Obligație de a face. Decizia 16/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.16.
Ședința publică de la 12.01.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Silvia Pană
JUDECĂTOR 3: Antonela Cătălina
GREFIER -
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI prin PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 1473/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant - SRL prin avocat cu împuternicirea avocațială nr. - din 09.06.2009 la fila 9 dosar, lipsind recurenta-pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI PRIN PRIMAR.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 11.01.2010, a fost atașat dosarul acestei secții nr-, înaintat de Tribunalului București.
Reprezentantul intimatei-reclamante - SRL, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul intimatei-reclamante - SRL, formulează concluzii de respingere a recursului astfel cum a fost formulat și motivat de recurentul-pârât, menținerea deciziei civile atacate ca fiind legală și temeinică.
Curtea reține recursul în pronunțare.
CURTEA
Princerereaînregistrată sub nr- la data de 05.10.2007 - Imobilier SRL a chemat în judecată pe pârâta Primăria Comunei prin Primar, pentru ca prin sentința ce se va pronunța, pârâta să fie obligată să ridice canalul colector edificat pe terenul proprietatea sa și să-i repare prejudiciul produs estimat la suma de 338.030 lei.
În subsidiar, în ipoteza în care primul capăt de cerere nu ar putea fi admis, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la modificarea regimului acordat, astfel încât imobilul deținut în proprietate, să poată fi exploatat ca și cum nu s-ar fi intervenit niciodată asupra lui, precum și obligarea acesteia la plata de daune cominatorii în cuantum de 1000 lei pentru fiecare zi de întârziere. A mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că pârâta a edificat abuziv pe terenul proprietatea reclamantei, un canal colector, ce-i tranzitează terenul, situație ce a determinat, schimbarea regimului juridic al terenului, în teren cu destinație agricolă. O atare situație pune reclamanta în imposibilitate de a-și mai realiza proiectul de a construi un complex de locuințe, cel puțin în zona de protecție, situată de o parte și de alta a canalului. Față de această situație reclamanta a apreciat că, în condițiile în care nu mai poate folosi terenul în conformitate cu destinația sa inițială, prin aceea că nu mai poate demara proiectul imobiliar, a suferit un prejudiciu cert pe care l-a estimat la suma de 338.030 lei.
În drept au fost invocate dispozițiilor art. 480, 1073 Cod civil, 172 Cod procedură civilă, Legea 33/1934 și Constituția României.
Având în vedere că acțiunea dedusă judecății, nu cuprinde motivele de fapt pe care se întemeiază capetele de cerere referitoare la repararea prejudiciului, la modificarea regimului de construcție și la daune interese, instanța a pus în vedere reclamantei, ca în conformitate cu dispozițiilor art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă să facă precizări în scris în sensul celor semnalate.
La termenul din 11.01.2008 reclamanta a depusprecizărilesolicitate.
Astfel, a arătat că în condițiile în care mai mult de J din terenul său este inutilizabil ca urmare a faptei comise de pârâtă, este îndreptățită să solicite despăgubiri, și că sub acest aspect suma cerută, echivalentul a 100.000 EURO reprezintă contravaloarea uneia din cele 20 de construcții pe care le-ar fi realizat dacă ar fi putut să-și pună în practică proiectul imobiliar.
În legătură cu primul capăt de cerere subsidiar, reclamanta a arătat că, modificarea regimului actual de a construi, presupune dreptul său de a beneficia de posibilitatea de a exploata terenul ca și când nu s-ar fi executat canalul colector, în concret, posibilitatea de a construi în regim de înălțime.
Ultimul capăt de cerere a fost motivat prin necesitatea de aod etermina pe pârâtă să-și îndeplinească obligația de a ridica într-un interval de timp rezonabil, canalul colector sub sancțiunea plății unor daune cominatorii.
Prinîntâmpinareadepusă la 02.08.2002, pârâta a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active și pasive ale celor două părți. A motivat prima excepție prin aceea că nu există identitate între persoana proprietarului terenului litigios și persoana care a promovat litigiul, iar pe cea de a doua, întrucât o atare calitate o are Comuna prin Primar, iar nu Primăria prin Primar și de asemenea, prin aceea că proprietar și beneficiar al canalului colector este Consiliul Județean I și nu pârâta.
