Obligație de a face. Decizia 1567/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul - II/ Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1567/2008-
Ședința publică din data de 5 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Aurora Popa |
- - | - JUDECĂTOR 3: Maria Galeș | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul pârât, domiciliat în B,-, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, ambii cu domiciliul în B,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 226/A din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, prin care fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 1571 din 28 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș, având ca obiect: obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă recurentul pârât G-personal, precum și reprezentantul intimaților reclamanți -personal și -lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 40/04.11.2008 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este legal timbrat cu suma de 15,5 lei și timbre judiciare în valoare de 0,3 lei, precum și faptul că la dosarul cauzei au parvenit prin Serviciul Registratură note de ședință din partea recurentului, fiind însoțită de planșă foto, după care:
Recurentul pârât depune la dosar depune la dosar note de ședință.
Reprezentantul intimaților reclamanți depune la dosar întâmpinare, însoțită de un set de acte.
Întrebați fiind, cei prezenți arată că nu mai au alte probe și solicită cuvântul asupra prezentului recurs.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul pârât solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului declarat împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, respectiv Judecătoria Beiuș și în consecință respingerea acțiunii formulate de reclamanți ca neîntemeiată și admiterea cererii reconvenționale și drept urmare stabilirea unui drept de superficie pe toată durata existenței garajului asupra suprafeței de teren din imobilul cu nr. top. 878 înscris în CF 793 B, pe care se găsește amplasat garajul, suprafață care a fost evidențiată prin lucrarea de expertiză topografică întocmită de expert la 7 mp. cu obligarea recurentului la plata chiriei corespunzătoare și în subsidiar, casarea hotărârii recurate cu trimitere spre rejudecare. De asemenea, recurentul solicită acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu în toate instanțele, precum și cheltuieli de transport.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursului promovat de partea recurentă, ca nefondat, menținerea hotărârilor pronunțate de instanțe ca legale și temeinice, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1571/28.11.2007, pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr-, a fost admisă acțiunea reclamanților și, împotriva pârâtului și, în consecință, a fost obligat pârâtul să ridice garajul situat pe terenul reclamanților cu nr. top 878 din CF 739 B, în caz de refuz autorizează reclamanții să ridice garajul pe cheltuiala pârâtului, a fost respinsă cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional G, împotriva pârâților reconvenționali și și a fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 659 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanții sunt proprietarii imobilelor nr. top 878 și 879, ambele înscrise sub -15 din CF nr.739 B, dobândite cu titlu de cumpărare, în anul 1995 și respectiv 2001, iar pârâtul G este proprietar asupra imobilelor nr.top 876 și 877, înscrise în CF 297 B, că în baza certificatului de urbanism și a autorizației de construire nr.91/1997, pârâtul și-a construit un garaj pentru motocicletă, amplasat pe parcelelor nr. top 876 și 877 din CF nr. 297 B, după cum rezultă din autorizație, fără afectarea proprietăților învecinate.
Prima instanță a mai reținut că prin sentința civilă nr.1568/2006, pronunțată de Judecătoria Beiuș, s-a stabilit în favoarea pârâtului G, dreptul de proprietate asupra garajului, edificat pe parcelele nr. 876, 877 din CF 297 B, cu titlu de construire, că prin raportul de expertiză topo întocmit de expert, s-a stabilit că, respectivul garaj în suprafață de 11,5. ocupă din terenurile reclamanților suprafața de 7. după cum rezultă din schița de identificare și din constatările expertului, s-a concluzionat că, pârâtul a construit garajul respectiv fără autorizație de construire, fiind autorizat să-l ridice pe parcelele nr. top 876 și 877, nerespectând autorizația respectivă, amplasându-l în cea mai mare parte pe parcela nr. top 878, proprietatea reclamanților și că potrivit concluziilor expertului, suprafața ocupată de garaj, din terenul reclamanților nu se poate dezmembra, suprafața minimă ce se poate dezmembra, potrivit normelor legale, fiind de 40. cea ocupată de garaj fiind doar de 7. că acest garaj este nefuncțional și împiedică accesul auto în curtea proprietatea reclamanților, acces care este de numai 1,8 lățime și care prin demolarea garajului ar putea deveni de 3,3 metri lățime.
Instanța de fond, având în vedere că pârâtul și-a amplasat garajul, nu pe parcelele nr. top 876, 877, proprietatea sa, cu nesocotirea autorizației de construire, ci a ocupat din parcela nr. top 878, proprietatea reclamanților, garajul respectiv este nefuncțional, și împiedică accesul auto al reclamanților în curtea lor, a apreciat întemeiată acțiunea reclamanților, dispunând în baza dispozițiilor art. 480, 481, 494 și 1075 Cod civil, admiterea acțiunii, cu obligarea pârâtului să ridice garajul situat pe terenul reclamanților cu nr. top 878 din CF 739 B, în caz de refuz autorizând reclamanții să ridice garajul pe cheltuiala pârâtului, iar ca o consecință a admiterii acțiunii reclamanților, a respins cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional G, împotriva pârâților reconvenționali și și în baza art. 274 Cod procedură civilă, a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 659 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal și timbrat cu 10 lei taxă timbru și 0,15 lei timbru judiciar, a declarat apel pârâtul reclamant reconvențional G, iar prin motivele de apel, a solicitat schimbarea în totalitate a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamanți și admiterea acțiunii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 226/A din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul G, în contradictoriu cu intimații și, împotriva sentinței civile nr.1571 din 28 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Beiuș, care a fost păstrată în totalitate.
