Obligație de a face. Decizia 157/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 157
Ședința publică de la 16 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici
Grefier - -
La ordine fiind judecarea recursului civil declarat de recurentul împotriva deciziei civile nr.741 din 24.10.2007, pronunțată de tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimata " " I, având ca obiect
obligație de a face;
La apelul nominal din ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier care învederează că pricina - în stadiul procesual al recursului - se află la al doilea termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, nu se solicită judecata în lipsă.
Având în vedere că nu se solicită judecata în lipsă,instanța reține cauza în pronunțare.
După terminarea ședinței de judecată, după ședința de apeluri, s- reluat cauza la cererea consilierului juridic -.
La a doua strigare a cauzei se prezintă consilier juridic - pentru intimată, lipsă recurentul.
Consilier juridic - solicită judecarea recursului, se opune la acordarea unui termen de judecată.
Recursul fiind în stare de judecată, s-a dat cuvântul în excepția privind tardivitatea declarării recursului.
Consilier juridic -, pentru intimată, solicită respingerea recursului ca fiind tardiv formulat având în vedere că decizia a fost comunicată la data de 12 febr.2008 iar recursul a fost declarat la data de 29 02 2008.
CURTEA DE APEL;
Asupra recursului civil de față;
Judecătoria Iași, prin sentința civilă 1231 din 7.02.2007, a respins acțiunea formulată de reclamantul -, domiciliat în I,-, -. A,.5,. 15, în contradictoriu cu pârâta I, cu sediul în I, Calea 32.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul - a chemat în judecată pârâta I solicitând obligarea acesteia să încheie contract de închiriere pentru camera nr. 61 a de nefamiliști din I, str. - nr. 24.
Din actele cauzei instanța a reținut, în fapt, că potrivit ordinului de cazare nr. 1681/01.03.1999, societatea pârâtă a aprobat numitei închirierea unei camere în Căminul de nefamiliști, proprietatea pârâtei, situat în I,-.
Mai reține instanța, în baza acestui ordin, că reclamantul nu este menționat ca fiind persoană beneficiară a locațiunii camerei de cămin închiriată de către sora sa, astfel încât, chiar dacă a locuit o perioadă de timp în această încăpere și a achitat chiria aferentă, nu a dobândit în acest fel calitate de chiriaș, ci doar de persoană tolerată.
Reclamantul nu a dovedit în cauză că este beneficiarul unui ordin de cazare emis de către societatea pârâtă, care are semnificația acceptului - manifestării consimțământului - proprietarului la stabilirea raportului juridic de locațiune.
A apreciat instanța că nu poate fi reținută, ca dovadă a raportului de locațiune sau ca început de dovadă scrisă a contractului de închiriere, rezoluția conducerii societății pârâte aplicată pe cererea de transfer formulată de către sora reclamantului, aceasta vizând doar aprobarea acestei cereri și nu încheierea unei convenții cu reclamantul.
Contractul de locațiune, reglementat de dispozițiile art. 1410 și urm. Cod civil, reprezintă convenția în temeiul căreia locatorul se obligă să asigure locatarului folosința temporară, totală sau parțială a unui bun în schimbul unei sume de bani sau alte prestații numită chirie.
Deși locațiunea este un contract consensual, fiind valabil încheiat prin acordul fie și tacit al părților, proba contractului se face prin înscris sau în lipsa acestuia fiind supus unui sistem mai riguros de dovadă decât celelalte contracte, reglementat de dispozițiile art. 1416 - 1417 Cod civil.
A reținut instanța că societatea pârâtă, proprietar al de nefamiliști din str. - nr. 24, potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate aflat la fila 14 dosar, procesul-verbal de recepție preliminară și de dare în folosință nr. 6666 din 05.08.1976, nu și-a manifestat consimțământul la încheierea contractului de închiriere, manifestându-și în mod expres intenția în sensul evacuării reclamantului atât prin notificarea nr.6812/20.06.2003 cât și prin introducerea acțiunii în evacuarea acestuia, înregistrată pe rolul instanței sub nr.9166/2006, situație în care, în condițiile în care reclamantul nu a dovedit existenta contractului de locațiune și a clauzelor acestuia, pronunțarea de către instanță a unei hotărâri care să înlocuiască voința proprietarului pentru închirierea bunului împotriva voinței acestuia este neîntemeiată, motiv pentru care a fost respinsă acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică.