Prinsentința civilă nr. 1422/21.03.2008Judecătoria Bufteaa decăzut pe reclamantă din dreptul de a completa acțiunea prin introducerea în cauză a Consiliului Local I, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, a respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei, prin Primar, constatând lipsa calității procesuale pasive a pârâtei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că cererea de chemare în judecată a altor pârâți, este întemeiată pe prev. art. 132 alin. 1 Cod de procedură civilă și ea reprezintă o completare a cererii de chemare în judecată, sub aspectul părților, completare ce trebuie formulată în termenul legal procedural, respectiv până la prima zi de înfățișare, iar cu acordul pârâtului și ulterior. În speță, reclamanta a formulat o precizare de acțiune prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a Consiliului Județean I, pe care instanța o califică însă ca pe o cerere completatoare sub aspect procesual pasiv. O atare cerere a fost formulată la al cincilea termen de judecată, după ce momentul procesual al primei zilei de înfățișare a fost depășit.
Sub acest aspect, prima zi de înfățișare s-a consumat la cel de al treilea termen, când reclamanta a provocat o nouă amânare a cauzei, pentru ca pârâtei să-i fie comunicate precizările depuse, în condițiile în care aceasta a lipsit, iar la termenul anterior i se acordase un termen pentru lipsă de apărare. De aceea, având în vedere că reclamanta a formulat completarea cererii de chemare în judecată la un termen ulterior primei zile de înfățișare, constatând opoziția pârâtei în ceea ce privește primirea ei, instanța a pronunțat sancțiunea de a decădea pe reclamantă din dreptul de a completa acțiunea.
Cercetând cu prioritate excepțiile invocate în conf. cu art. 137 pr.civ. instanța de fond a constatat că prima excepție este neîntemeiată, întrucât există identitate între reclamantă și persoana juridică titulară a dreptului în raportul juridic dedus judecății.
Astfel, sub acest aspect instanța și-a însușit punctul de vedere exprimat de reclamantă cu privire la eroarea de dactilografiere strecurată la redactarea cererii de chemare în judecată în ceea ce privește denumirea sa, iar elementele de identificare comunicate de Registrul Comerțului (număr de înregistrare și codul unic de identificare) confirmă faptul că reclamanta este una și aceiași persoană juridică cu titularul dreptului de proprietate dobândit prin contractul de vânare-cumpărare nr. 2392/22.04.1994, respectiv Internațional SRL; de aceea, instanța a respins ca neîntemeiată această excepție.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, a fost considerată însă întemeiată. Astfel, pe de o parte, în conf. cu art. 20 și 21 din. 215/2001, unitatea administrativ teritorială este reprezentată în justiție de Comună prin Primar și nu de Primărie prin Primar, cum s-a procedat în speță. Pe de altă parte, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde a fi persoana față de care reclamantul îi poate realiza dreptul pretins.
În speță, reclamanta pretinde că pârâta este persoana care a edificat abuziv un canal colector pe terenul proprietatea sa, prejudiciind-o prin aceea că nu mai poate construi în regimul inițial.
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că proprietar și beneficiar al canalului colector este Consiliul Județean I, fiind evident din această perspectivă că pârâta nu are nici un drept asupra bunului menționat și deci nici posibilitatea de a fi obligată să execute lucrări asupra unui bun ce nu îi aparține.
Prindecizia civilă nr. 1473/11.11.2008pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, îndreptată prin încheierea de ședință din 15.12.2009, s- admis apelul reclamantei, fiind desființată în parte sentința civilă apelată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. A fost menținută dispoziția referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale active.
Pentru a soluționa astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
În mod eronat prima instanță a decăzut apelanta-reclamantă din dreptul de a completa acțiunea, prin introducerea în cauză a Consiliului Județean I, întrucât acțiunea a fost modificată în termenul prevăzut de art. 132, respectiv până la prima zi de înfățișare. Tribunalul nu a subscris la teza primei instanțe conform căreia prima zi de înfățișare ar fi fost la termenul din 11.01.2008, pentru că la acest termen părțile, deși legal citate, nu puteau pune concluzii, deoarece cauza a fost amânată pentru ca pârâtei să i se comunice precizarea cererii de chemare în judecată. Prima zi de înfățișare nu poate fi considerată nici următorul termen de judecată, 08.02.2008, dată la care reclamantei i-a fost comunicată întâmpinarea.
