Obligație de a face. Decizia 175/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 175
Ședința publică de la 07 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 2: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 3: Valeria Cormanencu
Grefier
La ordine fiind judecarea recursului civil declarat de recurenții și împotriva deciziei civile nr.844 din 26.12.2007, pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect obligație de a face;
La apelul nominal din ședința publică se prezintă avocat pentru recurenții și, intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier care învederează că pricina - în stadiul procesual al recursului - se află la al treilea termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Avocat depune la dosar înscrisuri, respectiv titlul de proprietate nr.- pe numele recurenților, copia actului de partaj testamentar din 31.03.1931, copia adresei nr.8185 din 06.09.2007 emisă de Primăria comunei, județul I.
Intimatul primește duplicatul înscrisurilor. Nu solicită amânarea cauzei pentru lua cunoștință de acestea.
Nemaifiind cereri de formulat, se constată recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru recurenți, solicită admiterea recursului, întemeiat pe alin.8 și 9 din art.304 Cod procedură civilă: interpretarea greșită de către instanță a obiectului dedus judecății și pentru aplicarea greșită a legii.
În fapt, recurenții au dreptul la 0,10 ha teren. Judecătoria Iașia respins acțiunea iar Tribunalul Iași menține sentința. Ambele hotărâri sunt motivate succint pe lipsa de interes.Dar s-a depus un partaj testamentar din anul 1947.Interesul este vădit întrucât intimatul refuză să folosească terenul ce i se cuvine potrivit acelui testament. Este vorba de un adagio la titlu pentru că acest testament produce efecte juridice.Dacă nu avea interes nu se adresa justiției. Interesul este vădit, viabil și născut.
admiterea recursului, casarea deciziei tribunalului și sentinței judecătoriei, trimiterea cauzei pentru judecarea fondului. ÎN cazul în care se reține cauza spre judecare, solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul arată că recurenți i-au luat 20 de prăjini de teren abuziv. Precizează că s-au judecat și la Judecătoria Pașcani.Îl costă 500.000 lei vechi transportul la I și 400.000 lei ziua de lucru.
CURTEA DE APEL;
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă 1897 din 12.09.2007 a Judecătoriei Pașcanis -a admis excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea cererii. Respinge cererea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâtul pentru lipsa interesului. Respinge capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
În speța de față reclamanții nu au justificat niciuna din condițiile interesului în promovarea prezentei acțiuni, ei nu au reușit să justifice că urmăresc apărarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege și potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut.
Se invocă o înțelegere verbală de schimb de terenuri cu pârâtul, pe care acesta o și se solicită obligarea silită a acestuia la executarea unei obligații de a face și anume de a intra în posesie și a folosi vechiul amplasament al suprafeței de 0,50 ha. teren situat între proprietatea reclamanților și proprietatea numitului (unchiul reclamanților).
Se reține totodată că reclamanții nu au justificat nici caracterul născut și actual al interesului invocat în promovarea acestei acțiuni, faptul că pârâtul le-ar fi încălcat vreun drept al lor.
Nu se poate reține justificarea interesului nici prin susținerea reclamanților că nu au acces la calea publică și nu își pot folosi eficient terenurile având în vedere că din schița depusă la dosarul cauzei, rezultă că terenul pretins în litigiu este situat între proprietățile reclamanților și cea a numitului.
În consecință, instanța constată că reclamanții nu au justificat interesul în promovarea prezentei acțiuni, astfel încât va fi respinsă ca fiind lipsită de interes.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că nu li s-a dat posibilitatea să justifice prin acte interesul ce-l au în promovarea prezentei acțiuni, instanța având posibilitatea de a uni excepția invocată cu fondul cauzei și nu să o soluționeze doar pe excepție.
