Obligație de a face. Decizia 169/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 169
Ședința publică din data de 3 februarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, cu domiciliul în municipiul B, Cartier 1,.2..1,.5, județul B, împotriva sentinței civile nr. 906 din 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații reclamanți cu domiciliul în comuna, sat, județul B, domiciliat în comuna Vadu Pașii, sat G, județul B și de intimata pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul reclamant nu a depus la dosar decizia nr. 2103 din 12 mai 1999 de aprobare nr. 100/2083/11.05.1999, încheiat între comisia paritară - administrație și sindicate, dar prin concluzii scrise a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere că recurentul reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 Cod pr.civilă, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamantul chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că activitatea desfășurată în perioada 11.11.1976 - 29.01.2001 se încadrează în grupa I de muncă, conform Ordinului 50/1990 și nr.125/1990.
În motivarea cererii reclamantul a învederat că începând cu 11.11.1976 a fost angajat al pârâtei, în meseria de mecano-energetic întreținere, în cadrul Secției cazangerie ușoară și conform Ordinului 50/1990 și nr.125/1990 activitatea sa se încadrează în grupa I de muncă.
Reclamantul a depus la dosar copie carnet de muncă, sentințele nr.69/16.02.2004, a Tribunalului Buzău și 164/22.03.2004.
Reclamanta deși legal citată nu a formulat întâmpinare.
În cadrul ședinței publice din 11.03.2009 instanța conform art. 164 cod pr.civilă a dispus conexarea la prezenta cauză a dosarelor nr-, privind pe reclamanta, nr-, privind reclamantul, care au solicitat acordarea grupei I de muncă.
La solicitarea pârâtei, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize în specialitatea salarizarea și normarea muncii, apreciată ca fiind utilă, pertinentă și concludentă cauzei, fiind întocmită de expert.
Prin sentința civilă nr. 906 din 21 octombrie 2009, Tribunalul Buzău a respins acțiunea formulată de reclamantul, a admis cererile conexe formulate de reclamanții, a constatat că reclamanții și au desfășurat activități ce se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990 art.1,3,6 coroborat cu punctele 93,95 și 107 din Anexa I și a Deciziei nr.2103 din 12.05.1999- emisă de SC, pentru perioada 01.04.1992 - 01.04.2004 pentru reclamanta și pentru perioada 22.09.1978 - 01.04.2001 privind pe reclamantul.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că din concluziile raportului de expertiză reclamanta în perioada 01.04.1992 - 01.04.2001 a îndeplinit funcția de operator - și salariații care efectuau radiografieri cu raze x și gamma se înscrie în grupa I de muncă, conform art.1, 6 din Ordinul 50/1990, anexa I,pct.93.
În ce privește reclamantul, expertul a reținut că acesta în perioada 22.09.1978 - 01.04.2001 a desfășurat activitatea de uzinaj în cadrul secției prelucrări la cald, loc de muncă înscris în decizia 2103 din 12.05.1999 de aprobare a adendumului încheiat la nivelul societății, ce se înscrie în grupa I de muncă în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990, art.1,3,6 și anexa I, pct.107.
Referitor la reclamantul, expertul a concluzionat inițial în raportul de expertiză că acesta în perioada 15.11.1976 - 29.01.2001, cât a desfășurat activitate de mecanic energetic, se poate înscrie în grupa I de muncă, conform Ordinului nr.50/1990 art.1,3,6 și anexa I pct.95 și 107, iar în urma obiecțiunilor formulate de către pârâtă, expertul a precizat că acesta a desfășurat activitate în secția cazangerie grea, loc de muncă ce se înscrie în grupa a_II-a de muncă, conform nr.100/2083/11.05.1999, încheiat între administrație și sindicate, conform Ordinului nr.50/1990 anexa II poziția 23,34 și 30, poziție menținută de expert și în urma obiecțiunilor formulate de către acest reclamant.
Sub ansamblul celor evocate, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantul, întrucât în mod legal pârâta a înscris în carnetul de muncă grupa a-II-a de muncă pentru perioada 11.11.1976 - 29.01.2001, iar în ce privește cererile conexe, acestea au fost admise, față de concluziile exprimate în raportul de expertiză și a constatat că reclamanții și au desfășurat activități ce se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100%.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca netemeinică și nelegală, cu motivarea că răspunsul la obiecțiuni al expertului, omologat de instanță, nu are valoare probatorie, deoarece expertul nu l-a convocat pe recurent la refacerea expertizei, iar concluzia expertului este diametral opusă față de concluziile inițiale.
Mai susține recurentul că nu cunoaște documentele în baza cărora expertul și-a schimbat concluziile și că altor colegi ai săi care au lucrat în aceleași condiții li s-a recunoscut grupa de muncă.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că recursul este nefondat.
Recurentul, a lucrat în perioada 15.11.1976 - 29.01.2001, ca mecanic energetic, în secția cazangerie grea.
Potrivit nr.100/2083/11.05.1999, încheiat între administrație și sindicate și conform Ordinului nr.50/1990 anexa II poziția 23,34 și 30 activitatea în secția cazangerie grea se înscrie în grupa a II-a de muncă.
În mod corect instanța de fond a omologat concluziile expertului stabilite după obiecțiuni, deoarece, potrivit Ordinului 50/1990, pct.6, ominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Prin urmare, expertul a făcut aplicarea adendumului ce consfințea convenția dintre unitate și sindicate cu privire la încadrarea în grupele I și II de muncă, chiar dacă într-o primă fază nu a evaluat corect documentele care atestau locurile și condițiile de muncă.
Referitor la nulitatea răspunsului la obiecțiuni, acesta nu poate fi primit ca motiv de recurs, deoarece răspunsul la obiecțiuni a fost depus în instanță în termen legal, recurentul a putut lua cunoștință de el și chiar a formulat la rândul său obiecțiuni.
Pentru considerentele expuse, curtea, văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, cu domiciliul în municipiul B, Cartier 1,.2..1,.5, județul B, împotriva sentinței civile nr. 906 din 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații reclamanți cu domiciliul în comuna, sat, județul B, domiciliat în comuna Vadu Pașii, sat G, județul B și de intimata pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Lucian
- - - - - -
Grefier,
Red./BA
6 ex/19.02.2010
f- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Lucian
