Obligație de a face. Decizia 1642/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (număr în format vechi 5861/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1642/
Ședința publică din 16.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Mariana Constanța Anastasiei C -
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurentul,împotriva sentinței civile nr.1736 din data de 03.03.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata INSTITUTUL NAȚIONAL CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU FIZICĂ ȘI INGINERIE " " - -HH-, având ca obiect "obligația de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 09.03.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 16.03.2009, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1736/03.03.2008 pronunțată în dosarul nr.14297/3/LM/2007, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins excepția lipsei calității procesuale pasive; a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința cererii de despăgubire pentru prejudiciul moral suferit în perioada 1977-1990 și, în consecință, a respins capătul de cerere menționat; a respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie " ".
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a fost salariatul societății pârâte până la data de 01.04.2006 când raporturile de muncă au încetat în baza art.61 lit.e din Codul muncii, prin decizia nr.108/15.03.2006.
Potrivit art.40 al.2 lit.h din Codul muncii, angajatorul are obligația să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
Prin adeverințele depuse la dosar, instanța de fond a apreciat că pârâtul a dovedit că a îndeplinit obligația legală ce-i revenea, eliberând fostului salariat adeverințe din care rezultă drepturile salariale încasate în perioada în care au existat raporturi contractuale de muncă iar în situația în care aceste documente conțin date eronate, reclamantul are eventual posibilitatea să solicite pe cale judecătorească constatarea drepturilor de care a beneficiat în perioada cât a fost salariatul pârâtului și care sunt în măsură să-i modifice cuantumul pensiei cuvenite.
În ceea ce privește cerere de pretenții cu titlu de daune pentru prejudiciul moral suferit în perioada 1977-1990, tribunalul în raport de dispozițiile art.283 al.1lit.c Codul muncii, a constatat că dreptul material la acțiune s-a prescris, motiv pentru care a respins cererea.
A apreciat totodată tribunalul că prejudiciul constând în suferința îndurată în cele aproximativ 9 luni în care a fost lipsit de mijloace de trai, de la data încetării contractului de muncă până la data încasării pensiei nu a fost dovedit de reclamant, nefiind îndeplinite astfel condițiile răspunderii civile contractuale și că nu sunt îndeplinite nici condițiile răspunderii patrimoniale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termenul legal reclamantul.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța nu a înțeles cererea sa, întrucât aceasta se referea la faptul că adeverințele eliberate de către -HH conțin omisiuni și date eronate și a cerut ca instanța să oblige pârâtul să elibereze adeverințe corectate și să-i răspundă la cererea sa nr.59/05.01.2007.
- instanța s-a pronunțat asupra ceva ce nu s-a cerut, întrucât nu a susținut că -HH nu i-a eliberat adeverințele ci faptul că i le-a eliberat târziu și că acestea conțineau date eronate și omisiuni, fiind prejudiciat în dreptul de pensie;
- instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor sale (peste 20);
- instanța nu a enumerat toate cererile sale astfel încât nu se poate aprecia la câte a răspuns, nefiind posibil să le respingă fără o motivare concretă pentru fiecare, prin formulări generale și imprecise;
- instanța a greșit când a considerat că este normal ca -HH să nu răspundă la cererea sa nr.59/05.01.2007 în timpul procesului și fără a-l sancționa pentru nerespectarea legii și depășirea termenului legal;
- instanța a permis -HH să nu depună la dosar toate actele solicitate prin cererea din 24.09.2007 necesare pentru lămurirea înscrierilor de la poziția 17 și 24-35 din carnetul de muncă;
- instanța nu a observat că primul set de adeverințe au fost eliberate în întârziere și nu a obligat pârâtul la plata daunei produse;
- instanța în mod greșit a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune în privința cererii de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit în perioada 1977-1990, neținând cont că în regimul comunist nu există noțiunea de daune morale;
- în mod greșit instanța a respins cererea sa de despăgubiri morale pentru suferința îndurată până la primirea primei pensii fără a ține cont că prin lipsirea de mijloace de trai aproximativ 9 luni de zile, motiv pentru care în legea pensiilor s-a prevăzut că angajatorii nu pot dispune încetarea raporturilor de muncă în cazul pensionării decât după primirea deciziei de admitere a cererii de pensionare;
- instanța nu s-a pronunțat asupra datei încetării calității sale de asigurat, nestabilind care este data corectă dintre cele 4 date care figurează în actele din dosar;
- instanța nu s-a pronunțat asupra rectificărilor cerute și nici nu a dispus ca -HH să elibereze noi adeverințe care să conțină rectificările semnalate, aprobând ca bune adeverințele din dosar;
- instanța nu s-a pronunțat asupra daunelor aduse pensiei, asupra indexării daunelor cu inflația și asupra cheltuielilor de judecată;
- instanța a favorizat -HH prin faptul că a tolerat ca acesta să nu depună la dosar toate actele cerute și prin faptul că a luat dosarul în pronunțare în absența sa, deși știa că a fost prezent în sala de judecată.
