Obligație de a face. Decizia 1612/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1612/R/2008
Ședința publică din 8 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Traian Dârjan
JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Carmen Maria Conț Silvia
: -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC SRL împotriva deciziei civile nr. 136/A din 6 martie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamantul Municipiul C-N, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat Municipiul C-N, consilier juridic, și reprezentanta pârâtei recurente SC SRL, avocat, în substituirea doamnei avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar chitanța care atestă achitarea unei taxe judiciare de timbru în valoare de 4 lei și un timbru judiciar în sumă de 0,15 lei.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității parțiale a motivelor de recurs care intră sub incidența art. 304 pct. 10 și 11 pr.civ. în prezent abrogate.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că lasă la aprecierea instanței excepția invocată din oficiu de instanță.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită admiterea excepției invocată din oficiu de către instanță.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii acțiunii introductive, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală, arătând că prin sentința civilă nr. 2893/2006 a Judecătoriei Cluj -N, pronunțată în dosarul nr. 1267/2006, s-a clarificat în mod definitiv și irevocabil că este vorba de două construcții, iar potrivit art. 28 alin. 3 din Legea nr. 50/1991, se prevede foarte clar că măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară. Mai arată că în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, nu a intervenit aprobarea tacită a emiterii autorizației.
În replică reprezentanta pârâtei recurente arată că acesteia i s-a acordat un termen de 3 luni de zile pentru intrarea în legalitate însă organele de control s-au prezentat la o lună de zile.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 8468/31.2007 pronunțată în Dosarul cu număr unic - al Judecătoriei Cluj -N, s-a admis acțiunea reclamantului Municipiul C-N, în contradictoriu cu pârâta C-N, care a fost obligată să desființeze corpul de clădire alipit de hala principală, situat în C-N-, având dimensiunile de 5,40 x 4,20, în termen de 90 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinței.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 1849 din 27 decembrie 2005, încheiat de Consiliul Local al Municipiul C-N, s-a reținut faptul că pârâta a executat lucrări de construire, a unui corp de clădire alipit de hala principală, situată în C-N,-, cu dimensiunile exterioare 5,40 x 4,20 și înălțimea de 3,10, din zidărie de BCA, construită pe platforma de beton existentă, fără a deține autorizație de construire, punându-i-se în vedere încetarea lucrărilor, intrarea în legalitate în termen de 50 de zile, iar în caz contrar demolarea acestei construcții.
Ulterior, prin procesul verbal de constatare nr. 334 din 15 iunie 2006, s-a reținut faptul că pârâta nu a obținut autorizația de construire pentru corpul de clădire în litigiu, propunându-se sesizarea instanței, în vederea desființării lucrării executate ilegal.
Prin Sentința civilă nr. 413/2007 a Tribunalului Cluj, s-a reținut faptul că Primarul Municipiului C-N, a dispus inițial, cu privire la clădirea în litigiu, oprirea lucrărilor și începerea demersurilor pentru intrarea în legalitate, dar ulterior a dispus desființarea lucrărilor neautorizate, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de nr.OUG 27/2003, Primarul Municipiului C-N neînțelegând să acorde autorizație de construcție. -i-se acest lucru pârâtei, prin acte administrative, aceasta nu poate invoca faptul că nu i s-a comunicat un refuz explicit de soluționare, motiv pentru care s-a dispus respingerea acțiunii în contencios administrativ formulate de pârâta din prezenta cauză întemeiată pe nr.OUG 27/2003.
Instanța de fond, reproducând în continuare dispozițiile art. 32 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991 republicată și considerând că pârâta nu a făcut dovada că imobilul în litigiu corespunde planurilor urbanistice și că norma constituțională precum și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, protejează doar dreptul de proprietate dobândit în mod legal, ceea ce nu este cazul în speță, a concluzionat că acțiunea reclamantului este întemeiată, fiind admisă ca atare.
Apelul pârâtei C-N a fost respins prin Decizia civilă nr. 136/6.III.2008 pronunțată în Dosarul cu același număr - al Tribunalului Cluj.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 50/1991 republicată, rivind p. autorizarea executării lucrărilor în construcții, n cazul în care persoanele sancționate contravențional nu se conformează în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanța pentru a dispune, printre altele, desființarea construcțiilor realizate nelegal. În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a masurilor prevăzute la alin. (1).
Față de dispozițiile imperative ale textului citat, Tribunalul a considerat că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, dispunând desființarea lucrărilor de construcție executate de pârâta apelantă, fără a deține autorizație de construire.
S-au apreciat nefondate criticile aduse de apelantă, referitoare la faptul că a fost de bună credință și a întreprins demersurile necesare în vederea intrării în legalitate, atât timp cât astfel de demersuri trebuiau realizate anterior începerii executării lucrărilor de construire, iar conformitatea lucrării executate cu planul urbanistic general, se apreciază în contextul analizării documentației prezentate, în vederea obținerii certificatului de urbanism și a autorizației de construire.
Apelanta a recunoscut că nu deține autorizație de construire pentru lucrările executate. Mai mult decât atât, pârâta a achitat amenda aplicată prin procesul-verbal de contravenție, fără a-l contesta, astfel că în prezenta cauză nu poate formula apărări, prin care să conteste caracterul lucrărilor executate, prin prisma faptului că acestea nu ar reprezenta o construcție de tip nou, ci s-ar încadra în categoria lucrărilor de amenajare și îmbunătățiri aduse unei construcții preexistente.
