Obligație de a face. Decizia 1569/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1569/R-CM
Ședința publică din 04 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.96 din data de 30.01.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, venit ca urmare, de la Tribunalul Vâlcea.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns intimații-reclamanți, G și G, lipsind recurenta-pârâtă B și intimații-reclamanți G, -, G, și.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură, întâmpinare din partea recurentei-pârâte.
Curtea pune în discuție excepția tardivității formulării recursului.
Intimații-reclamanți prezenți, având pe rând cuvântul, solicită admiterea excepției.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 15 februarie 2008, la Tribunalului Dolj, reclamanții, G, G, -, G, G, și au chemat în judecată pe pârâta B, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia să le acorde grupa I de muncă, conform Ordinului nr.50/1990, de la data angajării și până la 1 aprilie 2001 și emiterea unei adeverințe care să cuprindă aceste mențiuni.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că și-au desfășurat activitatea în cadrul societății efectuând lucrări de revizie, reparație, lucrări de lichidare a avariilor și incidentelor electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune, activități pe care le apreciază că se încadrează în grupa I de muncă.
Potrivit cererii de la fila 59 dosar, reclamanții și-au precizat acțiunea introductivă, în sensul că au solicitat instanței să se constate că activitatea prestată în cadrul pârâtei s-a desfășurat în condiții specifice grupei I de muncă, urmând a fi obligată pârâta la acordarea acesteia.
La data de 3 martie 2008, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj, cu motivarea că potrivit dispozițiilor Ordinului nr.50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă se face de către conducerea unității împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii, întrucât activitatea desfășurată nu se încadrează în dispozițiile acestui act normativ.
Prin cereri separate, reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că au indicat perioada în care au solicitat acordarea acestei grupe.
Prin sentința civilă nr.6473/4 decembrie 2008, Tribunalul Dolja admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, având în vedere dispozițiile art.284 alin.2 Codul muncii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, sub nr-.
Prin sentința civilă nr.96 din 30 ianuarie 2009, Tribunalul Vâlceaa admis acțiunea și a constatat că reclamanții au desfășurat activitate în cadrul pârâtei,care se încadrează în grupa I de muncă, astfel:
- reclamantul pentru perioada 1 iulie 1972-20 octombrie 1972 și 1 martie 1974-1 aprilie 2001;
- reclamantul G pentru perioada 23 septembrie 1977-17 februarie 1978 și 27 iunie 1979-1 aprilie 2001;
- reclamantul G pentru perioada 1 august 1975-18 iunie 1977 și 12 decembrie 1978- 1 aprilie 2001;
- reclamantul - pentru perioada 16 februarie 1990- 1 aprilie 2001;
- reclamantul pentru perioada 4 aprilie 1969-23 februarie 1970; 29 iunie 1971- 1 octombrie 1988 și 1 octombrie 1988- 1 aprilie 2001;
- reclamantul pentru perioada 16 1969-19 februarie 1970 și 21 iunie 1971-1 aprilie 2001;
- reclamantul pentru perioada 30 mai 1979-1 aprilie 2001;
- reclamantul pentru perioada 20 august 1968-18 martie 1969; 23 decembrie 1972-1 decembrie 1980 și 1 decembrie 1980- 1 aprilie 2001;
- reclamantul pentru perioada 11 mai 1974-1 aprilie 1980;
- reclamantul G pentru perioada 23 iunie 1979-1 aprilie 2001;
- reclamantul pentru perioada 8 octombrie 1990- 1 aprilie 2001;
- reclamantul pentru perioada 7 mai 1976- 1 aprilie 2001;
- reclamantul pentru perioada 1 august 1983- 1 aprilie 2001;
- reclamantul pentru perioada 17 iulie 1973-19 iunie 1975 și 13 decembrie 1976-1 aprilie 2001;
- reclamantul pentru perioada 1 octombrie 1986- 1 aprilie 2001.
A fost obligată pârâta să elibereze reclamanților adeverințe în sensul celor de mai sus.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
"Reclamanții și-au desfășurat activitatea în cadrul, efectuând lucrări de întreținere, revizie, reparație, lucrări de lichidare a avariilor și incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune.
Existența condițiilor de lucru grele, periculoase cu risc deosebit de accidente și boli profesionale, rezultă din extrasele din contractele colective de muncă potrivit cărora în tot acest interval reclamanții au beneficiat de sporuri la salariu pentru lucrul în condiții grele, periculoase sau nocive.
De comun acord cu pârâta, din anul 2002, s-a elaborat grila matricială în care sunt cuprinse clasele de salarizare acordate în funcție de condițiile de lucru, pe măsură ce acestea sunt mai grele sau deosebite, angajatul beneficiind de o clasă superioară și implicit de un salariu mai mare.