Prin decizia civilă nr. 741/24 octombrie 2007 pronunțată de tribunalul Iașis -a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamant.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin cererea introductivă, reclamantul - a solicitat ca pârâta "" I să fie obligată să încheie un contract de închiriere pentru camera nr. 61 din Căminul de nefamiliști situat la adresa din I, str. - nr.24, cu motivarea, în esență, că locuiește în această cameră, pentru care achită lunar chiria, că a fost salariatul pârâtei, și că locațiunea sa a fost acceptată expres de către pârâtă care a aprobat în anul 2000 cererea surorii sale, () de a se muta din această cameră,pe care o deținea cu ordin de cazare emis de pârâtă și în care locuia împreună cu el, în camera nr. 54 și, implicit, rămânerea lui în camera 61.
Ca motiv în drept al cererii s-a indicat art. 1411 și următoarele Cod civil.
Din probele administrate în cauză, coroborate între ele și cu susținerile părților, rezultă că, în fapt, sora reclamantului, a obținut Ordinul de cazare nr. 1681/1999 în Căminul de nefamiliști al societății pârâte. Ordinul este emis de către pârâtă și în el sunt consemnate obligațiile pe care și le asumă beneficiarul (plata chiriei lunare, respectarea regulamentului de funcționare a, anunțarea plecării definitive din cămin, predarea spațiului fără obiecțiuni în termen de 15 zile de la comunicare, în cazul în care societatea are nevoie de spațiu, obligația de a nu caza persoane străine în spațiul închiriat etc.).
La data de 19.10.2000 adresează pârâtei o cerere de aprobare a mutării în camera de cămin 54, împreună cu, făcând și mențiunea că fratele său, cu care locuiește, se căsătorește. Cererea este aprobată.
Potrivit chitanțelor depuse la dosar și adeverinței 18/2005 emisă de Asociația de proprietari "- - nr. 24, -.3" I, reclamantul plătește chiria pentru camera 61 din anul 1999 și nu are datorii la întreținere, iar potrivit copiei după cartea de muncă, a fost angajatul societății pârâte în anii 1990-1992.
Prin notificarea 6812/20.06.2003, societatea pârâtă somează pe reclamant să elibereze camera de cămin întrucât nu deține nici un document încheiat cu societatea care să ateste calitatea de chiriaș.
Societatea pârâtă depune la dosar sentința civilă nr. 9088 din 15.09.2003 a Judecătoriei Iași prin care s-a respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu ea având ca obiect încheierea contractului de vânzare cumpărare pentru camera 61. Potrivit susținerilor pârâtei, necontestate de reclamant, această hotărâre a rămas irevocabilă prin decizia 3281/2004 pronunțată de înalta Curte de Justiție și Casație iar pe rolul Judecătoriei Iași se găsește cererea de evacuare a reclamantului din spațiul în litigiu.
Sunt depuse, de asemenea de către pârâtă, procesul de recepție preliminară și dare în folosință a și certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M 03 nr. 0100 din 24.03.1993, cu susținerea că acest cămin este proprietatea ei și a fost construit din fonduri proprii pentru asigurarea de spații locative salariaților unității care nu locuiau în I și nu aveau posibilitate de navetă. Se susține și că atribuirea camerelor se făcea numai pe bază de ordin de cazare.
Prima instanță a raportat elementele esențiale ale situației de fapt la dispozițiile legale în materie și a reținut corect că pârâta nu poate fi obligată la încheierea unui contract de închiriere.
Potrivit art. 1411 și următoarele Cod civil, locațiunea este un contract prin care una dintre părți se îndatorește a asigura celeilalte folosința unui lucru pe un timp determinat, pentru un preț determinat și a cărui existență se dovedește, ca regulă, prin înscrisul încheiat de părți.
