Obligație de a face. Decizia 175/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.6264/2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.175/
Ședința publică de la 13 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurențiiConsiliul Local al Municipiului A, Primăria Municipiului A prin Primar și Municipiul A prin Primarîmpotriva sentinței civile nr.1519 din data de 30 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimataAgenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă T,având ca obiect:"obligația de a face".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 06 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13 ianuarie 2010, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1519/30.09.2009, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale a respins ca nefondată acțiunea civilă având ca obiect obligația de a face, formulată de reclamanții Consiliul Local al Municipiului A și Primarul Municipiului A, împotriva pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la semnarea convențiilor de încadrare în muncă încheiate cu angajatorii și A și la plata sumei de 30922 lei/lună reprezentând subvenții acordate din bugetul asigurărilor sociale pentru șomaj în vederea acoperirii cheltuielilor efectuate de către fiecare angajator pentru fiecare șomer încadrat în muncă pe perioada noiembrie - decembrie 2008.
Cu privire la această solicitare, Tribunalul a constatat că prin adresele nr.5902/24.07.2008 și nr.8017/06.10.2008 pârâta Agenția
Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Tas olicitat reclamanților să înainteze propuneri în vederea cunoașterii necesarului locurilor de muncă ce pot fi subvenționate în temeiul
Legii nr.76/2002 și a comunicat Programul de Ocupare Temporară a Forței de Muncă pentru dezvoltarea Comunității Locale A, în cadrul căruia s-a aprobat subvenționarea unui număr de 45 locuri de muncă pentru perioada noiembrie - decembrie 2008.
Ca urmare a acestor adrese și a Programului înaintat a fost emisă Hotărârea nr.81/17.10.2008 a Consiliului Local a Municipiului A prin care s-a dispus repartizarea unui număr de 45 locuri de muncă între cele două servicii publice din subordine, respectiv A și A, în acest sens fiind încheiată o convenție nesemnată de către pârâtă.
Tribunalul a mai reținut că prin adresa nr.9506/1/25.11.2009, pârâta a comunicat că nu poate promova convenția semnată de către reclamanți cu serviciile publice din subordine, întrucât printr-o dispoziție a Ministerului Economiei și Finanțelor și a Memorandumului aprobat în ședința Guvernului României din 4 noiembrie 2008 referitor la modul de utilizare a resurselor publice și analizarea deciziilor de alocare a acestora în ultima parte a anului s-a stabilit " interzicerea încheierii oricăror angajamente legale începând cu luna noiembrie 2008", astfel că nu a mai semnat propunerile înaintate anterior reclamanților și nici a mai plătit sumele reprezentând subvenții acordate din bugetul asigurărilor sociale.
Instanța de fond a apreciat că pârâta este exonerată de obligația de a plăti sumele solicitate de către reclamanți, reținând, pe de o parte că până la punerea în aplicare a acestui program de ocupare temporară a forței muncă, respectiv, perioada noiembrie -decembrie 2008, reclamanții nu au înaintat pârâtei "convenția" ce urma să fie încheiată, iar pe de altă parte, că politica financiară a Guvernului României, respectiv a Ministerului Economiei și Finanțelor și a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de șanse a suferit modificări prin care s-a interzis efectuarea de cheltuieli bugetare. Atâta timp cât convenția nu a fost încheiată anterior interzicerii efectuării acestor cheltuieli bugetare, a susținut instanța de fond, nu se mai poate pune în discuție obligarea pârâtei la semnarea acesteia și la susținerea financiară a subvenției pentru un număr de 45 de locuri de muncă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții Consiliul Local al Municipiului A și Municipiul A prin Primar, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 cod proc. civilă, cu următoarea motivare:
Convențiile nr. 54 din 04.11.2008 si, respectiv, 52 din 03.11.2008, au fost returnate ca nesemnate de AJOFM T sub nr. 9506/1/25.11.2008, deși recurenții reclamanți au respectat toate etapele premargatoare semnării acestor convenții.
În acest sens recurenții au apreciat că inițializarea programului de ocupare de către parata, comunicarea acestuia către recurenți spre aprobare, in vederea luării masurilor necesare aducerii la îndeplinire, alocarea unui număr de locuri pentru șomeri si a sumelor necesare plații acestora, obliga parata la executarea programului conform art. 78 si 79 din Legea 76/2002.
Recurenții au arătat că serviciile descentralizate din subordinea lor au demarat procesul de realizare a programului întocmit de parată prin stabilirea angajatorilor, care, la rândul lor au angajat șomeri, iar aceștia si-au desfășurat activitatea in mod continuu in folosul angajatorului.
