Obligație de a face. Decizia 172/2010. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI

Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 172

Ședința publică din data de 3 februarie 2010

PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu

JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Lucian

- -

Grefier -

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta - - B, cu sediul în B, Al.- nr. 1-3, județ B, împotriva sentinței civile nr. 882 din 19 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliat în B, -.147,.3,.15, județ B, domiciliat în B, - - 18,.2,.9, județ B, domiciliat în B, - nr.8, -10,.A,.3,.14, județ B și, domiciliat în B, - -.3,.1,.1, județ

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit toate părțile.

Procedura legal îndeplinită.

Recurs scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-au depus: concluzii scrise din partea recurentei pârâte - - și întâmpinare din partea intimatului reclamant, atât recurenta cât și intimatul solicitând judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod pr.civilă.

Curtea, având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 Cod pr.civilă, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

CURTEA:

Deliberând asupra recursului civil de față:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, sub nr- din 16.02.2009, reclamantul, a chemat în judecată unitatea pârâta - "" - B solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate că în perioadele 20.12.1969- 25.04.1971, 04.12.1978- 01.02.1984 și 01.11.1995 - 01.03.2001, a desfășurat activități ce se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100 %, conform M pe anul 1999-2000, anexa 6.1, pct. 13 și 20 și anexa 7 pct. 4 și 16 și a Ordinului nr. 279/1995, anexa 1, poz. 5.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat instanței faptul că a fost salariatul unității pârâte în funcția de operator securizator la Secția, Atelierul și maistru la Atelierul și, cu toate că a desfășurat activități ce se

încadrau în grupa I, conform Ordinului 50/1990, Ordinului 279/1995 și Contractului Colectiv de Muncă, în mod nejustificat a fost încadrat în grupa a II-a sau fără a se menționa grupa de muncă.

Pe temeiul dispozițiilor art. 164 Cod procedură civilă, au fost conexate la prezentul dosar, cauzele înregistrate sub nr-, nr-, nr-, formulate de reclamanții G, în contradictoriu cu aceeași unitate pârâtă - - -

Instanța a dispus efectuarea unei expertize de specialitate, având ca obiective: să se stabilească dacă în funcție de specificul activității, locul de muncă, timpul lucrat, funcția deținută, mențiunile din carnetul de muncă și alte documente prezentate de unitate, dacă activitatea prestată de reclamanți în perioadele indicate se încadrează în grupa I de muncă și în ce procent.

Raportul de expertiză a fost întocmit de expert și împotriva acestuia niciuna din părți nu a formulat obiecțiuni.

Prin sentința civilă nr.882 din 19 octombrie 2009, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamantul și cererea conexă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu unitatea pârâtă B, constatând că reclamantul a desfășurat în cadrul unității pârâte activități ce se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100 %, conform Ordinului nr. 50/1990, Anexa I, pct. 8 și art. 3 din Ordinul 50/1990, Ordinul nr. 279/1995 Anexa I, pct. 9, în perioadele 20.12.1969 - 25.06.1971, 04.12.1978- 01.02.1984.

S- constatat de asemenea că reclamantul a desfășurat activități în cadrul unității pârâte ce se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100 % conform art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 și Anexa I, pct. 8 din Ordinul nr. 50/1990, Ordinul 279/1995, anexa I, pct. 5, în perioada 20.10.1973 - 01.05.1994.

Prin aceeași sentință s-au respins acțiunile conexe formulate de reclamanții G, în contradictoriu cu aceeași pârâtă, ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamanții au fost salariații unității pârâte în perioadele indicate în petitul acțiunii și cererilor conexe, desfășurând activități în diferite sectoare de activitate, așa cum rezultă din mențiunile făcute în carnetele de muncă ale acestora coroborate cu raportul de expertiză.

În raport de Ordinul nr. 50/1990 ce stabilește grupele de muncă și concluziile raportului de expertiză efectuat de expert, necontestată de părți, rezultă că reclamanții și, pentru activitatea desfășurată și meseria avută în perioadele menționate se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100 %, și nu în grupa a II-a cum au fost încadrați, în conformitate cu Ordinul 50/1990.

Reclamantul G, în perioada 01.09.1970 - 01.01.1994, conform carnetului de muncă a fost emailator, tehnician salarizare, tehnician, tehnician birou salarizare, tehnician birou retribuție, activitate încadrată potrivit punctului 62 din carnetul de muncă în grupa a II - a, conform anexei II a Ordinului 50/1990, pct. 13 și 10.

Însă, față de funcțiile avute în această perioadă, nu au fost reținute fiind înlăturate concluziile raportului de expertiză conform cărora activitatea se încadrează

în grupa I de muncă în procent de 75 % conform Ordinului nr. 50/1990, anexa I, pct. 8 care se referă la o cu totul altă activitate, respectiv" fabricarea abrazivelor din cuarț (toate operațiile aferente procesului de fabricație) șlefuirea și polizarea cu abrazive naturale din cuarț.

În ceea ce-l privește pe reclamantul în perioadele 01.03.1979 - 01.01.1988, 01.01.1990- 01.04.2001 a fost primitor distribuitor biroul aprovizionare, tehnician confecții lăzi, activitate încadrată în grupa a II a de muncă potrivit punctului 69 din carnetul de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, anexa II, pct. 3,4,6,10,.