În cauza de față, un contract în formă scrisă nu există, pentru a dovedi neîndoielnic consimțământul fiecărei părți la încheierea lui, iar despre un acord de voință, de esența oricărui contract, nu se poate vorbi câtă vreme, pe de o parte, reclamantul nu a dovedit că a solicitat pârâtei emiterea unui ordin de repartiție sau încheierea unui contract de închiriere, la momentul eliberării spațiului de către locatarul anterior, ca premisă pentru consimțământul acesteia, pe care îl invocă iar, pe de altă parte, pârâta l-a notificat să elibereze spațiul.
Cum legea sau acordul părților permit instanței să intervină în raporturile dintre particulari pentru a impune o conduită, cu atât mai mult pe tărâmul folosinței unui bun aflat în proprietate privată, iar în cazul de față un asemenea temei nu există, pretenția de obligare a pârâtei la încheierea unui contract de închiriere a fost corect respinsă.
Împrejurările de fapt ce rezultă din probe, invocate în motivele de apel d e reclamant - locațiunea anterioară cu sora sa, fără un ordin de cazare propriu, plata chiriei și încasarea acesteia de către reclamanta, în lipsa unui acord, calitatea de fost salariat al pârâtei - nu atrag în sarcina pârâtei obligația pe care reclamantul o pretinde.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate.
În opinia recurentului instanța a ignorat actele depuse la dosar și care dovedesc calitatea de chiriaș și, totodată, plata chiriei pentru spațiul în care locuiește.
La data de 19 octombrie 2000 sora recurentului, () a cerut aprobarea intimatei pentru a se muta în camera 54 împreună cu numita, în urma transferului aprobat de către conducerea societății, cât și rămânerea recurentului în respectivul spațiu, realizându-se prin această aprobare convenția de închiriere, fără a fi finalizată în forma scrisă.
Faptul juridică că părțile au convenit asupra închirierii garsonierei este dovedit și cu chitanța de plată a fondului de rulment.
Locațiunea în speță a fost acceptată în mod expres, în sensul că s-a aprobat eliberarea camerei și, respectiv, aprobarea în forma nescrisă prin acordul tacit al părților, art. 1416 - 1417 Cod civil.
Societatea a fost de rea-credință atâta timp cât a încasat sumele lunare de plată a întreținerii pentru spațiul de locuit, situație care este dovedită prin chitanțele depuse la dosarul cauzei.
În atare situație sunt aplicabile dispozițiile art. 1410 și următoarele Cod civil, contractul de locațiune reprezentând convenția în temeiul căreia locatorul se obliga să asigure locatarului folosința temporară totală sau parțială a unui bun în schimbul unei sume de bani sau prestație numită chirie.
Consideră recurentul că a dovedit faptul că ocupa acest spațiu în calitate de locatar, și nu de tolerat, locațiunea fiind acceptată în mod tacit de intimată care, ulterior, fiind de rea credință, nu a desăvârșit convenția și din punct de vedere formal.
Prin întâmpinare, intimata Ias olicitat respingerea recursului, ca nefondat, susținând că societatea nu a acceptat tacit șederea în spațiul locativ, așa cum s-a invocat și, mai mult i-a notificat reclamantului concediul.
În ședința publică din 26 martie 2008 instanța, din oficiu, a pus în discuția părților excepția tardivității cererii de recurs.
Recursul este tardiv.
Potrivit dispozițiilor art. 301 Cod procedură civilă termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Verificând dosarul atașat, Curtea reține că hotărârea recurată a fost comunicată reclamantului la data de 12 februarie 2008, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 29 februarie 2008, peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă.
Urmează ca instanța să respingă recursul ca tardiv formulat și să mențină hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv, recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 741 din 24 octombrie 2007 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
03.05.2008
tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Viorica OlariuJudecători:Viorica Olariu, Cristiana Angelescu, Liliana Palihovici