Invocarea faptului ca politica Guvernului României a suferit modificări prin care s-a interzis efectuarea de cheltuieli bugetare, cu referire la Memorandumul Ministerului Finanțelor Publice, fapt ce ar exonera parata de obligația de plată, au susținut recurenții, depășește cadrul legal si nu poate fi considerat un argument de drept.
Recurenții au apreciat că Memorandumul invocat de parata in refuzul de a semna convențiile, constituie un act administrativ in înțelesul art. 2 din Legea 554/2004, ce creează o situație juridica generala, obligatorie pentru structurile de putere publica, subordonate organului emitent, numai ca in speța de fata, este vorba de un program de ocupare temporara inițiat anterior emiterii Memorandumului (04.11.2008, data emiterii acestuia), program conform căruia parata a alocat cu destinație precisa si limitata sumele respective pentru angajarea a 45 de șomeri, pentru perioada noiembrie, decembrie 2008. În acest sens nu se poate aprecia că pârâta a inițiat angajamente noi, ci a pus in aplicare pe cele asumate anterior emiterii Memorandumului, angajamente care au produs consecințe juridice (angajarea unui nr. de 45 de șomeri care si-au desfășurat activitatea).
În cuprinsul acțiunii formulate, au arătat recurenții, au pus în discuție tardivitatea refuzului paratei de a semna convențiile înaintate, aspect justificat de aceasta prin invocarea propriei culpe (circuitul greoi al documentelor, precum si necesitatea mai multor vize pentru aprobare).
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
La solicitarea pârâtei AJOFM, care a inițiat procedura legală la data de 24.07.2008, Consiliul Local Aaa probat, prin Hotărârea nr. 81/17.10.2008, Programul de ocupare temporară a forței de muncă, cele 45 de locuri de muncă ce au fost comunicate ca fiind subvenționate de către pârâtă pentru lunile noiembrie-decembrie 2008, fiind repartizate instituțiilor nominalizate, care au procedat la angajarea șomerilor începând cu luna noiembrie 2008.
Pârâta a refuzat semnarea proiectelor de convenție de încadrare în muncă nr. 52/3.11.2008, respectiv nr. 34/4.11.2008 înaintate de reclamante, răspunzând la data de 8.12.2008 angajatorului A, respectiv la data de 5.12.2008 angajatorului A că nu poate promova aceste convenții întrucât prin dispoziția Ministrului Economiei și Finanțelor și a Memorandumului adoptat în ședința de guvern din data de 4.11.2008, referitoare la modul de utilizare a resurselor publice și reanalizarea deciziilor de alocare a acestora, s-a interzis încheierea oricăror angajamente legale începând cu luna octombrie 2008.
Curtea apreciază că în mod nelegal pârâta a refuzat încheierea acestor convenții, neexistând nici un impediment legal în a da curs solicitării recurenților reclamanți.
Astfel, în primul rând, în baza dispozițiilor art. 78 din Legea 76/1992 pârâta avea obligația ca din bugetul asigurărilor pentru șomaj și din alte surse alocate conform prevederilor legale să subvenționeze cheltuielile cu forța de muncă efectuate în cadrul unor programe care au ca scop ocuparea temporară a forței de muncă din rândul șomerilor, pentru dezvoltarea comunităților locale.
Din analiza dispozițiilor art. 79 din aceeași lege rezultă că aceste subvenții se acordă, din bugetul asigurărilor pentru șomaj, la solicitarea autorităților publice locale, angajatorilor cărora li s-au atribuit contracte cu respectarea reglementărilor în vigoare privind achizițiile publice, pe o perioadă de cel mult 12 luni pentru fiecare persoană încadrată, din rândul șomerilor, cu contract individual de muncă pe perioadă determinată de cel mult 12 luni.
Potrivit art. 87 și urm. din HG 377/2002 pentru aprobarea Procedurilor privind accesul la măsurile pentru stimularea ocupării forței de muncă, modalitățile de finanțare și instrucțiunile de implementare a acestora, programele de ocupare temporară a forței de muncă din rândul șomerilor se întocmesc anual de agențiile pentru ocuparea forței de muncă și se prezintă, pentru aprobare, la consiliile locale comunale, orășenești și ale sectoarelor municipiului B, precum și la consiliile județene, respectiv la Consiliul General al Municipiului B, ca autorități publice deliberative din localitățile și județele pentru care acestea au fost elaborate.
