Obligație de a face. Decizia 158/2010. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ nr.158/

Ședința publică din 24 februarie 2010

PREȘEDINTE: Rujița Rambu

JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu

JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu G -

GREFIER: - -

S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul recurent, pârâta recurentă și intervenienta recurentă împotriva deciziei civile nr.540/02.07.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, având ca obiect sistare indiviziune.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua apelare a cauzei, se prezintă personal intervenienta recurentă și ca mandatar al pârâtei recurente () -, lipsă fiind reclamantul recurent.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Recursurile au fost declarate în termen și sunt legal timbrate cu câte 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată comunicat de către Înalta Curte de Casație și Justiție dosarul de fond, cu solicitarea de a fi restituit până la data de 17.05.2010; sunt depuse la dosar - prin registratura instanței - la data de 23.02.2010 cererea intervenientei recurente, însoțită de un set de înscrisuri în xerocopie; la aceeași dată s-a depus cererea formulată de aceeași parte în nume propriu cât și în calitate de mandatar al pârâtei recurente () -, în cuprinsul căreia se solicită suspendarea judecării cauzei în baza art.244 pct.1 pr.civ. la care s-a atașat xerocopia adresei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală, în care se precizează că dosarul nr-, având ca obiect cerere de revizuire formulată împotriva unei încheieri a Curții Constituționale, are fixat termen de judecată la data de 17.05.2010, și xerocopia citației emise în dosarul nr- al aceleiași instanțe; la data de 24.02.2010 s-au depus cererea și concluziile scrise formulate, de asemenea, de către intervenienta recurentă, prin care se reiterează cererea de suspendare a judecării prezentei cauze, la care s-a atașat un set de înscrisuri în xerocopie.

Intervenienta recurentă învederează instanței că susține cererea de suspendare a judecării prezentei cauze.

Instanța, în deliberare, respinge cererea de suspendare în baza art.244 pct.1 pr.civ. a judecării recursului, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile cerute de acest text legal, cererea de revizuire neavând legătură cu prezenta cauză.

Intervenienta recurentă arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.

Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Intervenienta recurentă solicită instanței să nu judece recursul la acest termen de judecată și depune la dosar cerere de recuzare a președintelui completului de judecată, d-na judecător, și a d-lui judecător, cu motivarea că s-a respins cererea de suspendare. Cererea de recuzare este timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.

Instanța, având în vedere că în cauză s-a mai formulat o astfel de cerere împotriva acelorași judecători și pentru aceleași motive în baza art.28 al.3 pr.civ. respinge cererea de recuzare ca inadmisibilă.

, în nume propriu și pentru pârâta recurentă () -, solicită admiterea ambelor recursuri, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Solicită respingerea recursului reclamantului recurent; nu solicită cheltuieli de judecată.

Arată că în cauză sunt incidente dispozițiile art.304 pct.5 și art. 312 al.5 pr.civ. întrucât a fost încălcat dreptul de apărare la instanța de apel. Depune la dosar concluzii scrise.

După dezbaterea cauzei, dar înaintea încheierii ședinței publice, se prezintă avocat pentru intervenienta recurentă, care pune concluzii de admitere a recursului părții pe care o reprezintă.

CURTEA

Deliberând asupra recursurilor, constată:

Prin sentința civilă nr.143/22.01.2007, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Lugoja admis acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei și a dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul situat în L, str.-, nr.13,.2, jud.T, înscris în CF nr.368/I/II, nr.top 1467/27/2/II, prin atribuirea întregului imobil, cu o valoare de circulație de 348.610 lei (RON), pârâtei.

A obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a unei sulte de 177.294 lei (RON) până la data de 31.07.2007.

A respins cererea reconvențională a pârâtei, având ca obiect anularea licitației, pentru lipsă calitate procesuală activă.

A respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta, având ca obiect anularea licitației, pentru autoritate de lucru judecat.

