Obligație de a face. Decizia 1592/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1592/
Ședința publică din 15 octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta, cu sediul în comuna, sat,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 912 din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentanta reclamantei intimate, av. în substituirea av., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru, iar pârâta recurentă a comunicat prin fax o adresă, fără a anexa înscrisurile la care face referire în această adresă.
Reprezentanta reclamantei intimate nu are cereri de formulat, împrejurare în raport de care instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, precum și obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș în dosar nr-, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, obligarea pârâtei la îndeplinirea formalităților legale privind încetarea contractului de muncă, obligarea pârâtei la plata sumei de 2996 lei reprezentând drepturi salariale, și a contribuțiilor legale.
Prin sentința civilă nr. 912/25 iunie 2009, Tribunalul Mureșa admis acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta și, drept consecință:
- a obligat pârâta la îndeplinirea formalităților legale privind încetarea contractului de muncă al reclamantei;
- a obligat pârâta să înscrie în carnetul de muncă al reclamantei mențiunile referitoare la încetarea contractului de muncă al reclamantei și să îi predea acesteia carnetul de muncă;
- a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a drepturilor de natură salarială cuvenite pentru perioada ianuarie - aprilie 2009, calculate în funcție de salariul de bază de 720 lei, drepturi bănești din care pârâta va reține și va vira contribuțiile legale;
- a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei sa sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că reclamanta a fost angajata pârâtei în baza contractului individual de muncă nr. 14/13.10.2008, îndeplinind funcția de vânzătoare, până la data de 08.04.2009 când și-a depus demisia motivat de faptul că pârâta nu i-a acordat salariul aferent perioadei ianuarie - aprilie 2009 și pentru concediul medical efectuat în perioada 23.02.2009 - 7.04.2009.
Pârâta nu a depus probe din care să reiasă efectuarea cercetării disciplinare a reclamantei și nici înscrisuri care să dovedească achitarea către reclamantă drepturilor de natură salarială.
Reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 79 alin.8 Codul muncii, art. 154 alin.2, 155 - 156, art. 161 alin.1 - 2 și art. 40 lit. f din Codul muncii, instanța de fond s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei sentințe a formulat, în termen legal, recurs, pârâta solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii reclamantei.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că a invitat- pe reclamantă de nenumărate ori să semneze statul de plată și să ridice salariile restante, însă aceasta a refuzat. În ceea ce privește contribuțiile față de instituțiile statului, recurenta a arătat că cererea reclamantei este inadmisibilă și neîntemeiată, deoarece aceste sume nu trebuie înmânate reclamantei ci instituțiilor în drept, ceea ce s-a și făcut de altfel.
În ceea ce privește contractul individual de muncă, pârâta arată că acesta a fost desfăcut la data de 13.05.2009 conform art. 61 lit. a din Codul muncii, deoarece reclamanta a refuzat să mai lucreze cele 15 zile lucrătoare din perioada preavizului. Cartea de muncă se află la ITM Reghin, punct de lucru Reghin.
Cu privire la drepturile salariale, pârâta arată că deși cuantumul acestora nu este corect indicat, este dispusă să le plătească.
Examinând sentința atacată în raport de motivele și reținând incidența în cauză a prevederilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel urmează a respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin recursul declarat, pârâta recunoaște de fapt pretențiile formulate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.
Astfel, în ceea ce privește încetarea contractului de muncă semnat de părți la data de 13.10.2008 sub nr. 14, pârâta recunoaște că la data de 08.04.2009 reclamanta și-a depus demisia susținând că nu a respectat termenul de preaviz.
Sub acest aspect trebuie arătat că din punct de vedere procedural, legea impune salariatului o singură condiție de ordin formal și anume să înștiințeze angajatorul despre hotărârea de a denunța contractul.
În conformitate cu art. 79 alin.8 din Codul muncii, salariatul poate demisiona fără preaviz în situația în care angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă.
În cauză, motivul demisiei a fost neplata drepturilor salariale cuvenite reclamantei. Sub acest aspect pârâta recunoaște, implicit, că nu a achitat reclamantei aceste drepturi, pretextul fiind că aceasta nu s-a prezentat în vederea ridicării banilor. Această susținere trebuie însă, conform art. 287 Codul muncii dovedită cu statele de plată emise în fiecare lună chiar nesemnate de reclamantă.
Referitor la obligația de a achita contribuțiile către instituțiile statului, recurenta este în eroare, un astfel de petit nefiind formulat. Reclamanta a solicitat achitarea drepturilor salariale, fiind evident că această obligație presupune pe aceea de a calcula și vira impozitul aferent în favoarea statului.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor salariale, pârâta a fost de acord să-l plătească conform dispozițiilor hotărârii atacate.
De asemenea, locul în care se află în prezent carnetul de muncă al reclamantei constituie o chestiune de executare a dispozițiilor sentinței atacate, neputând constitui motiv de recurs.
Pentru considerentele arătate, urmează ca în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâta și să mențină ca temeinică și legală sentința civilă nr. 912/25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SRL, cu sediul în com. sat,-, jud.M, împotriva sentinței civile nr.912 din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./11.11.2009
Jud.fond.;
Asist. jud.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