Partea apelantă a fost obligată să plătească părții intimate suma de 349 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de apel a avut în vedere următoarele aspecte:
Conform situației de carte funciară 297 B, apelantul, alături de tatăl său, numitul G, deține în proprietate imobilele cu nr.top.876, 877, iar intimații, potrivit situației CF 739 B, dețin în proprietate imobilele cu nr.top.878, 879.
La dosarul cauzei instanței de fond, s-au depus autorizații de construire, certificat de urbanism, aviz de principiu, foaie titlu și fișă responsabilități, din care rezultă că apelantul a fost autorizat să construiască un garaj pe nr.top.876, 877 B, garaj care, din probele administrate în cauză, rezultă că a fost și ridicat, iar din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de către expert, se reține că garajul construit de către apelant ocupă din terenul proprietatea reclamanților suprafața de 7 mp.
Prin sentința civilă nr.693/2000, pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar 294/1998, s-a dispus dezalipirea suprafețelor de 15 mp din imobilul cu nr.top.876 și alipirea acesteia la nr.top.879, cât și dezalipirea suprafeței de 6 mp din imobilul cu nr.top.877 și alipirea acesteia la nr.top.878, proprietatea intimaților, stabilindu-se în favoarea acestora un drept de proprietate cu titlu de uzucapiune - cumpărare și s-a stabilit linia de hotar între imobilele nr.top.878, 879, de imobilele cu nr.top.876, 877, ca fiind linia de folosință din lucrarea de expertiză a comisiei de experți prin punctele x-X-b-B-
Instanța de apel, având în vedere sentința mai sus arătată, potrivit căreia intimații au dobândit, cu titlu de uzucapiune și cumpărare, dreptul de proprietate asupra nr.top.878, la care a fost alipită suprafața de 6 mp din imobilul cu nr.top.877, faptul că garajul a fost ridicat de către apelant anterior pronunțării acestei hotărâri nu prezintă relevanță, câtă vreme hotărârea judecătorească prin care se constată dobândirea unui drept de proprietate cu titlu de uzucapiune mi are efect constitutiv, ci declarativ, își produce efectele nu de la data pronunțării, ci retroactiv, consolidează dreptul de proprietate, de la data de la care a început folosința terenului și drept consecință, nu au fost avute în vedere apărările apelantului potrivit cărora avea calitatea de proprietar la data construirii garajului și asupra suprafeței de 6 mp.
Faptul că prin sentința civilă nr. 1568/2006, pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr. 1568/2006, s-a stabilit în favoarea reclamantului un drept de proprietate asupra garajului edificat pe imobilele cu nr.top.876, 877, înscrise în CF nr. 297 B, dispunându-se întabularea dreptului în cartea funciară, nu a condus la admiterea cererii reconvenționale formulate de către apelant, câtă vreme această hotărâre a fost pronunțată ulterior sentinței civile 693/2000 a Judecătoriei Beiuș și nu se referă la nr.top.878, nr.top. care, la acea dată, și-a majorat suprafața cu cei 6 mp, dezlipiți de la nr.top.877, a cărui suprafață, la data pronunțării sentinței civile 1568/2006 a Jud. B era de 160 mp.
În contextul tuturor acestor considerente și având în vedere dispozițiile art.480 Cod civil, care conferă proprietarului dreptul de a se bucura și dispune de bunurile proprietatea sa, precum și faptul că nu se poate reține buna-credință a apelantului la data ridicării construcției în sensul prevăzut de dispozițiile art.494 al.2 Cod civil, întrucât la dosarul instanței de fond s-a depus o cerere a autorilor în drepturi a intimaților adresată, la acea dată, Primăriei Orașului B, prin care au contestat cererea formulată de către apelant privind eliberarea autorizației de construire a garajului, instanța de apel a apreciat apelul formulat ca fiind nefondat, urmând să-l respingă ca atare, și a păstrat în totalitate sentința apelată.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, instanța de apel, reținând culpa apelantului, l-a obligat pe acesta, în favoarea intimaților, la plata sumei de 349 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de transport.
Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză a declarat recurs pârâtul G, solicitând modificarea în întregime a acestora în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea cererii sale recurentul precizează că starea de fapt reținută de instanță nu este reală și modul eronat în care au fost reținute faptele au determinat o greșită aplicare a legii, cu consecința pronunțării unor soluții nelegale în cauză.
Pârâții nu au depus întâmpinarea decât cu ocazia dezbaterilor în fond, motiv pentru care instanța le-a interpretat ca fiind concluzii scrise, solicitând respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În anul 1997, obținând certificat de urbanism și autorizație de construire, recurentul a edificat un garaj pe parcelele înscrise în CF nr.297 B, imobil pe care-l deține din anul 1960.