A respins ca neîntemeiate celelalte cereri formulate de reclamant, de pârâtă și de intervenientă.

A obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 508,50 lei (RON), cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâta și intervenienta sunt surori și au deținut în indiviziune cote de fiecare din apartamentul nr.2 situat în L, str.- nr.13, evidențiat în CF 368/I/II, nr.top 1467/27/2/II.

Intervenienta a fost debitoarea numitului și prin încheierea nr.2188/31.10.2003 a Judecătoriei Lugoj, instanța a încuviințat executarea silită a titlului executoriu, respectiv contractul de împrumut nr.1451/1996.

În dosarul execuțional format, acest creditor s-a îndreptat pentru recuperarea creanței sale asupra cotei părți din apartamentul nr.2 proprietatea intervenientei, cotă ce a fost vândută la licitație la 29.10.2004 reclamantului.

Pe toată perioada executării contractului de împrumut atât intervenienta cât și pârâta au formulat foarte multe contestații la executare, având ca obiect anularea licitației și revenirea la situația anterioară de carte funciară, toate fiind respinse.

S-au purtat procese și în legătură cu contractul de împrumut, cu perimarea și prescripția acestuia, însă pentru toate există sentințe definitive și irevocabile de respingere a cererilor.

Potrivit art.728 civ. nimeni nu este obligat să rămână în indiviziune, motiv pentru care reclamantul a promovat prezenta acțiune.

În cauză s-a efectuat un raport de expertiză extrajudiciar de expertul, contestat de către pârâtă. S-a efectuat și o expertiză tehnică judiciară de către expertul și apoi un supliment efectuat de către același expert, stabilindu-se valoarea de circulație a imobilului reactualizată la 354.589 lei (RON), pentru casă și teren, iar valoarea sultelor fiecărei părți de câte parte fiecare s-a stabilit la 177.294 lei (RON) fiecare.

Instanța de judecată a încuviințat în dosarul casat și efectuarea unei contraexpertize cu experți aleși de către mandatara pârâtei și reclamantei reconvenționale și în calitate de intervenientă, dar cei trei experți constructori, deși s-au deplasat la sediul imobilului, nu au putut efectua expertiza din culpa acesteia, ba mai mult, au fost dați în judecată pentru tulburare de posesie.

S-a reținut că atât reclamantul, cât și pârâta și intervenienta sunt de acord ca întregul imobil să fie atribuit pârâtei.

Cu privire la cererea de intervenție formulată de către pentru anularea licitației, prima instanță a considerat că aceasta s-a judecat în mai multe procese și operează excepția de autoritate de lucru judecat.

Pârâta a formulat o cerere reconvențională, prin care a solicitat anularea licitației ca nelegală, netemeinică și executată în baza unui act în copie legalizată, perimat și prescris.

Această cerere reconvențională a fost respinsă pentru lipsă calitate procesuală activă, având în vedere că pârâta nu a fost parte în dosarul execuțional, nu justifică nici un interes în cauză și nu a suferit nici o vătămare prin executarea silită.

Împotriva sentinței civile nr.143/22.01.2007 a Judecătoriei Lugoj au declarat apel pârâta și intervenienta, apelurile fiind respinse prin decizia civilă nr.540/02.07.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

Prin aceeași decizie a fost respinsă cererea reclamantului pentru actualizarea sultei datorată de pârâtă.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că cererea reconvențională a fost respinsă de instanța de fond pentru lipsa calității procesuale active, excepție corect reținută, întrucât dispozițiile art.399 pr.civ. stabilesc că doar cei vătămați în drepturile lor prin executare pot formula această acțiune. Pârâta apelantă nu fost vătămată, așa cum susține, prin deposedarea de suprafața de 161 mp teren în cadrul executării silite; reclamantul a adjudecat la licitație doar cota de din apartamentul nr.2 și din 322 mp teren, deci din apartament și suprafața de 161 mp.

