Obligație de a face. Decizia 165/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 165/
Ședința publică de la 21 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Irina Bondoc
JUDECĂTOR 3: Mihaela Popoacă
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în C, strada - cel M, nr.19, împotriva deciziei civile nr. 436, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 08 octombrie 2007, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Regia Autonomă de Distribuție a Energiei, cu sediul în C,-, Consiliul Local și Municipiul C prin primar, ambii cu sediul în C,-, având ca obiectobligația de a face.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă pentru recurentul reclamant, avocat, în substituire pentru avocat, în baza delegației de substituire fără număr, din 15 aprilie 2008, pentru intimata pârâtă C, răspunde consilier juridic, în baza delegației de reprezentare nr. 20 din 16 aprilie 2008, pentru intimații pârâți Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar, răspunde avocat în baza împuternicirii avocațiale 16763/21.05.2008.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
După referatul oral asupra cauzei;
Avocat având cuvântul pentru recurentul reclamant, precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau acte de depus.
Consilier juridic având cuvântul pentru C, precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau acte de depus.
Avocat având cuvântul pentru intimații pârâți Consiliul Local C-ța și Municipiul C-ța prin Primar, precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau acte de depus.
Curtea, constată terminată cercetarea judecătorească, dosarul fiind în stare de judecată acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurent, critică decizia tribunalului invocânt dispozițiile art. 304 pct. 9.proc.civilă. Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și, în principal casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei pentru completarea materialului probator constând în administrarea probei cu expertiză contabilă.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimata pârâtă C, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Avocat având cuvântul pentru intimații pârâți Consiliul Local C și Municipiul C prin primar, solicită respingerea recursului ca nefundat, cu cheltuieli de judecată.
- CURTEA -
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la 03.01.2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta C pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată să devieze conductele pe care le deține în subsolul imobilului proprietatea reclamantului, situat în C,- sau, în subsidiar, să achite contravaloarea lipsei de folosință a spațiului ocupat de aceste conducte. A solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că subsolul imobilului situat în C,-, aflat în proprietatea sa, este aproape în întregime ocupat de conductele de încălzire ce aparțin pârâtei și că prin refuzul de a devia traseul acestora pe teren aparținând domeniului public sau privat al municipiului, i se îngrădește nejustificat exercițiul liber al dreptului de proprietate și i se creează un prejudiciu permanent, rezultat din imposibilitatea folosirii unei părți din imobil.
La termenul din 06.04.2006 reclamantul a modificat cadrul procesual pasiv prin chemarea în judecată, în calitate de pârâți, și a Consiliului Local C și a Municipiului C prin Primar.
Prin sentința civilă nr.10180/06.11.2006 Judecătoria Constanțaa respins acțiunea ca nefondată, iar în motivare a reținut că dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului situat în C,- este afectat de servitutea legală recunoscută pârâților de prevederile art.16 2 lit.c și art.16 3 din Legea nr.318/2003 privind energia electrică, norme în raport de care cererea de deviere a conductelor care ocupă subsolul clădirii sale nu poate fi primită.
Cererea de obligare a pârâților la acoperirea prejudiciului creat prin lipsa de folosință a spațiului ocupat de conducte a fost respinsă cu motivarea că, raportat la elementele de identificare a prejudiciului invocate de reclamant, nu s-a făcut dovada pagubei creată prin neutilizarea subsolului ca spațiu de depozitare de bunuri sau de amplasare a centralei.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de reclamant a fost respins de Tribunalul Constanța prin decizia civilă nr. 436 din 08.10.2007, în considerentele căreia s-au reținut următoarele:
- expertiza termoenergetică efectuată în apel, conform art.295 2 din Codul d e procedură civilă, a concluzionat că devierea conductelor pe un alt traseu, pe lângă faptul că ar impune o investiție majoră din partea pârâților, este imposibil de realizat numai pentru imobilul proprietatea reclamantului, că subsolul imobilului situat în C,- a fost închiriat cu destinația de bar și că, pe cale de consecință, acesta poate fi folosit conform
destinației sale deoarece conductele de termoficare sunt mascate în întregime de un perete de rigips și ocupă maxim 5% din suprafața utilă a spațiului în litigiu.
