Obligație de a face. Decizia 1619/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1395/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1619
Ședința publică din 25.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold
Judecător -
Grefier -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 65 din 19.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru obligația de a face.
La apelul nominal se prezintă numita în calitate de mandatar al recurentei reclamante, în baza procurii speciale pe care o depune la dosar, precum și avocatul -, în calitate de reprezentant al aceleiași părți, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, eliberată de Baroul București și avocatul pentru intimata pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale nr. 307/2009, eliberată de Baroul București.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
Avocatul recurentei solicită îndreptarea erorii materiale strecurate în actele procedurale întocmite în cauză, în sensul că numele corect al părții pe care o reprezintă este, astfel cum este menționat și în procura notarială depusă astăzi la dosar, iar nu, cum a fost citată în apel și în recurs.
La solicitarea instanței, mandatara recurentei arată că este fiica reclamantei, că numele acesteia este, iar mama sa nu știe carte, astfel încât a semnat actele procedurale prin imprimarea amprentei digitale.
Curtea ia act de susținerile reprezentanților recurentei, dovedite prin procura specială autentificată sub nr. 859/20.11.2009 și dispune rectificarea citativului, în sensul că se va trece numele corect al recurentei reclamante - - în loc de cum a fost menționat, din eroare.
Avocatul recurentei reclamante solicită admiterea probei cu înscrisuri, constând în emiterea, de către instanță, a unei adrese oficiale către directorul dispensarului uman din comuna, pentru a se solicita relații în legătură cu starea sănătății clientei sale, care a pus-o pe aceasta în imposibilitatea de a formula apelul în termen.
Apreciază că răspunsul dispensarului este util, elocvent și necesar pentru a se înlătura susținerile din cuprinsul întâmpinării referitoare la tardivitatea declarării apelului.
La solicitarea instanței, atât avocatul recurentei cât și mandatarul acesteia declară că nu a fost pusă sub interdicție, însă suferă de afecțiuni psihice, care au făcut ca ea să nu perceapă faptul că are un termen de 15 zile de la data primirii hotărârii pentru declararea căii de atac.
Această situație poate fi dovedită cu acte medicale, motiv pentru care solicită acordarea unui termen în vederea administrării probei cu înscrisuri.
Avocatul intimatei pârâte solicită respingerea cererii privind administrarea de probe, astfel cum a fost susținută de apărătorul recurentei, apreciind că este o nouă încercare de tergiversare a cauzei.
Solicită a se observa că, în apel, la întrebarea instanței privind termenul de declarare a căii de atac, - personal a arătat că a primit comunicarea hotărârii cu întârziere, iar la fond partea a avut angajat avocat, ce avea obligația să formuleze toate cererile pentru apărarea intereselor clientei sale.
Susținerea referitoare la o boală cronică psihică de care ar suferi recurenta duc la concluzia că este vorba despre o suferință mai îndelungată decât strict perioada în care a curs termenul de apel, așa încât nu se poate reține motivul invocat în combaterea tardivității apelului.
La solicitarea repetată a instanței, avocatul recurentei reclamante arată că nu este în măsură să precizeze la acest moment care este exact perioada în care pretinde că recurenta a fost bolnavă.
După deliberare, Curtea respinge proba cu înscrisuri, astfel cum a fost susținută de avocatul recurentei reclamante, întrucât, pe de o parte, problema tardivității declarării căii de atac a vizat apelul, nu recursul; în apel, partea a beneficiat de un termen pentru lipsă de apărare iar, la momentul invocării excepției tardivității, apelanta nu a susținut că nu a exercitat calea de atac în termen datorită unei împrejurări medicale ci, întrucât nu știe când a primit comunicarea hotărârii.
Pe de altă parte, recursul a fost declarat în termen, la data de 17.04.2009, recurenta a beneficiat de un termen pentru angajarea unui apărător, astfel încât trebuia să facă dovada, până la acest moment, cu privire la eventualele apărări legate de nedeclararea în termen a apelului din motive medicale.
Părțile arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentei reclamante arată că înțelege să se folosească în probatoriu de toate înscrisurile depuse la dosar.
Solicită admiterea cererii de recurs astfel cum a fost formulată, cu precizarea că prima observație din cuprinsul întâmpinării nu poate fi reținută, deoarece a invocat, ca temei legal al recursului, prevederile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Cu privire la critica referitoare la respingerea apelului ca tardiv, solicită a se reține că reclamanta a fost în imposibilitate imprevizibilă de a formula calea de atac în termen, iar, la momentul când a luat cunoștință de hotărâre, a declarat apel.
Solicită a se constata că recurenta este de bună credință, cu consecința casării în tot a deciziei recurate.
În subsidiar, solicită reținerea cauzei spre rejudecare, în sensul admiterii apelului și obligării intimatei pârâte la plata daunelor morale și materiale, precizate prin acțiune.