În aceste condiții, pârâta se află în situația de a fi coproprietar cu reclamantul, dar aceasta nu reprezintă o vătămare a drepturilor sale, nefiind afectat dreptul de proprietate.

In ceea ce privește expertiza de evaluare efectuată în cauză, instanța a reținut că raportat la obiecțiunile formulate de pârâtă și intervenientă, s- încuviințat efectuarea unei contraexpertize, dar pârâta și intervenienta nu au înțeles să permită accesul în imobil al părții adverse, experților desemnați și propriului apărător ales. Deși au formulat cereri de amânare a efectuării expertize, încuviințate de către experți, acestea au perseverat în aceeași atitudine de a nu permite efectuarea lucrărilor la fața locului pentru întocmirea raportului de expertiză.

Prin această atitudine, apelantele înseși au determinat efectuarea unei expertize pe bază de fotografii, din exterior. Critica privind însușirea concluziilor unui nespecialist nu poate fi așadar reținută, raportul de expertiză având la bază actele prezentate, anunțurile de ziar privind prețul de vânzare al unor imobile similare.

Cu privire la criticile de fond ale soluției date în contestația la executare, tribunalul a constat că toate aspectele de nelegalitate sau netemeinicie ale actelor de executare, inclusiv interdicția prevăzută de art.1309 civ. au format obiectul controlului judecătoresc, stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat în dosarele nr.1398/2005, 3612/2004, 3372/2002 faptul că procedura de licitație a fost legală.

In ceea ce privește încălcarea dreptului de preemțiune invocat de intervenientă, instanța a constatat că doar pârâta era în măsură să se prevaleze de dispozițiile Legii nr. 54/1998, în vigoare la data adjudecării, 29.10.2004, ceea ce însă nu a înțeles să facă.

Nici Legea nr.7/1996 nu a fost încălcată în speță, întrucât, deși au încercat să inducă ideea că terenul adjudecat de reclamant nu le aparține, dovada contrară rezultă din extrasele de carte funciară nr.368/I/I/II.

In ceea ce privește îmbogățirea fără justă cauză determinată de faptul că reclamantul a adjudecat imobilul de valoarea de 185.000.000 lei vechi, iar pârâta apelantă este obligată la o sultă mult mai ridicată din punct de vedere valoric, 177.294 lei, instanța a constatat că nici acest argument nu poate fi primit, întrucât imobilul a fost dobândit în procedura executării silite, în lipsa unor alte oferte de preț mai mare. Evoluția prețurilor pe piața imobiliară din anul 2004 până în anul 2007, dar și faptul că imobilul cu această valoare mare rămâne în patrimoniul pârâtei, conduc la concluzia că patrimoniul său nu se micșorează, ci este înlocuit de cota parte de din bun.

În ceea ce privește solicitarea reclamantului de actualizare a sultei, instanța de apel a constatat că cererea, admisibilă în baza art.294 pr.civ. este lipsită de interes față de dispozițiile art.371 indice 2 alin.3 pr.civ, care permit executorului judecătoresc să actualizeze creanța în sensul solicitat de creditor, prin aplicarea indicelui de inflație.

Împotriva deciziei civile nr.540/02.07.2008 a Tribunalului Timiș au declarat recurs în termenul legal reclamantul, pârâta și intervenienta.

În motivarea recursului, invocând art.304 pct.9 pr.civ. reclamantul a arătat că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a art.3712al.3 pr.civ. atunci când i-a respins cererea de actualizare a sultei, cerere formulată în baza art.294 al.2 pr.civ.

Reclamantul a susținut că din coroborarea art.3712al.3 cu art.282 și următoarele pr.civ. rezultă că executorul judecătoresc poate actualiza o sumă cuprinsă într-o hotărâre judecătorească pronunțată în apel, însă actualizarea sumei pentru perioada cuprinsă între hotărârea primei instanțe și hotărârea pronunțată în apel revine instanței de apel.