- afectarea subsolului de o servitute publică legală, respectiv de servitutea de trecere subterană, și incidența prevederilor art.16 din Legea nr.318/2003 au fost corect reținute de instanța de fond.
- existența prejudiciului creat prin lipsa de folosință a spațiului în litigiu nu poate fi reținută față de reglementarea cuprinsă în prevederile legale menționate, de împrejurarea că reclamantul a cunoscut amplasarea conductelor la momentul achiziționării imobilului de la proprietarul căruia îi fusese restituit conform Legii nr.10/2001 și în raport de faptul că suprafața ocupată de conducte este de maxim 5% din suprafața subsolului și nu afectează destinația lui comercială actuală (de bar).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul și a criticat-o pentru nelegalitate conform art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, sub următoarele aspecte:
- greșita respingere a obiecțiunilor la expertiza tehnică imobiliară câtă vreme răspunsul la obiectivele nr.2 și nr.3 a fost eronat și incomplet, în sensul că dacă s-ar fi luat în considerare atât suprafața în proiecție orizontală, cât și cea în proiecție verticală, suprafața utilă ocupată ar fi fost cea de 20,62 mp, iar nu de numai 5,38 mp.
- greșita revenire asupra probei cu expertiză contabilă, măsură care a avut drept consecință imposibilitatea dovedirii cuantumului prejudiciului creat prin amplasarea conductelor în subsolul imobilului. A susținut recurentul că instanța de apel a încuviințat, inițial, administrarea acestei probe și că determinarea prejudiciului creat prin lipsa de folosință a unei părți din subsolul imobilului ce-i aparține în proprietate se impune indiferent de gradul lui de ocupare.
- nesocotirea prevederilor art.16 5 din Legea nr.318/2003, care reglementează dreptul proprietarului bunului afectat de o servitute publică de a fi despăgubit atunci când i se cauzează un prejudiciu, chiar dacă a cunoscut sau nu situația imobilului la momentul dobândirii sau indiferent de destinația dată părții neafectată de dreptul de servitute.
Analizând legalitatea hotărârii atacate în raport cu criticile formulate instanța reține următoarele:
Instanța de apel are facultatea nu numai să primească probele deja făcute la prima instanță, ci să le și repete sau să le completeze dacă apreciază necesar. Prin urmare, atunci când probele administrate la fond, repetate sau completate în apel, sunt suficiente pentru a-i întemeia convingerea, iar instanța de apel motivează de ce apreciază că administrarea unei anumite probe nu este necesară, ea doar face uz de dreptul conferit de art. art.295 2 din Codul d e procedură civilă și nu încalcă prin aceasta nici o dispoziție legală.
În speța de față, tribunalul a încuviințat la termenul din 16.04.2007 administrarea probei cu expertiză hidroenergetică având ca obiective identificarea instalației de termoficare, a gradului de ocupare a imobilului și a măsurii în care subsolul poate fi folosit conform destinației sale, dată fiind ocuparea lui de conductele în litigiu, dar și a unei expertize contabile - prin care să se determine c/val prejudiciului rezultat din lipsa de folosință a spațiului.
Expertiza termoenergetică efectuată de expert a concluzionat că în subsolul imobilului aflat în proprietatea reclamantului există trei conducte de termoficare, amplasate una lângă alta pe 2 pereți ai subsolului, pe o lățime de max 30 cm, că acestea ocupă o suprafață utilă de maxim 5,38 mp (9,02x0,3+8,9x0,3) și că spațiul poate fi folosit conform destinației sale pentru că este afectat de conducte în proporție de maxim 5% din suprafața sa totală fiind, de altfel, închiriat cu destinația de bar.