Solicită, de asemenea, a fi avut în vedere și dreptul de servitute invocat în apel, precum și faptul că expertiza efectuată în cauză a fost superficială.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatei pârâte solicită respingerea cererii de recurs, ca nefondată și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.
Solicită a se observa că, nici măcar la acest termen, partea adversă nu a dovedit că apelul a fost declarat în termen, iar cu privire la problemele de fond, apreciază că acestea sunt inadmisibile având în vedere obiectul recursului, respectiv decizia prin care s-a constatat tardivitatea căii de atac a apelului.
Arată că solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1398/26.05.2008, Judecătoria Car espins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei împotriva pârâtei în acțiunea prin care reclamanta solicită crearea unui drum de acces lat de 3 metri către proprietatea sa, obligarea pârâtei de a-și desființa WC-ul, fântâna și vița de vie orientate către casa bătrânească. S-a admis excepția inadmisibilității acțiunii și s-a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că din concluziile raportului de expertiză reies următoarele: reclamantei nu-i este îngrădit dreptul de acces la proprietatea personală stabilită prin sentința civilă nr.363 pronunțată în dosarul nr.5697/2003 al Judecătoriei Buftea. Drumul de acces propus de reclamantă nu se poate realiza, acest lucru presupunând ca pârâta să cedeze o de teren cu lățimea de 1,85 și lungimea de 24,60, astfel acesteia urmând să i se micșoreze dreptul de acces la imobilul aflat în proprietate.
Având în vedere actele de la dosar, concluziile raportului de expertiză și pentru că reclamanta nu face în nici un fel dovada să i se îngrădește accesul spre proprietatea sa, instanța a apreciat că cererea acesteia este inadmisibilă.
Dacă reclamanta era nemulțumită, ar fi trebuit să atace hotărârea de partaj din anul 2003.
A apreciat prima instanță că, deși acțiunea reclamantei se întemeiază pe dispozițiile art.480 Cod civil, nu este o acțiune în revendicare în sensul prevăzut de lege, adică nu este o acțiune a "proprietarului neposesor, împotriva posesorului neproprietar".
De asemenea, nu poate fi nicio acțiune pentru servitute în sensul art.576/643 cod civil și nici nu face vreo probă pentru a justifica "impunerea unei sarcini asupra unui imobil, asupra unei sarcini asupra altui imobil".
Prin decizia civilă nr.65/19.01.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția tardivității și a respins ca tardiv apelul formulat de apelanta - reclamantă împotriva sentinței civile nr.1398/2008 a Judecătoriei
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că hotărârea atacată a fost comunicată apelantei - reclamante la data de 05.08.2008, așa cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 58 din dosarul de fond.
Cererea de apel a fost depusă la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, la data de 26.08.2008.
Tribunalul a constatat că termenul de recurs de 15 zile, calculat conform dispozițiilor art.101 alin.1 Cod procedură civilă, s-a împlinit la data de 21.08.2008.
Conform dispozițiilor art.103 alin.1 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac sau neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelanta, criticând-o ca nelegală arătându-se, pe de o parte, că instanța de apel a admis în mod greșit excepția tardivității apelului, iar pe de altă parte, că se impunea admiterea acțiunii reclamantei și instituirea unui drept de servitute, așa cum s-a solicitat.
Potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va găsi nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Având în vedere că instanța de apel a respins apelul ca tardiv formulat, fără a intra în cercetarea pe fond a cauzei, Curtea, ca instanță de control judiciar, nu va putea analiza decât motivul de recurs vizând greșita admitere a excepției tardivității apelului nu și motivele de recurs care vizează fondul cauzei.
Curtea constată că instanța de apel a făcut o legală aplicare a dispozițiilor art.284 Cod procedură civilă, calculând în mod corect că termenul de apel d e 15 zile s-a împlinit la data de 21.08.2008 (comunicarea sentinței apelate făcându-se către reclamantă la data de 05.08.2008) iar cererea de apel s-a depus tardiv la data de 26.08.2008.
Curtea constată că deși reclamanta - apelantă ar fi putut să solicite repunerea în termenul de declarare a apelului potrivit dispozițiilor art.103 Cod procedură civilă, aceasta nu a formulat o asemenea cerere nici prin cererea de declarare a apelului, nici în cursul judecării apelului și nici în cererea de declarare și motivare a recursului, astfel încât apar ca irelevante susținerile făcute de apărătorul recurentei în cuvântul pe recurs în sensul că "recurenta s-a aflat în imposibilitate imprevizibilă de a formula calea de atac în termen".
Față de aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de apelanta.
Potrivit dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă va obliga recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată față de intimată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta - reclamantă, împotriva deciziei civile nr.65 A din 19.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă.
Obligă recurenta să plătească intimatei 500 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
.
2 ex./04.02.2010
TB-5 -;
Jud.C -
Președinte:Andreea Doris TomescuJudecători:Andreea Doris Tomescu, Ioana Aurora Herold