Prin decizia civilă 844 din 26.11.2007 a Tribunalului Iașis -a respins apelul formulat de și împotriva sentinței civile 1897 din 12.09.2007 a Judecătoriei Pașcani, pe care o păstrează.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut că:
Prin acțiunea introductivă de instanță reclamanții au solicitat obligarea pârâtului să intre în posesia vechiului amplasament al suprafeței de 0,50 ha. teren situat între proprietatea lor și cea a numitului, motivat de faptul că între părți s-a realizat o înțelegere verbală concretizată sub forma unui schimb de teren în suprafață de 0,50 ha. și că potrivit schițelor depuse la dosar și susținerilor acestora rezultă că schimbul de terenuri de care se face vorbire vizează suprafața de 0,50 ha. teren ce este cuprinsă în totalul de 10.416. pentru care li s-a recunoscut reclamanților dreptul de proprietate prin - din 17.06.1996.
Raportat la această situație de fapt în mod corect instanța de fond a soluționat cauza reținând excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea acțiunii.
Potrivit art.137 al.2 Cod procedură civilă excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul cauzei decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.
Or, pentru a-și justifica interesul apelanții trebuiau să facă dovezi relative la transferul dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu din patrimoniul pârâtului în patrimoniul lor.
Ori apelanții nu au făcut dovada existenței acestui schimb de terenuri, ei însăși recunoscând existența doar a unei înțelegeri verbale.
Ca atare, acordarea unui alt termen de judecată de către instanța de fond pentru ca apelanții să-și dovedească susținerile nu se mai impune, apelul acestora fiind nefondat.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții și criticând-o pentru nelegalitate potrivit art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă motivat de faptul că hotărârea pronunțată a fost dată printr-o interpretare greșită a actului dedus judecății și printr-o aplicare greșită a legii, fiindu-le îngrădită orice posibilitate de a face dovada interesului pe care îl au prin orice mijloc de probă, deși au făcut dovada existenței unui partaj testamentar din 1947 conform căruia pârâtul refuză să folosească terenul ce i se cuvine prin acest testament, în detrimentul lor, cauza fiind soluționată greșit doar pe excepție și nu pe fond.
Recursul este nefondat.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține că:
Prin acțiunea introductivă de instanță reclamanții și au chemat în judecată pârâtul pentru a fi obligat să intre în posesie și să-și folosească vechiul amplasament al suprafeței de 0,50 ha. teren situat între cel al lor și cel al numitului, ca urmare a unui schimb intervenit între părți în anul 1996 realizat printr-o înțelegere verbală.
Arată reclamanții că li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,2481 ha. pe raza satului, comuna, județul I conform - din 17.06.1996.
Interesul ca o condiție de exercitare a acțiunii civile trebuie să fie atât născut și actual, cât și pozitiv și concret.
Prin urmare interesul trebuie să existe în momentul declanșării demersului procesual și de asemenea să fie semnificativ, de natură a justifica o cerere în justiție.
Or, în speță prin acțiunea formulată reclamanții nu au reușit să justifice că urmăresc afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut sau interes ocrotit de lege și potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut.
Susțin reclamanții că a existat o înțelegere verbală de schimb de terenuri cu pârâtul pe care acesta nu o recunoaște, și ca atare solicită obligarea silită a pârâtului la executarea unei obligații de a face și anume de a intra în posesie și de a folosi o suprafață de 0,50 ha. teren ce este situat între proprietatea reclamanților și proprietatea numitului, fără a face dovada în vreun fel că prin nefolosirea acestui teren de către pârât ar fi prejudiciați sau li s-ar încălca vreun drept al lor.
Prin urmare, reținându-se în mod corect atât de instanța de fond cât și de cea de apel că în prezenta cauză, reclamanții nu-și justifică un interes legitim în promovarea unei astfel de acțiuni, soluționarea cauzei s-a făcut în mod legal doar pe această excepție, neimpunându-se cercetarea fondului și administrarea de probe, în conformitate cu dispozițiile art.137 al.1 Cod procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente, raportate la motivele de recurs invocate și care nu sunt fondate, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul formulat de și împotriva deciziei civile 844 din 26.12.2007 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de și împotriva deciziei civile nr.844 din 26.XI.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
24.2008.-
Președinte:Cristiana AngelescuJudecători:Cristiana Angelescu, Viorica Olariu, Valeria Cormanencu