Prin urmare, expertul a rezolvat corespunzător toate obiectivele stabilite, iar tribunalul în mod corect a apreciat că, urmare a acestei rezolvări, obiecțiunile formulate nu sunt întemeiate, iar susținerile recurentului - privind caracterul incomplet al răspunsului dat obiectivelor ce au vizat determinarea suprafeței ocupate și a posibilității de utilizare a spațiului conform destinației sale - sunt nejustificate. Astfel, sub primul aspect se reține că gradul de ocupare a fost corect determinat prin luarea în considerare a proiecției pe orizontală a conductelor câtă vreme nu s-a contestat modalitatea de amplasare a acestora și faptul că există conducte și în plan vertical, iar posibilitatea utilizării subsolului în oricare din modalitățile invocate de recurent rezultă din chiar faptul închirierii sale cu destinația de spațiu comercial.
Nu se poate reține încălcarea vreunei dispoziții legale nici prin revenirea de către tribunal asupra administrării probei cu expertiză contabilă pentru că dispunând în acest sens instanța a uzat de un drept suveran de apreciere a mijloacelor de probă invocate în cauză, fără a aduce atingere dreptului la apărare al apelantului recurent; tribunalul a arătat motivul care a condus la respingerea cererii de efectuare a acestei expertize, respectiv existența unor probe suficiente pentru aprecierea eventualului prejudiciu - contractul de închiriere a subsolului cu destinația de bar (care oferă criterii de apreciere prin indicarea suprafeței închiriate și a chiriei aferentă acesteia) și expertiza termoenergetică (prin care s-a determinat suprafața ocupată de conducte) - iar respingerea cererii de reparare a prejudiciului rezultat din lipsa de folosință a acestei suprafețe nu a fost consecința imposibilității determinării lui, ci a neîndeplinirii condițiilor stabilite de art.16 din Legea nr.13/2007 a energiei electrice, publicată în Monitorul Oficial al României la 23.01.2007, deci anterior înregistrării apelului, care a abrogat prevederile Legii nr.318/2003.
9 al textului de lege menționat stabilește că proprietarii bunurilor sau titularii activităților afectați de drepturile de uz, servitute sau acces prevăzute la 2 al aceluiași text vor fi despăgubiți pentru prejudiciile astfel cauzate și că la determinarea despăgubirilor se vor avea în vedere suprafața de teren afectată sau activitățile restrânse cu ocazia executării lucrărilor; totodată, în 10 se prevede că dreptul de uz și de servitute asupra terenurilor proprietate privată se stabilește și se exercită cu respectarea principiului echității, a dreptului de proprietate și a minimei afectări a acestuia.
Din interpretarea prevederilor legale menționate rezultă că dreptul la despăgubire al proprietarului imobilului afectat prin exercitarea dreptului legal de servitute care are ca obiect utilitatea publică există numai în măsura unei restrângeri efective a proprietății, când instituirea servituții contravine principiului echității și a minimei afectări a dreptului de proprietate.
O asemenea încălcare nu poate fi reținută în cauză pentru că suprafața ocupată de conductele de termoficare amplasate în subsolul imobilului din C,- este minimă, de numai 5% din suprafața lui totală, și nu împiedică normala lui utilizare, respectiv închirierea cu destinația de spațiu comercial d e alimentație publică, ceea ce conduce la concluzia că servitutea legală respectă principiile echității și al minimei afectări a dreptului de proprietate, reglementate prin dispozițiile legale menționate anterior.
Considerentele ce preced conduc la concluzia că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor de drept material și procesual incidente cauzei astfel că, în temeiul art.312 1 din Codul d e procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Conform art. 274 1 din același cod, recurentul va fi obligat la 357 lei cheltuieli de judecată către intimații Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în C, strada - cel M, nr.19, împotriva deciziei civile nr. 436, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 08 octombrie 2007, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Regia Autonomă de Distribuție a Energiei, cu sediul în C,-, Consiliul Local și Municipiul C prin primar, ambii cu sediul în C,-.
Obligă recurentul la 357 lei cheltuieli de judecată către intimații Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 mai 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Pt. Grefier,
- -
a cărei activitate a încetat, prin pensionare
potrivit dispozițiilor art. 261 2
Cod procedură civilă, semnează.
Grefier șef secție,
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red./tehnoredactat jud. -
2 ex./7.07.2008
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Irina Bondoc, Mihaela Popoacă
