Obligație de a face. Decizia 1727/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1727
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâta Casa Județeană de Pensii C-S și pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva Sentinței Civile nr. 423/2009 pronunțată de Tribunalul C-S în Dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat personal, iar pentru pârâta recurentă Casa Județeană de Pensii C-S, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul instituției recurente solicită admiterea ambelor recursuri, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Județeană de Pensii C-S, fără cheltuieli de judecată.
Reclamantul intimat pune concluzii de respingere a ambelor recursuri pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând,constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 423/2009 pronunțată de Tribunalul C-S în Dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, și, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul C-S și Casa Județeană de Pensii C-S și-n consecință pârâții Tribunalul C-S și Ministerul Justiției au fost obligați să emită adeverințe tip pentru actualizarea pensiei de serviciu cuvenite reclamanților și, în care să fie inclus și sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică, pentru perioada 1 octombrie 2000 și până la pronunțarea sentinței, și în continuare în viitor.
Prin aceeași hotărâre judecătorească pârâta Casa Județeană de Pensii C-S a fost obligată să calculeze și să plătească acelorași reclamanți drepturile cuvenite fiecăruia cu titlu de pensie, cu luarea în considerare a sumelor rezultate din adeverințele menționate, ca bază de calcul a pensiilor,precum și diferențele de bani rezultate în urma deducerii din drepturile astfel calculate a drepturilor efectiv plătite cu titlu de pensie, pentru perioada 01.10.2000 și până la pronunțarea sentinței, și în continuare în viitor.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a depășit in prealabil excepțiile lipsei calității procesual pasive a pârâților,reținând in esență că obligația eliberării adeverințelor in discuție incumbă, într-adevăr, Tribunalului C-S, însă calitatea procesuală pasiva a Ministerului Justiției decurge din necesitatea recunoașterii existenței drepturilor la sporul solicitat al reclamanților, precum și în raporturile ulterioare cu CJP C-
Asemenea, nu este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C-S, pentru petitul privind recalcularea pensiei de serviciu cuvenită reclamanților, recalculare care este obligația sa.
Tribunalul a respins ca neîntemeiată și excepția prematurității acțiunii formulate împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C-S, cu motivarea că acțiunea formulată împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C-S vizează valorificarea de către reclamanți a unui drept personal al acestora,drept care este născut și actual.
Asupra fondului acțiunii reclamanților, Tribunalul a reținut că în conformitate cu Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție din 10 martie 2008, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii având ca obiect aplicarea legii de către instanțele de judecată în cauzele deduse judecății, și având ca obiect acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare, acest spor a mai existat și după intrarea în vigoare a nr.OUG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.Deci, sporul de 50% menționat a fost în ființă în anii 2000-2009 și este în ființă și în prezent.
Judecătorii fondului au considerat că prin hotărârea ante menționată s-a decis că există spor de risc și solicitare neuropsihică și după apariția nr.OUG83/2000, deci, cât privește drepturile magistraților în activitate, este clar că și în perioada 2000-2004, până la apariția Legii nr.303/2004, acest spor există.
Nu există, în dispozițiile Legii 92/1992, sau ale Legii nr.50/1996, modificată prin nr.OUG83/2000, nici o prevedere legală care să interzică recalcularea pensiei magistraților pensionari la nivelul veniturilor magistraților în activitate pentru perioada 2000-2004, incluzându-se în calcul acestor venituri nu doar "adaosul la indemnizație",expres prevăzut de legea 50/1996, ci și nou-recunoscutul drept la spor de risc și solicitare neuropsihică, pentru aceeași perioadă.
Mai reține Tribunalul că sub imperiul Legii nr.303/2004, dreptul la actualizarea pensiei de serviciu prin includerea sporurilor, inclusiv a celui de 50% de risc și solicitare neuropsihică,este recunoscut din 2004 si pana la zi. Aceeași situație subzistă și pentru viitor, până la modificarea/abrogarea legii.