În motivarea recursului său, pârâta a arătat că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată fără a se verifica falsul în înscrisuri oficiale care s-a făcut în dosarul execuțional cu concursul executorului judecătoresc.

Pârâta a contestat expertiza efectuată în cauză nu de către un expert în construcții, ci în sudură, pe bază de fotografii făcute din exterior.

A solicitat desființarea dosarului de față, alături de cele anexate, inclusiv anularea dosarului de licitație nr.222/2004, care s-a întocmit în baza unui dosar perimat, revenirea la situația anterioară de carte funciară, prin radierea dreptului de proprietate al reclamantului.

În motivarea recursului său, intervenienta a contestat expertiza efectuată în cauză pe bază de fotografii exterioare de către un expert în sudură. A arătat că sulta a fost calculată greșit, prin luarea în calcul a terenului de 161 mp, care este proprietatea pârâtei, prejudiciată astfel, în timp ce patrimoniul reclamantului a fost mărit.

A invocat nulitatea absolută a licitației, care reprezintă titlul reclamantului, încuviințarea executării silite și în general nerespectarea legii în dosarul execuțional.

Reclamantul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor declarate de pârâtă și intervenientă.

A arătat că pârâta nu a permis în mod repetat accesul în imobil experților și de aceea s-a recurs la fotografii exterioare, iar la raportul de expertiză nu a formulat obiecțiuni.

A mai arătat că motivele de recurs invocate de intervenientă nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pr.civ.

Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art.306 al.2 pr.civ. față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce privește recursul reclamantului, în mod corect instanța de apel a reținut ca fiind lipsită de interes cererea acestuia de actualizare a sultei, în condițiile în care art.3712al.3 pr.civ. permite actualizarea în cursul executării silite.

Afirmația reclamantului în sensul că pentru perioada cuprinsă între pronunțarea hotărârii de către prima instanță și cea pronunțată în apel actualizarea se impune a fi făcută de către instanța de apel, nu este confirmată de dispozițiile legale referitoare la calea de atac a apelului.

Art.3712al.3 pr.civ. permite actualizarea sumelor cuprinse în orice titlu executoriu, începând cu pronunțarea acestuia.

Pârâta și intervenienta nu invocă în recursurile declarate motive de nelegalitate care să se încadreze în dispozițiile art.304 pr.civ.

Ambele contestă titlul de proprietate al reclamantului asupra cotei de din imobilul în litigiu, obținut în urma executării silite generate de un contract de împrumut încheiat de intervenientă.

Așa cum însă au reținut și instanțele anterioare, executarea silită a fost contestată prin intermediul mai multor contestații la executare, care au fost respinse în mod irevocabil și au intrat în puterea lucrului judecat.

Reclamantul este proprietar asupra cotei de din imobil, aflându-se în coproprietate cu pârâta, care deține cealaltă cotă de, iar art.728 civ. îi dă dreptul să seară sistarea indiviziunii.

În ceea ce privește expertiza avută în vedere de instanțe, pe care acum pârâta și intervenienta o contestă, este culpa lor că nu s-a putut duce la bun sfârșit contraexpertiza încuviințată în cauză, fiindu-le interzis experților accesul în imobil de către acestea.

Față de aceste considerente, în baza art.312 al.1 pr.civ. Curtea va respinge recursurile declarate de reclamantul, pârâta și intervenienta împotriva deciziei civile nr.540/02.07.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de reclamantul, pârâta și intervenienta împotriva deciziei civile nr.540/02.07.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 24 februarie 2010.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - G -

Grefier,

- -

Red.RR/17.03.2010

Tehnored.MM/5 ex/25.03.2010

Instanță fond: Judecătoria Lugoj - jud.

Inst.apel: Tribunalul Timiș - jud.,

Comunicat 3 exemplare

Președinte:Rujița Rambu
Judecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 158/2010. Curtea de Apel Timisoara