Obligație de a face. Decizia 174/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 174/ Dosar nr-
Ședința publică din 22 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
Judecător - -
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SA B, împotriva sentinței civile nr. 1638/M din data de 26 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. 7608/62/209.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au aut loc în ședința publică din data de 15.02.2010, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrată din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 19.02.2010, iar apoi pentru astăzi, 22.02.2010.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față,
Constată prin cererea de chemare în judecată formulată la ribunalul Brașov sub nr-, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC SA, obligarea acesteia la încadrarea retroactivă în grupă de muncă în condiții deosebite pentru meseria de galvanizator pentru perioada 1.02.2001 până la 20.05.2009 și la eliberarea înscrisurilor corespunzătoare acestor pretenții.
Prin sentința civilă nr. 1638/26.11.2009, Tribunalul Brașova admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta-SC SA B și, în consecință:
A obligat pârâta la încadrarea retroactivă a reclamantei, în grupa de muncă în condiții deosebite pentru meseria de galvanizator, pentru perioada 01.04.2001 până la data de 20.05.2009.
A obligat pârâta să elibereze reclamantei un înscris care să ateste încadrarea în muncă pentru condiții deosebite pentru perioada mai sus menționată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin primul petit din cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea paratei la încadrarea retroactiva în grupa de munca pentru condiții deosebite pentru meseria de galvanizator pentru perioada de la 01.04.2001 până la 20.05.2009
Din înscrisurile existente în carnetul de munca, reiese faptul ca reclamanta avut calitatea de salariat al pârâtei în funcția de galvanizator în perioada 1.09.1984 până la data de 20.05.2009 când au încetat raporturile de muncă în temeiul art. 65 din codul muncii pozițiile 15-96.
Pentru perioada pentru care se solicită încadrarea reclamantei în condiții deosebite, pârâta avea obligația ca împreună cu reprezentanții sindicatelor reprezentative să facă demersurile necesare pentru a obține avizele încadrării corecte a salariaților față de condițiile în care își desfășoară activitatea și substanțele folosite în procesul tehnologic.
Atât Legea 19/2000 cât și nr.HG 246/2007 stabilesc în sarcina angajatorului obligativitatea de face demersurile obținerii avizelor de încadrare a salariaților în condiții deosebite.
Prin nr.HG 1093/2006 au fost transpuse prevederile Directivei 2004/37/CE privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă.
In sens similar ICCJ prin decizia nr. 258/20.09.2004 a statuat că ordinului nu i se poate restrânge aplicarea deoarece prin acesta s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat anterior.
Din mențiunile existente în carnetul de muncă al reclamantei reiese faptul că pârâta a reîncadrat-o pe aceasta în grupa II de muncă poziția 97.
Față de motivele mai sus arătate instanța, va admite primul capăt de cerere și va obliga pârâta să o încadreze pe reclamantă retroactiv în condiții deosebite de munca pentru meseria de galvanizator pentru perioada de la 01.04.2001 până la 20.05.2009.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea înscrisurilor corespunzătoare petitului 1.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta SC SA B, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se invocă dispozițiile art. 19 din Legea nr. 19/2000 și ale art. 15, 16 din HG 261/2001, arătându-se că în urma reevaluării efectuate după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, locul de muncă al reclamantei nu a fost încadrat în condiții deosebite. Investițiile și amenajările făcute au crescut nivelul de securitate în muncă, astfel încât autoritățile în domeniu au considerat că nu se impunea încadrarea acestor locuri de muncă în condițiile deosebite.
Totodată se invocă avizul nr. 13/12.12.2001, potrivit căruia numai locurile de muncă din cadrul secției, au fost încadrate în condiții deosebite.
Examinând sentința în raport cu actele, lucrările dosarului și cu motivele de recurs, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 19 din Legea nr. 19/2000, criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, care urma să fie adoptată în 3 luni de la publicarea legii.
Obligativitatea reevaluării activităților și categoriilor profesionale încadrate în grupele I și II de muncă în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite rezultă și din prevederile art. 15 și 16 din HG 261/2001, aflat în vigoare în perioada de referință și care este în prezent abrogat prin art. 16 din Hotărârea 246/2007.
Prin nici unul din înscrisurilor depuse la dosarul cauzei nu rezultă încadrarea locului de muncă al reclamantei în condiții deosebite în baza dispozițiilor Legii nr. 19/2000.
Mai mult, potrivit Avizului nr. 13/12.12.2001 emis de Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, numai Secția de din cadrul unității SC SA, a fost încadrată în locuri de muncă în condiții deosebite.
Hotărârea Guvernului 1093/16.08.2006, invocată de prima instanță, are ca obiect de reglementare protecția lucrărilor împotriva riscurilor pentru sănătatea și securitatea lor, inclusiv prevenirea unor astfel de riscuri, care apar sau este posibil să apară prin expunerea la agenți cancerigeni la locul de muncă. Acest act normativ, care stabilește cerințele minime de securitate și sănătate pentru protecția lucrărilor nu este incident, având în vedere că obiectul cauzei îl reprezintă încadrarea reclamantei în grupă de muncă în condiții deosebite.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă SC SA B împotriva sentinței civile nr. 1638/M/26.11.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în tot, în sensul că:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.02.2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.MC./23.03.2010
Tehnoredact./24.03.2010/ 5 ex.
Jud. fond,
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Maria Carmen Tică
