nr.13/2007, caracter comercial.
În mod greșit, instanța de apel a soluționat și excepția lipsei calității procesuale active în condițiile în care justificarea unui interes nu se confundă cu calitatea procesuală activă, condițiile de exercițiu ale acțiunii civile fiind prevăzute în mod distinct.
Pe fondul cauzei, recurenta a susținut că instanțele au interpretat greșit convențiile nr.MM 1909/06.05.2004 și respectiv, nr.514/09.01.2004 care aveau graficele de execuție anexate și care prevedeau finalizarea construcției ansamblului " " în octombrie 2005.
Modificările majore ale proiectului nu sunt imputabile societății recurente deoarece nu a pus la dispoziția acesteia nici până în momentul de față, un plan de coordonare real cu procesul verbal avizat al tuturor rețelelor edilitare.
Din acest motiv nu au putut fi utilizate conform nr.702/2003 nici sumele aferente lucrărilor din Cartierul, recurenta îndeplinindu-și obligațiile prevăzute în convenție și nu este în nici un fel responsabilă de întârziere lucrărilor.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 17.09.2009, intimata a invocat excepția nulității recursului formulat de recurenta - pârâtă, motivele invocate de aceasta neîncadrându-se în motivele de recurs prevăzute în mod limitativ de art.304 din Codul d e procedură civilă iar cu privire la fondul recursului s-a susținut că în mod corect, ambele instanțe au aplicat și interpretat dispozițiile art.969 și ale art.1073 din Codul civil față de care poate fi atrasă răspunderea recurentei - pârâte.
Corect au fost aplicate și dispozițiile art.56 și ale art.4 din Codul comercial, în cazul de față actul semnat de părți fiind o convenție civilă prin care s-a convenit realizarea ansamblului de locuințe.
De asemenea, a fost soluționată corect și excepția lipsei calității procesuale active, deoarece membrii asociației sunt beneficiarii convenției încheiate pentru realizarea cartierului și proprietarii vizați direct de pasivitatea pârâtei.
Recurenta nu se poate prevala invocând propria culpă câtă vreme a rămas în pasivitate după ce a realizat cele patru puncte de transformare, deși obligația sa asumată prin convenție este una de rezultat și nu de diligență potrivit art.1073 din Codul civil, fiind întrunite toate cerințele pentru angajarea răspunderii acesteia, respectiv existența vinovăției și existența prejudiciului adus proprietarilor locuințelor.
Recursul este nefondat.
Examinând prioritar, în condițiile prevăzute de dispozițiile art.137 din Codul d e procedură civilă, excepția nulității recursului, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece potrivit cu dispozițiile art.306 din Codul d e procedură civilă apreciază că încadrarea criticilor expuse în memoriul de recurs este posibilă și se referă la dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, respectiv sunt critici care vizează greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art.4 și ale art.56 din Codul comercial, ale art.1082 și 1073 din Codul civil, ale art.2 din Codul d e procedură civilă cu precizarea că aspectele prin care se critică modalitatea de soluționare a fondului cauzei și care fac referire la greșita interpretare de către instanțele anterioare a convențiilor încheiate de părți nu vor fi examinate de instanța de recurs deoarece aceste critici se încadrează în prevederile art.304 pct.10 și 11 din Codul d e procedură civilă, în prezent abrogate prin nr.OUG138/2000 astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.219/2005.
Prin urmare, Curtea va examina, față de specificul căii extraordinare de atac doar criticile care vizează nelegalitatea hotărârii recurate, iar nu și criticile care fac trimitere la netemeinicia acesteia.
Curtea constată însă că în mod corect ambele instanțe au aplicat și interpretat dispozițiile art.4 și ale art.56 din Codul comercial și, pe cale de consecință, în mod corect au apreciat și asupra competenței materiale a judecătoriei ca instanță civilă în soluționarea litigiului de față.
Recurenta își întemeiază excepția de necompetență materială a primei instanțe pe dispozițiile art.56 din Codul comercial, potrivit cărora faptele de comerț unilaterale sau mixte sunt supuse legii comerciale, însă aceeași dispoziție prevede și existența unor situații în care nu este aplicabilă și anume acele situații în care este aplicabilă legea civilă.
Față de natura civilă a convenției asumată de părți, și care este o obligație de a face, al cărei scop este de a realiza ansamblul de locuințe în contextul unui program guvernamental de construcții de locuințe, instanțele au aplicat corect dispozițiile art.1 - 7 din Codul d e procedură civilă și corect au reținut că în primă instanță, competența de soluționare a litigiului aparține judecătoriei.
Corect a fost soluționată și excepția lipsei calității procesuale active, instanțele anterioare aplicând corect dispozițiile art.41 alin.1 din Codul d e procedură civilă și reținând că reclamanta a făcut dovada existenței personalității juridice și a calității de persoană interesată în promovarea acțiuni, față de existența convenției nr.517/2004 și ale art.5 din actul constitutiv al asociației deținătorilor lot cartier.
O aplicare și interpretare corectă au primit, de asemenea, în speță, și dispozițiile art.969 și ale art.1073 - 1082 din Codul civil, dispoziții potrivit cărora convențiile încheiate între părți au, pentru acestea valoare de lege, iar pentru neexecutarea obligației asumată contractual ori întârzierea lucrării, chiar dacă debitorul este de rea credință, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, obligațiile fiind îndeplinite, de regulă în natură, iar dreptul de opțiune cu privire la modalitatea de executare a obligației aparține creditorului.
Ca atare, constatând neîndeplinirea obligațiilor asumate contractual de către pârâtă, în mod corect instanțele au dispus obligarea acesteia la proiectarea și executarea rețelelor de alimentare cu energie electrică în cartierul, recurenta - pârâtă nefăcând vreo dovadă în sensul absolvirii sale de vinovăție în executarea prestațiilor la care s-a obligat convențional.
În condițiile prevăzute de art.312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul formulat și va obliga în temeiul dispozițiilor art.274 din Codul d e procedură civilă, recurenta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 lei către intimata - reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția nulității recursului formulată de intimata - reclamantă Asociația Cartier " ".
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - pârâtă SC " DISTRIBUȚIE MUNTENIA SA (fostă SC "" SA - Muntenia Sud) împotriva deciziei civile nr.1511 din 21.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă ASOCIAȚIA CARTIER " ".
Obligă recurenta - pârâtă la 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimata - reclamată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/20.01.2010
Secția a IV-a Civ. -
-
Jud.sector 1. -
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă, Ioana