Conform înscrierilor din CF nr. 739 B, reclamanții intimați au dobândit proprietatea parcelelor cu nr. 878 și 879 în anul 1995.
Ulterior edificării construcției, respectiv a garajului care este în prezent în litigiu, și formulează o acțiuni în contradictoriu cu recurentul, pentru a se stabilii linia de hotar dintre proprietățile acestora și a se dispune grănițuirea.
Prin sentința civilă nr. 693/14 aprilie 2000 Judecătoria Beiuș dispune dezalipirea suprafeței de 15 mp. din nr. top. 876 și alipirea acestei suprafețe și alipirea la nr. top. 879, precum de dezalipirea suprafeței de 6 mp. din nr. top. 877 și alipirea acestei suprafețe la nr. 878, ambele dezalipiri făcându-se din terenul recurentului în favoarea intimaților.
Pentru cei 21 mp. teren s-a stabilit dreptul de proprietate cu titlu de uzucapiune-cumpărare.
Atașând dosarul respectiv, instanța constată că într-o primă fază, comisia de trei experți numiți în cauză, au stabilit că reclamanții încalcă linia cadastrală diminuând suprafața de teren proprietatea pârâților, pentru ca ulterior reclamanții să-și completeze acțiunea, pe care instanța a admis-o, stabilind un drept de proprietate cu drept de uzucapiune, soluție confirmată de instanțele de control.
Cercetând actele și datele prezentate, se constată așadar că recurentul a edificat garajul, având autorizație de construire, la un moment la care era proprietarului terenului pe care construia, și că ulterior instanța a stabilit că intimații ar fi exercitat o posesie utilă a terenului respectiv pe care l-au atribuit acestora.
Mai mult, în dosar nr. 1018/2006 al Judecătoriei Beiuș, de asemenea atașat, prin sentința civilă nr. 1568/8 decembrie 2006, recurentului i s-a stabilit în contradictoriu cu aceeași intimați, un drept de proprietate asupra garajului de beton lipit de casa sa, instanța reținând cu acel prilej că hotărârea prin care suprafața respectivă de teren a fost pierdută din patrimoniul reclamantului a fost pronunțată la trei ani după eliberarea autorizației de construire.
Hotărârea a rămas irevocabilă prin neapelare.
Față de aceste elemente apare complet nelegală afirmația instanțelor că recurentul a construit pe un teren ce nu-i aparținea, fiind astfel în culpă, deoarece a depășit limitele autorizației, la data construirii el fiind proprietarul terenului pe care a edificat garajul.
Motivarea este reținută și de instanța de apel, care persistă în aceeași eroare a identificării și delimitării celor patru parcele, susținându-se în continuare, în mod nefondat, culpa recurentului.
Recurentul fiind un constructor de bună-credință îi sunt aplicabile prevederile art. 494 al. 3 treza II Cod civil, astfel încât proprietarul pământului nu poate cere ridicarea plantațiilor, clădirilor, având posibilitatea fie de a înapoia valoarea materialelor și a muncii, fie de a plătii o sumă de bani egală cu cea a creșterii valorii fondului.
Recurentul a formulat acțiune reconvențională pentru stabilirea unui drept de superficie, dar instanța va respinge această acțiune deoarece este vorba de un garaj, care poate fi amplasat într-o altă zonă a imobilului acestuia, și care reduce în mod drastic frontul la stradă a imobilului intimaților-reclamanți, care nu au acces auto în propria curte. De aceea, chiar apreciind că recurentul nu are nici o culpă în crearea acestei situații, dar neputând pune în discuție autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în cauză, și considerând că starea de fapt actuală este extrem de împovărătoare pentru reclamanți, instanța îndrumă părțile spre o negociere, sau în caz contrar spre un litigiu prin care reclamanții, pentru a putea avea posesia deplină asupra suprafeței alipite, să suporte contravaloarea garajului ridicat cu bună-credită de către recurent.
Față de toate cele reținute făcând aplicarea art. 304 pct. 9 combinat cu art. 312 al. 1-3 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul, va modifica decizia și admițând apelul va schimba în parte sentința instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii reclamanților și păstrării soluției de respingere a acțiunii reconvenționale a pârâtului.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța va obliga intimații în favoarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 416 lei în apel și recurs, reprezentând taxă de timbru și onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil introdus de recurentul pârât, domiciliat în B,-, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, ambii cu domiciliul în B,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 226/A din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o modifică și schimbă în parte sentința civilănr. 1571 din 28 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș, în sensul că:
Respinge acțiunea reclamanților și, în contradictoriu cu pârâtul .
Menține dispozițiile privind acțiunea reconvențională.
Obligă părțile intimate și să plătească părții recurente G suma de 416 cheltuieli de judecată în apel și recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 5 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecător fond - G
- judecători apel -
- redactat decizie - judecător - 17.11.2008
- dactilografiat grefier - 17.11.2008-2 ex.
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Aurora Popa, Maria Galeș