În privința acestuia au fost înlăturate concluziile raportului de expertiză ce reține încadrarea activității în grupa I de muncă, în procent de 100 %, conform anexei I, pct. 3 din Ordinul nr. 279/1995.

În anexa I, pct. 3 Ordinului nr. 279/1995 se menționează activitatea de pregătire a materiilor prime și a amestecului pentru sticlărit și geamuriîn turnurile de amestec, activitate ce nu are legătură cu aceea desfășurată de reclamant.

În consecință, față de cele reținute mai sus, Tribunalul a admis în parte acțiunea principală și cererea conexă formulată de reclamanții și și a constatat că reclamantul a desfășurat în cadrul unității pârâte activități ce se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100 %, conform Ordinului nr. 50/1990, Anexa I, pct. 8 și art. 3 din Ordinul 50/1990, Ordinul nr. 279/1995 Anexa I, pct. 9, în perioadele 20.12.1969- 25.06.1971, 04.12.1978- 01.02.1984.

S- constatat de asemenea că reclamantul a desfășurat activități în cadrul unității pârâte ce se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100 % conform art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 și Anexa I, pct. 8 din Ordinul nr. 50/1990, Ordinul 279/1995, anexa I, pct. 5, în perioada 20.10.1973- 01.05.1994.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - - B, criticând-o ca netemeinică și nelegală, în esență, pentru următoarele considerente:

Susține recurenta că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor, că s-a omologat raportul de expertiză deși acesta conține concluzii ce exced legii și.

Se mai arată în recurs că încadrările în grupele de muncă au fost făcute corect de unitate, iar expertul a făcut aprecieri eronate.

Referitor la reclamantul se arată că în perioada 20.12.1969 - 25.06.1971 acesta a desfășurat activitate de securizator, în perioada 4.12.1978 - 1.02.1984 a fost securizator și operator, fiindu-i corespunzătoare grupa a II-a de muncă. Se mai arată că acest reclamant a lucrat în secția geam și nu în atelierul de securizat geam.

Referitor la reclamantul se arată că acesta a fost mecanic și a lucrat la atelierul mecanic și nu într-un loc de muncă ce atrage încadrarea în grupa I de muncă.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Expertul desemnat în cauză a constatat, în raport de Ordinul nr. 50/1990 ce stabilește grupele de muncă, că reclamanții și, pentru activitatea desfășurată și meseria avută în perioadele menționate în acțiune se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100 %, și nu în grupa a II-a cum au fost încadrați.

Raportul de expertiză efectuat în cauză a fost comunicat societății recurente la 7.09.2009, iar până la judecarea fondului, la data de 19.10.2009, recurenta nu a formulat nici un fel de obiecțiuni, însușindu-i concluziile expertului.

Criticile formulate în recurs în privința raportului de expertiză și, pe cale de consecință, în privința sentinței care a omologat concluziile raportului, apar ca fiind nefondate.

În ce-l privește pe reclamantul, expertul, în baza înscrierilor din carnetul de muncă și evidențelor aflate la societatea recurentă, a stabilit că acesta a lucrat în meseria de securizator, apoi ca operator geam, operator securit și maistru geam tras. Parțial, pe anumite perioade, chiar societatea a recunoscut că locul de muncă al reclamantului s-a încadrat în grupa I de muncă.

Corect s-a constatat că locul de muncă al acestui reclamant se încadrează în grupa I de muncă, pentru perioadele stabilite de instanța de fond, deoarece sunt aplicabile disp. Ordinului 50/1990 art.3 coroborat cu anexa I pct.8.

Referitor la reclamantul, de asemenea, corect s-a reținut că acesta a fost mecanic și că activitatea sa presupunea lucrări de prelucrare și șlefuire a geamului cu unelte abrazive, a matrițelor din fontă pentru atelierele de piese presate și butelii. Locul său de muncă se încadra, prin urmare, în categoria celor cu grupa I de muncă, așa cum se prevedea în Ordinul 279 anexa1 poz.5 coroborat cu Ordinul 50/1990 anexa I pct.8. Mai mult, chiar conducerea recurentei și sindicatul recunosc această încadrare în grupa de muncă.

Prin urmare, corect instanța de fond a omologat raportul de expertiză efectuat în cauză și a dispus acordarea grupelor de muncă.

Pentru considerentele expuse, curtea, văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat reclamanta - - B, cu sediul în municipiul B,--3, județul B, împotriva sentinței civile nr. 882 din 19 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații reclamanți, cu domiciliul în municipiul B, strada -, bloc 147, etaj 3, apartament 15, județul B, cu domiciliul în municipiul B, strada -, - 18, etajul 2, apartament 9, județul B, cu domiciliul în municipiul B,-, - 10, scara A, etaj 3, apartament 14, județul B, G, cu domiciliul în municipiul B, strada -, - etaj 1, apartament 1, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2010.

Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Lucian

- - - - - -

Grefier,

Red./BA

7 ex/19.02.2010

f- Trib.

I

Operator de date cu caracter personal

Număr de notificare 3120

Președinte:Cristina Mihaela Moiceanu
Judecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Lucian

Vezi şi alte speţe de drept civil:

    Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 172/2010. Curtea de Apel Ploiesti