Ca urmare, Tribunalul a apreciat că prima instanță era legal învestită cu modificarea cererii de chemare în judecată și, în consecință, aceasta ar fi trebuit să procedeze la introducerea în cauză a Consiliului Județean I, în calitate de pârât.
Pe de altă parte, Tribunalul a apreciat ca greșită, soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Primăriei com. pe capătul de cerere privind modificarea regimului acordat prin certificatul de urbanism, în condițiile în care, din dispozițiile art. 4 lit. f și art. 6 al. 2 din Legea nr. 50/1991, rezultă că primarii comunelor au competența de a elibera certificatul de urbanism, pentru lucrările care se execută în intravilanul localităților.
Față de considerentele mai sus expuse și văzând dispozițiile art. 297 Tribunalul a trimis cauza primei instanțe pentru rejudecarea fondului cauzei, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean I și Primăria com. (aceasta din urmă numai pentru capătul de cerere având ca obiect modificarea regimului acordat prin certificatul de urbanism), fiind menținută dispoziția referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale active.
Împotriva acestei decizii, pârâta a formulatrecursîn termen legal, solicitând desființarea deciziei și menținerea sentinței pronunțate în primă instanță.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pot 8, 9 și următoarele Cod pr. Civilă, s-au arătat următoarele:
1. Instanța de apel susține că în mod nelegal a fost decăzută apelanta reclamanta din dreptul de a completa acțiunea, prin introducerea în cauză a Consiliului Județean I, cerere completatoare formulată însă la al cincilea termen de Judecată, respectiv la data de 14.03.2008, pe motiv că prima zi de înfățișare a fost la această dată și nu la vreunul din termenele anterioare. Această cerere completatoare trebuie însă formulată conform prevederilor art. 132 Cod pr. Civ. anume la prima zi de înfățișare și numai cu acordul pârâtei ulterior. Prima zi de înfățișare s-a consumat la cel de-al treilea termen de judecata însă, când reclamanta a provocat o nouă amânare a cauzei, pentru ca pârâtei să-i fie comunicate precizările depuse, în condițiile în care aceasta a lipsit, iar la termenul anterior i se acordase un termen pentru lipsa de apărare. Drept urmare, reclamanta a formulat completarea cererii de chemare în judecată la un termen ulterior primei zile de înfățișare, fapt pentru care instanța de fond în mod legal a decăzut-o pe aceasta din dreptul de a completa acțiunea, după ce a constatat opoziția pârâtei în ceea ce privește primirea acesteia.
Totodată, deși reclamanta susține că a solicitat în nenumărate rânduri informații de la Primăria, care au rămas fără rezultat, neavând drept urmare cunoștință de faptul că adevăratul proprietar este Consiliul Județean, pentru a putea formula mai devreme cerere de introducere în cauză a acestuia, aceasta nu-și probează susținerile. Mai mult decât atât, pârâta a probat demersurile sale referitoare la obținerea de informații cu privire la situația terenului în speță, pe care le-a furnizat și reclamantei, pentru a putea emite în condiții legale Certificatul de Urbanism solicitat de reclamanta, așa cum rezultă și din adresa nr. 11513/11.12.2006, primind răspuns în acest sens, la data de 19.01.2007, de la Consiliul Județean I, care aduce la cunoștință că: "Condiția eliberării Certificatului de Urbanism solicitat de - SRL, este de a respecta zona de protecție a canalului colector B - - B, care este de 5 stânga, 5 dreapta față de axul canalului."
În concluzie, sunt neîntemeiate susținerile reclamantei conform cărora s-a aflat în imposibilitate de a formula cererea de introducere în cauză a Consiliului Județean mai devreme, întrucât aceasta nu avea cunoștință ca acesta este adevăratul proprietar.
2. Instanța de apel mai precizează faptul că prima instanță a analizat și admis corect excepția lipsei calității procesual pasivă a pârâtei doar pe primul capăt de cerere, referitor la ridicarea canalului colector edificat pe terenul proprietatea reclamantei, iar nu și în ceea ce privește modificarea regimului acordat prin certificatul de urbanism, în condițiile în care primarii comunelor au competența de a elibera certificatul de urbanism pentru lucrările ce se executa în intravilanul localităților.
Acest regim nu a fost acordat prin certificatul de urbanism, ci este comunicat de chiar Consiliul Județean I, proprietarul și beneficiarul canalului, așa cum rezultă din adresa nr. 652/19.01.2007, adresă prin care acesta stabilește condiția eliberării certificatului datorită regimului acestuia, impunându-se respectarea zonei de protecție a canalului colector B--B, anume de 5,0 stânga și 5,0 dreapta față de axul canalului.