Cât privește obligația pârâtelor Tribunalul C-S,Ministerul Justiției, de a elibera adeverințele si de a recunoaște existența drepturilor pretinse,Tribunalul reține că reclamanții au fost judecători la Tribunalul C-S, în prezent fiind pensionați cu pensii de serviciu, și că adeverințele solicitate de reclamanți le sunt necesare la recalcularea pensiilor.
La art.34 pct.1 și 5 din Codul muncii, se prevede că fiecare angajator are obligația de a înființa un registru general de evidență al salariaților. La solicitarea salariatului, angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate, astfel că pretenția autorilor acțiunii este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal pârâta Casa Județeană de Pensii C S, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 26.05.2009,prin care a solicitat modificarea sentinței supusă reformării,in sensul respingerii cererii de chemare in judecată promovată in contradictoriu cu casa teritorială de pensii,in principal pentru lipsa calității procesual pasive,iar in subsidiar,ca prematur introdusă.
Sintetizând motivele de recurs ale pârâtei,care,in opinia sa, se circumscriu prevederilor art. 304 pct. 8 și 9/pr.civ., Curtea reține că acestea au vizat modalitatea in care judecătorii fondului au soluționat excepțiile lipsei calității procesual pasive și cea a prematurității acțiunii, ridicate prin întâmpinare. Au fost reiterate in recurs argumentele de fapt și de drept ce susțin cele două mijloace de apărare.
In fine, recurenta a mai arătat că,prin obligarea sa la recalcularea pensiei de serviciu începând cu anul 2000, Tribunalul a încălcat prevederile legale in materie de prescripție.
Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu recurs și de către pârâtul Ministerul Justiției care, la rândul său a solicitat modificarea sentinței,in principal prin respingerea acțiunii promovată împotriva sa pentru lipsa legitimării procesual pasive,iar in subsidiar,ca neîntemeiată.
Invocând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.9/pr.civ. pârâtul in discuție a arătat că potrivit art. 13 alin.1 lit.b) din Legea nr. 303 /2004, adeverințele tip pe baza cărora se stabilește pensia de serviciu,se actualizează ori se recalculează, se emit de ultima unitate angajatoare a persoanei in cauză. Ori,in speță,această unitate este Tribunalul C S, care potrivit art.20 din actul normativ ante-menționat poartă și răspunderea pentru conținutul respectivelor adeverințe.
În drept,au fost invocate prevederile art. 299 și urm./pr.civ.
Reclamanții intimați nu au depus întâmpinare,deși au fost citați cu această mențiune in cursul procesului.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând cele două recursuri ale părților,prin prisma motivelor invocate, precum și a actelor de procedură efectuate in primul ciclu procesual,cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 ind.1,art. 304 pct.9 și art. 312 alin.1/pr.civ.,Curtea reține următoarele:
Fără a insista asupra caracterului judicios al soluțiilor primei instanțe in privința modului de soluționare a excepțiilor ce vizau legitimarea procesuală a pârâților și pretinsul caracter prematur al acțiunii, Curtea notează că scopul urmărit de reclamanți prin demersul judiciar supus analizei a fost acela de a obține o recunoaștere a dreptului la acordarea sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază,pentru ca apoi,prin intermediul recalculării și actualizării pensiilor lor de serviciu,acest spor să fie valorificat la stabilirea cuantumului pensiei,atât pentru trecut,începând din anul 2000,cât și pentru viitor.
Ori, acestea fiind in linii mari limitele investirii instanței, in analiza temeiniciei drepturilor pretinse,judecătorii fondului puteau și trebuiau să observe că,potrivit propriilor susțineri,confirmate prin copia carnetului de muncă depus la dosarul cauzei,reclamantul s-a pensionat in martie 1996, dată de la care au încetat de drept raporturile sale cu angajatorul pârât Tribunalul C
Cercetând conținutul Legii nr. 50/1996, in varianta in vigoare până la momentul pensionării reclamantului in discuție,Tribunalul avea de constatat că acesta nu a beneficiat niciodată de sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică, pentru simplul motiv că dreptul salarial in litigiu a fost introdus abia prin OUG nr. 56/1997 care a modificat Legea nr. 50/1996 ulterior încetării raporturilor de muncă ale magistratului.