Dispozițiile legale imperative în materie, nu conferă instanței posibilitatea de a aprecia asupra oportunității măsurii desființării lucrărilor de construire.
Apoi, instanța de contencios administrativ în dosarul nr-, a respins cererea apelantei din prezenta cauză, privind constatarea aprobării tacite și eliberarea autorizației de construire, pentru lucrările ce formează obiectul prezentei cauze, astfel că apărările acesteia, prin prisma luării în considerare a actelor existente în acel dosar, sunt irelevante.
Împotriva acestei decizii, pârâta C-N, a declarat recurs în termenul legal, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului și rejudecând, respingerea acțiunii introductive, în drept invocându-se dispozițiile art. 304 punctele 8 și 9 Cod.pr.civ.
În motivare, pârâta arată că a executat lucrări de consolidare la o hală deja existentă, și de asemenea pentru a securiza centrala termică, i s-a impus amenajarea clădirii mai mici, ce formează obiectul prezentului dosar.
Fiind de bună credință, a achitat amenda aplicată de 1000 RON și a făcut demersurile pentru obținerea autorizațiilor, fiind depusă documentația finală în mai 2005, dată de la care nu a primit nici un răspuns, decât în iunie 2006, când i s-a comunicat că autorizația de construire este în lucru.
Controalele efectuate de autorități, au vizat două părți ale aceluiași imobil, respectiv procesul verbal de control nr. 461/23.XI.2005 privind oprirea lucrărilor și intrarea în legalitate, a vizat hala mare, la acel moment fiind finalizată și construcția mică anexă, în litigiu, iar prin procesul verbal nr. 1849/27.XII.2005 s-a dispus demolarea construcției alipite.
Cu toate acestea, în referatul privind sesizarea instanței, s-a arătat că prin acest din urmă proces verbal, s-a dispus " intrarea în legalitate " cu termen în 28.II.2006, dată la care pârâta deja depusese documentația pentru întreaga construcție, astfel că greșit au reținut instanțele, că pârâta nu s-a conformat celor dispuse prin primul proces verbal.
În final, pârâta arată că insistă asupra faptului că hala nu reprezintă o construcție de tip nou, ci se încadrează în categoria lucrărilor de amenajare și îmbunătățiri aduse unei construcții preexistente, iar dacă aceasta nu ar fi corespuns planurilor urbanistice, s-ar fi dispus direct, la primul control, demolarea ei.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, constată că recursul pârâtei este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Obiectul pricinii dedus judecății, îl constituie exclusiv obligația pârâtei la demolarea construcției anexe, având dimensiunile de 5,40 x 4,20, lipită de hală, nu și hala principală propriu-zisă, căreia pârâta i-a schimbat destinația, executând lucrări de amenajare service auto.
Ca atare, aspectele învederate de pârâta recurentă, vizând această din urmă construcție, cu privire la care i s-a încheiat primul proces verbal nr. 461/23.XI.2005 și i s-a recomandat pârâtei intrarea în legalitate,exced obiectului prezentului proces.
Adevărat că prin procesul verbal nr. 1849/27.XII.2005, încheiat ulterior de același Serviciu de Control Urbanism, s-a dispus în mod expres demolarea construcției anexe, cu dimensiunile indicate mai sus, însă împrejurarea că în referatul întocmit de serviciul amintit, în vederea sesizării instanței de judecată, s-a relevat din eroare faptul că prin acest proces verbal de contravenție, s-a dispus " intrarea în legalitate ", nu este de natură să schimbe soluția instanțelor inferioare și nici să conducă la concluzia că acțiunea introductivă de instanță, este nefondată.
În condițiile în care construcția anexă în discuție, a cărei demolare s-a cerut în prezentul dosar, a fost ridicată fără nici o autorizație de construire, iar până la momentul pronunțării hotărârilor atacate, pârâta nu a intrat în legalitate, indiferent de data depunerii documentației finale, exclusiv pentru hala principală, este indiscutabil că în mod corect și legal s-a reținut incidența dispozițiilor art. 32 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991 actualizată, dispunându-se demolarea construcției în litigiu.
De asemenea, faptul că pârâta a achitat amenda contravențională de 1000 RON, aplicată pentru edificarea construcției anexă, fără autorizație, nu înseamnă că pârâta a fost de bună credință și că instanțele au interpretat greșit raportul juridic dedus judecății.
O astfel de plată, neputând avea altă semnificație decât că pârâta a fost de acord cu sancțiunea contravențională aplicată, achiesând de bună voie la toate dispozițiile cuprinse în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 1849/27.XII.2002, inclusiv la măsura dispusă, aceea a demolării, apare cu evidență faptul că incidența prevederilor art. 304 pct. 8 Cod.pr.civ. este exclusă.
Chiar dacă hala principală nu reprezintă o construcție de tip nou, iar lucrările de amenajare și îmbunătățire, s-au efectuat unei construcții preexistente, cu destinația inițială de depozit, în cauza de față nu se cenzurează legalitatea executării acestor lucrări, ci numai edificarea construcției anexă, alipită de hală, cu existență distinctă, fiind separată de hala principală.
Pe cale de consecință, criticile formulate de pârâta recurentă neputând fi încadrate nici în prevederile art. 304 pct. 9 Cod.pr.civ.Curtea față de considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 136/A/ din 06 martie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 08 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
RED.
DACT.
2 EX./10.09.2008.
JUD. FOND.,.
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Carmen Maria Conț Silvia