Recurentul solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea cererilor sale așa cum au fost ele precizate, să se dispună ca -HH să emită noi adeverințe care să conțină corecturile cerute și care să-i fie înmânate înainte de judecarea în fond pentru a putea stabili la zi daunele aduse pensiei, să dispună indexarea daunelor în raport cu inflația și plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie " " a depus întâmpinare la dosar prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
În cuprinsul întâmpinării intimatul face referire la fiecare din cele 13 motive de recurs invocate, arătând în esență că tribunalul a apreciat în mod corect că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligația de a face și nu putea din oficiu să-l transforme în acțiune în constatare de drepturi, că instanța s-a pronunțat pe toate capetele de cerere pe care le-a respins în mod corect fie ca prescrise, fie ca neîntemeiate.
În ceea ce privește motivul de recurs vizând faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra datei încetării calității de asigurat, intimatul arată că instanța nu a fost investită cu o astfel de cerere iar în ceea ce privește motivul vizând faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra daunelor aduse pensiei și indexării, intimata arată că în lipsa dovedirii vreunui prejudiciu, recurentul nu poate pretinde acordarea unor daune, iar în ceea ce privește cheltuielile de judecată, față de dispozițiile art.274 Cod pr.civilă, doar partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Intimatul Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie " " (-HH) a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea recursului ca nefondat,reiterând motivele invocate în cuprinsul întâmpinării.
Examinând sentința civilă recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține următoarele:
Întrucât recurentul nu a indicat temeiul juridic al motivelor de recurs invocate, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilorart.306 (3) Cod pr.civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea acestora în dispozițiile prevăzute de art.304 pct.6, 7 și 8 Cod pr.civilă.
Prin încheierea din 24.04.2007 Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a dispus disjungerea cererii formulată în contradictoriu cu pârâtul " ", formându-se dosarul nr-.
Prin cererea depusă la fila 16 dosar fond, recurentul-reclamant și-a precizat cererea disjunsă iar prin încheierea din 19.11.2007 tribunalul a pus în vedere reclamantului să precizeze capătul 1 de cerere sub aspectul adeverințelor și a corecturilor solicitate, precum și capătul 2 de cerere în sensul perioadelor pe care le apreciază a fi corecte.
Urmare a dispozițiilor instanței, recurentul-reclamant precizează capătul 1 și 2 din cerere, precizare aflată la fila 92 dosar fond.
Din cererea disjunsă a recurentului-reclamant astfel cum aceasta a fost precizată, rezultă faptul că obiectul principal al cererii de chemare în judecată nu îl constituie obligația d ea face întemeiată pe dispozițiile art.40 al.2 lit.h Codul muncii, astfel cum a interpretat instanța de fond, ci verificarea corectitudinii înscrierilor din cuprinsul adeverințelor eliberate, în sensul că acestea conțin omisiuni și date eronate, astfel cum se precizează în cererea aflată la fila 92 dosar, cu referire la adeverințele nr.30/04.01.2007, nr.32/04.01.2007, nr.34/04.01.2007, nr.36/04.01.2007, nr.3702/02.05.2006, nr.3704/02.05.2006, nr.3706/02.05.2006, nr.4446/ 02.05.2006 și obligarea pârâtului de a-i elibera adeverințe corectate.
Deși în considerentele sentinței recurate instanța de fond a reținut că reclamantul are eventual posibilitatea să solicite pe cale judecătorească constatarea datelor eronate cuprinse în adeverințele eliberate de către intimată, nu s-a pronunțat ea însăși pe acest aspect deși fusese investită în acest sens, atrăgând astfel incidența dispozițiilor art.304 pct.8 Cod pr.civilă.
Curtea constată totodată că tribunalul nu s-a pronunțat pe toate capetele din cererea precizată aflată la file 16-18 dosar, menționând doar generic că cererile vor fi respinse ca neîntemeiate, fiind incidente astfel dispozițiile art.304 pct.6 și 7 Cod pr.civilă.
Deși motivele de recurs reținute atrag modificarea hotărârii atacate, Curtea având în vedere că tribunalul a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul dispozițiilor art.312 (3) și (5) Cod pr.civilă va admite recursul și va casa sentința recurată în întregime, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea realizării unei judecăți unitare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul,împotriva sentinței civile nr.1736 din data de 03.03.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata INSTITUTUL NAȚIONAL CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU FIZICĂ ȘI INGINERIE " " - -HH-
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./21.04.2009
Jud.fond:;
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Mariana Constanța Anastasiei