Prin urmare,chiar dacă prin decizia interpretativă a instanței supreme s-a statuat in privința supraviețuirii efectelor art.47 din Legea nr. 50/1996,in varianta sa republicată, reclamantului nu i se poate recunoaște dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică deoarece,pe de-o parte,era deja pensionat la data acordării dreptului salarial,iar,pe de altă parte, pensia sa trebuia actualizată conform art.103 alin.5 din Legea nr. 92/1992,in vigoare la data pensionării,doar in raport cu nivelulsalariilor de bazăale personalului in activitate.
Pronunțarea Deciziei nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu produce vreun efect nici in privința drepturilor de pensie ale reclamantului,ale cărui raporturi de muncă au încetat tot prin pensionare in anul 1998. Deși a beneficiat de sporul in litigiu o scurtă perioadă de timp, pensia de serviciu i-a fost cuantificată corect prin aplicarea prevederilor art.103 din Legea nr. 92/1992, in vigoare la acea dată,adicăin procentde 80% din venitul net realizat din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă și sporul de stabilitate în magistratură, avute la data pensionării, fără luarea in considerare a sporului de 50%.Tot astfel,potrivit art. 103 alin.5 din același act normativ, actualizarea pensiei sale se făcea doar prin raportare la salariul de bază,iar nu la sporuri.
Este adevărat că,de la data intrării in vigoare a Legii nr. 303/2004 privind statutul magistraților,prin efectul art.83 alin.2 și 3 actualizarea pensiilor de serviciu ale reclamanților s-a făcut în raport cu nivelul indemnizației brute a magistraților în activitate însă nu se poate conchide că in mod retroactiv,prin efectul Deciziei nr. 41/2008, indemnizația brută a magistraților includea și sporul de 50%. Aceasta pentru că,pornind de la rolul și scopul deciziei pronunțate in aplicarea normelor art. 329 și urm./pr.civ., ea are finalitatea de a asigura o interpretare unitară a legii doarin litigiile de muncăprin care reclamanții,pentru perioadele in careau fost in activitate,au solicitat instanței realizarea drepturilor decurgând din prevederea cuprinsă in art. 47 din Legea nr. 50/1996.
In consecință, nu se poate conchide că Decizia nr. 21/2008 ar fi avut efectul unei majorări salariale retroactive,cu caracter general,aplicabilă întregului corp al magistraților,inclusiv al celor cărora li s-au respins acțiunile prin hotărâri irevocabile anterioare,a celor care nu au acționat in termenul de prescripție, ori celor ale căror raporturi de muncă încetaseră încă înainte de intrarea in vigoare a OUG nr. 83/2000, cum este cazul reclamanților. Dacă ar fi fost așa, Înalta Curte de Casație și Justiție s-ar fi substituit legiuitorului,încălcând in mod evident principiul separației puterilor in stat consacrat de Constituția României.
Pentru argumentele de fapt și de drept reținute mai sus,instanța de recurs consideră că pretențiile reclamanților nu sunt întemeiate. De aceea,in baza art. 304 ind.1,art. 304 pct.9 și art. 312 alin.1/pr.civ.,recursul pârâților urmează a fi admis,va fi modificată sentința supusă reformării,in sensul respingerii cererii de chemare in judecată.
Se va lua act prin dispozitivul prezentei că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâta Casa Județeană de Pensii C-S și pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva Sentinței Civile nr. 423/2009 pronunțată de Tribunalul C-S în Dosarul nr-.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge acțiunea reclamanților.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 23.12.2009
Tehnored / /23.12.2009/2 ex
Prima instanță: și
Tribunalul C-S
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