Prin urmare, acest regim nu este stabilit de către Primăria pentru ca aceasta să-l poată modifica după bunul plac, ci este stabilit de alte instituții și comunicat acesteia pentru a-l putea aduce la cunoștință persoanelor îndreptățite prin Certificatul de urbanism eliberat, astfel că greșit instanța de apel a apreciat ca nefondată soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Primăriei comunei, pe capătul de cerere privind modificarea regimului acordat prin Certificatul de Urbanism.
Mai mult decât atât, pe rolul Judecătoriei Buftea există cauza cu nr-, cu aceeași reclamantă, Consiliul Județean ca și pârât și recurenta în calitate de chemată în garanție, având identitate de obiect, anume obligarea la ridicarea canalului colector edificat pe proprietatea reclamantei, obligarea pârâtului la acordarea de daune cominatorii și la acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea pricinii. Astfel, nu este întemeiată declararea apelului de către reclamantă și totodată admiterea acestuia, unde a fost invocat ca principal motiv, nelegalitatea decăderii reclamantei din dreptul de a-și completa acțiunea prin introducerea în cauză a Consiliului Județean I, atâta timp cât reclamanta introdusese deja o acțiune cu același obiect împotriva acestuia la Judecătoria Buftea. Mai mult decât atât, sentința dată de Judecătoria Buftea în acest dosar, este în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată și a cererii de chemare în garanție ca lipsită de obiect.
Intimata-reclamantă a formulatîntâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, recurenta procedând la o încadrare pur formală a motivelor recursului, criticile având un caracter general.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că se impune respingerea ca nefondat a recursului, pentru următoarele considerente:
1. În aprecierea primei zile de înfățișare, astfel cum este definită de art. 134 Cod pr. civilă (ca fiind aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii), trebuie avută în vedere existența unor impedimente care ar pricinui amânarea posibilității părților de a proceda la dezbateri.
În speță, instanța de apel a reținut corect că până la al cincilea termen de judecată în fond (14.03.2008), nu s-a consumat prima zi de înfățisare, dezbaterile asupra cauzei fiind amânate la termenele anterioare acestuia, din considerente referitoare la pregătirea apărărilor ambelor părți.
Curtea constată că este eronată interpretarea recurentei privind influența calității părții care a provocat amânarea, asupra stabilirea acestui moment procedural. Totodată, se apreciază că sunt lipsite de relevanță în stabilirea primei zile de înfățișare, susținerile recurentei-pârâte cu privire la momentul luării la cunoștință de către reclamantă despre necesitatea introducerii în cauză a Consiliului Județean. O atare verificare ar avea importanță, într-o cerere de repunere în termen, care în speță, nu a fost formulată.
2. Cât privește calitatea procesuală a recurentei-pârâte, în capătul de cerere referitor la modificarea regimului acordat prin certificatul de urbanism, imobilului deținut în proprietate de către reclamantă, Curtea constată că au fost corect reținute de către Tribunal dispozițiile legale care conferă competență primarilor comunelor, de a elibera certificatul de urbanism, pentru lucrările care se execută în intravilanul localităților.
În plus, prin certificatul de urbanism în speță, nu se stabilește de către recurenta-pârâtă, ci se consemnează regimul deja acordat imobilului de către Consiliului Județean, iar recurentă fiind emitenta înscrisului în discuție, are calitate procesuală pentru a fi opusă raportului juridic în discuție. Măsura în care recurenta-pârâtă are posibilitatea modificării acestui înscris, reprezintă o problemă de fond, ce urmează a fi analizată cu ocazia rejudecării.
Față de aceste considerente, decizia atacată pronunțată în cauză este legală și temeinică, nefiind afectată de vreunul dintre motivele de casare sau modificare, prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă, astfel că, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul formulat de recurenta-pârâtăPRIMĂRIA COMUNEI prin PRIMARîmpotriva deciziei civile nr. 1473 din 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant- SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. / Tehnored. / 2 ex.
Secția a V-a civilă
Jud. apel:,
Președinte:Mihaela ParaschivJudecători:Mihaela Paraschiv, Silvia Pană, Antonela Cătălina
