Obligație de a face. Decizia 1588/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
Dosar nr-
(8248/2008)
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1588R
Ședința publică din 13.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Zuluf Petronela Iulia I
JUDECĂTOR -- - -
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.4703 din data de 05.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.11579/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul personal, lipsind recurenta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Se învederează faptul că la dosar intimatul a depus prin serviciul registratură la data de 05.03.2009 întâmpinare și set înscrisuri în 2 exemplare.
Curtea procedează la legitimarea intimatului cu CI seria - nr.-.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimatul, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă civile nr.4703 din data de 05.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.11579/3/LM/2008, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și a fost obligat pârâtul să-i elibereze reclamantului o adeverință din care să rezulte cuantumul indemnizației de conducere de care a beneficiat acesta în perioada 1.07.1965 - 1.03.1970 și în perioada 1.07.1972- 1.11.1985.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, eclamantul a fost salariatul fostului Minister al Industriei Ușoare, în funcția de director adjunct la direcția de investiții, în perioada 01.07.1965 - 01.11.1985, astfel cum rezultă din carnetul de muncă seria - nr.58469, anexat integral în copie, la paginile 16-21, respectiv la numărul curent 11-26.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a preluat la momentul desființării fostului Minister al Industriei Ușoare activul și pasivul acestei instituții, drepturile și obligațiile, personalul și arhiva acestuia.
În acest context, pârâtul a preluat și obligațiile fostului angajator față de salariații săi.
Legea contabilității nr.82/1991 republicată prevede la art.24 și art.25, faptul că statele de salarii se păstrează timp de 50 de ani iar în cazul pierderii trebuie refăcute în termen de 30 de zile, răspunderea fiind a ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective, conform art.10 alin.1 din aceeași lege.
Potrivit dispozițiilor art.40 alin.2 lit.h) din Codul muncii, una din obligațiile principale ce-i revin angajatorului in executarea raporturilor de munca este aceea de a elibera la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului.
În baza art.34 alin.5 din Codul muncii, la solicitarea salariatului angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate.
S-au reținut și dispozițiile art.78 alin.(4) din Legea nr.19/2000, precum și ale Cap. 9, dispoziții tranzitorii din același act normativ, precum și faptul că, față de actele normative incidente în materie pârâtul, în calitate de angajator sau de deținător al fondului arhivistic și a documentelor referitoare la salarizarea și activitatea desfășurată de personalul ce a activat în cadrul fostului Minister al Industriei Ușoare în perioada de referință are obligația de a elibera foștilor angajați care nu își pot dovedi stagiu de cotizare și vechimea în muncă prin înscrierile din carnetul de muncă adeverințe din care să rezulte toate veniturile brute, inclusiv sporurile cu caracter permanent și alte asemenea venituri pentru care s-au achitat contribuția de asigurări sociale, necesare la stabilirea drepturilor de pensie a acestora.
Tribunalul nu a reținut susținerea pârâtului în sensul că nu deține spre păstrare în arhiva sa nici o categorie de documente contabile de la fostul Minister al Industriei ușoare câtă vreme, avea obligația potrivit art. art.24 și art.25 din Legea contabilității nr.82/1991 republicată, să păstreze statele de salarii timp de 50 de ani iar în cazul pierderii, acestea trebuiau refăcute în termen de 30 de zile, fiind un fapt fără precedent și de neconceput ca tocmai Ministerul Economiei și Finanțelor care potrivit legii contabilității exercită controlul asupra modului în care se aplică prevederile acestei legi (art.45 din lege), elaborează și emite reglementări cu privire la întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse, să susțină în fața instanțelor în apărare tocmai nerespectarea de către acesta a prevederilor legale pe care este nu numai ținut să le respecte ca toți destinatarii reglementării ci, mai are și atribuția să facă să fie respectate și să asigure el însuși respectarea acestor reglementări.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. recurentul a arătat că eclamantul nu a făcut dovada ca activul si pasivul Ministerului Industriei Ușoare a fost preluat de Ministerul Economiei si Finanțelor, inclusiv arhiva acestui minister, astfel cum era obligat conform art.1169 cod civil și nici instanța in virtutea rolului activ nu a considerat necesar sa facă demersuri in sensul emiterii unor adrese către instituțiile statului care ar fi posibil sa dețină arhivele Ministerului Industriei Ușoare.
S-a mai arătat că in condițiile in care reclamantul nu are posibilitatea sa facă dovada drepturilor salariale obținute la fostul angajator, devin aplicabile dispozițiile art.l61 alin.2 din Legea nr.19/2000, astfel la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe tara, in vigoare in perioada respectiva.
S-a mai arătat că, în ceea ce privește perioada 01.07.1972 - 01.11.1985 nu rezultă faptul că reclamantul ar fi beneficiat de indemnizație de conducere, iar potrivit mențiunilor din carnetul de muncă la reclamantului, în anul 1972 acesta și-a schimbat funcția și salariu.
Prin întâmpinare intimatul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, depunând în copie carnet de muncă, practică judiciară în materie.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
În mod corect instanța de fond a reținut că în perioada 01.07.1965-01.11.1985, reclamantul a avut funcția de Director Adjunct la Direcția de Investiții din cadrul fostului Minister al Industriei Ușoare, iar la momentul desființării acestuia, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a preluat activul și pasivul acestei instituții, deci implicit și obligațiile fostului angajator față de salariații săi.
În mod corect instanța de fond a înlăturat argumentele pârâtului în sensul că acesta nu deține spre păstrare în arhiva sa nici o categorie de documente contabile de la fostul Minister al Industriei Ușoare, câtă vreme potrivit art.24 și 25 din Legea nr.82/1991 republicată, acesta avea obligația de a păstra statele de salarii timp de 50 de ani, iar în cazul pierderii, acestea trebuiau refăcute în termen de 30 de zile.
Se rețin, de asemenea, și dispozițiile art.34 și art.40 din Codul muncii, potrivit cărora angajatorul are obligația să elibereze la cererea salariatului adeverințe întocmite conform dispozițiilor OUG nr.4/2005, care să ateste calitatea de salariat a solicitantului, perioada în care a lucrat, funcția, meseria, specialitatea, denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată, perioada în care a primit sporul, temeiul în baza căruia s-a acordat.
Cum reclamantul a beneficiat de indemnizație de conducere în perioada 01.07.1965-01.03.1970 și 01.07.1972-01.11.1985, perioadă în care a fost Director Adjunct (Director General Adjunct și Director Tehnic), la Direcția de Investiții din cadrul Ministerului Industriei Ușoare și cum pentru perioada 01.03.1970-01.07.1972 în carnetul de muncă este menționat cuantumul indemnizației de conducere și cum prin refuzul de emitere a unei adeverințe care să cuprindă cuantumul indemnizației de conducere pentru perioada în litigiu, reclamantul ar fi privat de aplicarea principiului contributivității reglementat de dispozițiile art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, ținând seama și de dispozițiile art.24 și 25 din Legea nr.82/1991, art.40 alin.2 lit.h și art.34 alin.5 din Codul muncii, precum și față de împrejurarea că pârâtul este gestionarul fondului arhivistic al fostului Minister al Industriei Ușoare a cărei activitate și patrimoniu le-a preluat, se impune ca recurentul să procedeze la eliberarea unei adeverințe care să ateste datele ce rezultă din evidențele sale în privința drepturilor salariale încasate de reclamantul-intimat.
Drept consecință, în baza art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.4703 din data de 05.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.11579/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
25.03.2009
Jud. fond:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Zuluf Petronela Iulia