În Contractul colectiv de muncă se certifică și se caracterizează nivelul de risc îmbolnăvire profesională și accidente ale lucrătorilor în conformitate cu normele generale de protecție a muncă și sunt definite activitățile desfășurate în condiții periculoase și de risc, respectiv:
a) locuri unde există risc de accidente și explozii, arsuri, electrocutări, căderi de la înălțime și intoxicări cu substanțe chimice;
b) unitățile traco care conțin cantități mari de ulei ce pot lua foc în caz de defecțiuni și pot produce explozii, implicit arsuri la personalul operativ de exploatare și revizie.
La acestea se adaugă notele comune încheiate la nivel regional, între conducerea pârâtei și reprezentanții salariaților privind acordarea sporurilor pentru condiții deosebite, grele și periculoase.
Reclamanții formează echipe comune de lucru pentru diferite sarcini de muncă în cadrul acelorași instalații electrice aparținând pârâtei, fiind supuși practic la aceleași riscuri determinate de sarcina de muncă, mediul în care lucrează, cât și echipamentul din dotare, indiferent de funcția pe care o dețin în cadrul echipei.
Ei desfășoară activități de exploatare și întreținere a capacităților de producție ale societăților ai căror angajați beneficiază de grupa I de muncă.
Având în vedere prev.art.3 alin.2 din Ordinul nr.50/1990, urmează ca reclamanții să beneficieze de aceeași grupă de muncă cu cea a personalului încadrat în unitatea pentru care prestează lucrările de exploatare.
Expertiza tehnică desfășurată în cauză a identificat mediul de lucru, condițiile grele în care își desfășoară activitatea reclamanții, riscurile la care sunt supuși, condițiile de microclimat nefavorabil, atât prin perceperea efectivă a instalațiilor electrice, a atribuțiilor de serviciu ale reclamanților, echipamentul din dotare, felul muncii desfășurate de fiecare în parte, cât și din observarea înscrisurilor privind condițiile de muncă și factorii de risc.
Expertul a concluzionat că reclamanții pot fi încadrați în grupa I de muncă, conform Ordinului nr.50/1990, prin asimilare cu aceste categorii profesionale în raport cu fișa postului și atribuțiile de serviciu deosebit de complexe realizate efectiv în instalații, condițiile impuse instalațiilor, analiza comparativă cu activitatea și riscurile altor categorii profesionale care beneficiază de grupa I de muncă, normele riguroase de protecția muncii ce trebuie respectate, funcționarea instalațiilor în regim de foc continuu.
Având în vedere că potrivit art.171-187 Codul muncii angajatorul veghează la protejarea securității și sănătății salariaților, pârâta nu a dovedit cu nici un înscris că eventualele măsuri de securitate luate sunt de natură să înlăture posibilitatea încadrării în grupele I sau II de muncă.
Toate apărările vizează așa-zise măsuri luate după data de 1 aprilie 2001, momentul abrogării Ordinului nr.50/1990, așadar nu au relevanță în cauză, perioada vizată de reclamanți fiind până la momentul respectiv.
De altfel, așa cum a arătat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.258/2004, Ordinului nr.50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
O atare interpretare se impune cu atât mai mult cu cât forma dobândită de ordinul respectiv prin completările și modificările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.
De aceea, a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când s-au adus modificări sau completări ordinului, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
Acceptându-se că accesul la o grupă superioară de muncă să se facă numai pentru funcțiile trecute în forma inițială a ordinului, nu se realizează o rezolvare echitabilă a persoanelor îndreptățite ci se creează un nou criteriu discriminatoriu în contradicție cu dispozițiile cu valoare de principiu ale codului muncii dar și în contradicție cu art. 6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului alături de inechitatea de tratament creată printr-o normă juridică.
Această concluzie se regăsește și în nota de fundamentare la HG nr.1223/1990, prin decizia nr.87/1999 a Curții Constituționale, conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții în ceea ce privește beneficiul grupei superioare de muncă."
Împotriva acestei sentințe, la data de 6 august 2009, formulat recurs pârâta "", susținând că este nelegală pentru că aceasta nu are calitate procesuală pasivă în cauză și în mod greșit a fost admisă acțiunea împotriva acesteia.
Având în vedere dispozițiile art.80 din Legea nr.168/1999, care arată că termenul de recurs împotriva sentinței pronunțată în litigiile care au ca obiect conflicte de muncă este de 10 zile de la comunicare, față de data declarării recursului - 6 august 2009, raportat la data comunicării sentinței - 12 februarie 2009 (fila 90 dosar fond), urmează a se constata că recursul este tardiv formulat.
Ca urmare, în temeiul art.312 (1) Cod procedură civilă, se va respinge ca tardiv formulat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul formulat de pârâta "", cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.96 din 30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, G, G, G, G, și, toți cu domiciliul ales în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
- -,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.18/19.11.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