Odată cu aprobarea programelor de ocupare de către autoritățile publice primarul sau, după caz, președintele consiliului județean se împuternicește să repartizeze, în limita numărului de persoane prevăzute în programul de ocupare, locurile de muncă subvenționate, pe lucrări și activități de interes pentru comunitatea locală respectivă, și să le atribuie celor care organizează aceste servicii. Primarul sau, după caz, președintele consiliului județean, respectiv primarul general al municipiului B, aprobă repartizarea locurilor de muncă subvenționate. După aprobarea dată pentru repartizarea numărului de locuri de muncă subvenționate pe angajatori, primarul comunică agenției pentru ocuparea forței de muncă numărul de locuri de muncă aprobat, pe fiecare angajator, și durata pe care urmează să fie încadrate în muncă persoanele din rândul șomerilor și solicită subvenționarea acestora din bugetul asigurărilor pentru șomaj.
În urma primirii comunicării și a solicitării de subvenționare, agențiile pentru ocuparea forței de muncă vor media și vor repartiza șomeri, în vederea încadrării în muncă, la angajatorii care au obținut aprobarea prevăzută la art. 88 alin. (1), în limita locurilor din programul de ocupare. După selecția și încadrarea în muncă a persoanelor repartizate de agenția pentru ocuparea forței de muncă angajatorul va încheia cu aceasta o convenție în condițiile prevăzute la art. 49 alin. (1) din norme.
Pentru finanțarea cheltuielilor cu forța de muncă încadrată din rândul șomerilor angajatorii vor depune lunar la primar cerere de finanțare pe care acesta o avizează și o depune împreună cu statele de plată și alte documente atașate, la agențiile pentru ocuparea forței de muncă, care au obligația de a vira sumele aferente subvențiilor.
Din analiza normelor metodologice enunțate rezultă că procedura de ocupare temporară a forței de muncă a fost demarată de către AJOFM odată cu întocmirea programului de ocupare anuală, ce stabilește numărul de locuri de muncă ce urmează a fi subvenționate, în raport de suma alocată prin buget cu această destinație conform art. 87 alin. 2 din HG 377/2002. Procedura s-a derulat în continuare, fiind selectate persoanele repartizate în acest scop și angajate începând cu luna noiembrie 2008, astfel că, la acest moment s-au produs și consecințele juridice urmărite de lege.
Ca atare, Curtea apreciază că pârâta este ținută a finaliza procedura, odată demarat programul de ocupare, obligația ce îi incumbă având un izvor legal reprezentat de art. 78 din Legea nr.76/2002.
Memorandumul semnat de guvern în ședința din 4.11.2008. prin care se interzice încheierea unor angajamente legale începând cu luna noiembrie 2008 nu poate fi interpretat ca un impediment în executarea obligațiilor legale privind încheierea convențiilor de subvenționare a salariilor persoanelor angajate, întrucât, în condițiile în care fondurile bănești fuseseră alocate, aceasta este ultima etapă a procedurii de subvenționare, impusă de lege după ce salariații au început prestarea muncii.
Prin urmare, interpretând interdicția cuprinsă în actul administrativ invocat, Curtea reține că finalizarea acestei proceduri nu reprezintă un angajament legal nou pentru a împiedica alocarea fondurilor pentru plata salariilor în condițiile în care, potrivit normelor legale invocate încheierea convenției nu precede selectării și angajării personalului ci succede acestei operațiuni. Pe de altă parte interdicția stabilită printr-o normă cu forță juridică inferioară, cum este norma administrativă, în mod generic, având un caracter general și impersonal, nu poate fi interpretată că înlătură sau suspendă executarea obligațiilor pe care o instituție bugetară le are în baza legii care îi definește atribuțiile.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că susținerile recurentelor sunt întemeiate, motiv pentru care, va admite recursul în baza art. 304/1 cod proc. civilă, va modifica sentința recurată potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod proc. civilă, în sensul că va admite acțiunea și va obliga pârâta să semneze convențiile de încadrare în muncă ale angajaților A și A, cu consecința achitării subvențiilor
acordate din bugetul asigurărilor sociale pentru șomaj pentru acoperirea cheltuielilor efectuate de către fiecare angajator pentru fiecare șomer încadrat în muncă pentru luna noiembrie-decembrie 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI A PRIN PRIMAR ȘI MUNICIPIUL A PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr.1519/30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ
Modifică sentința recurată, în sensul că:
Admite acțiunea.
Obligă pârâta să semneze convențiile de încadrare în muncă ale angajaților A și
Obligă pârâta la plata sumei de 30.922 lei/lună, reprezentând subvențiile acordate din bugetul asigurărilor sociale pentru șomaj pentru acoperirea cheltuielilor efectuate de către fiecare angajator pentru fiecare șomer încadrat în muncă pentru luna noiembrie-decembrie 2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
11.02.2010
Jud.fond:
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
