Obligație de a face. Decizia 1771/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 8087/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1771R
Ședința publică de la 20 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Bianca Antoaneta Scrob
JUDECĂTOR 3: Mariana C -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursurile formulate de recurentul- reclamant, și de recurentul-intimat MINISTERUL PENTRU INTREPRINDERI MICI ȘI MIJLOCII, COMERȚ, TURISM ȘI PROFESII LIBERALE împotriva sentinței civile nr.5718 din 17.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.22890/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE, având ca obiect-obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-intimat Ministerul pentru Intreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale prin avocat ce depune împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.132/12.10.2008, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la dosar recurentul-reclamant a depus prin serviciul registratură la data de 13.03.2009 întâmpinare în 3 exemplare, iar la data de 17.03.2009 intimatul a depus întâmpinare în 2 exemplare.
Recurentul-intimat Ministerul pentru Intreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale prin avocat procedează la semnarea cererii de recurs.
Se comunică întâmpinările depuse.
Recurentul-intimat Ministerul Pentru Intreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale prin avocat arată că s-a desființat acest minister și s-a împărțit în Ministerul Pentru Intreprinderi Mici și Mijlocii, Comerțului, și Mediului de și Ministerul Turismului, motiv pentru care solicită amânarea cauzei pentru ca recurentul-reclamant să precizeze cu care anume din cele două ministere înțelege să se judece.
Curtea respinge cererea recurentului-intimat având în vedere că prin OG nr.221/2008 s-au stabilit măsuri de reorganizare, operând un transfer de personalitate juridică de la Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale către Ministerul Pentru Intreprinderi Mici și Mijlocii, Comerțului, și Mediului de, motiv pentru care recurentul-reclamant nu trebuie să-și precizeze cererea în acest sens.
Recurentu-intimat Ministerul pentru Intreprinderi Mici și Mijlocii, Comerțului, și Mediului de, prin avocat solicită amânarea cauzei să ia cunoștință de întâmpinările comunicate la acest termen.
Curtea, deliberând asupra cererii formulată de recurentul-intimat o respinge având în vedere faptul că întâmpinarea depusă de către recurentul-reclamant a fost formulata în termen, iar recurentul-intimat a avut posibilitatea să ia cunoștință de aceasta, iar cu privire la întâmpinarea depusă de către intimat o respinge deoarece această întâmpinare a fost depusă cu nerespectarea disp.art.118 pr.civ. urmând a fi avută în vedere ca note scrise.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Recurentul-intimat Ministerul pentru Intreprinderi Mici și Mijlocii, Comerțului, și Mediului de, prin avocat solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Pe recursul său pune concluzii de admitere a acestuia astfel cum a fost formulat și motivat, iar pe recursul formulat de solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5781/17.09.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a - VIII- a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul lor Externe și Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijloci, Comerț, Turism și Profesii Liberale.
A respins capetele de cerere privind emiterea actului de încetare a raportului de muncă cu data de 26.02.2004 și încheierea actului de muncă cu această dată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul lor Externe, pentru existența autorității de lucru judecat.
A obligat pârâtul Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijloci,Comerț, Turism și Profesii Liberale să efectueze operațiunile de completare a carnetului de muncă al reclamantului pentru perioada 26.04.2004-31.03.2008.
În considerente a reținut că reclamantul a avut calitatea de angajat al Ministerului lor Externe, până la data de 31.12.2003, când i-a încetat misiunea în exterior, iar începând cu data de 25.02.2004, în urma susținerii unui examen, a devenit angajat la Ministerului Economiei și Comerțului, care a devenit în prezent Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale. Reclamantul a avut calitatea de angajat al pârâtului Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale în perioada 26.02.2004-31.01.2005, așa cum rezultă din adeverința nr. -/08.05.2005 eliberată de Ministerul Economiei și Comerțului, aspect necontestat de pârât.
Prin admiterea excepției de lucru judecat, instanța a respins în consecință capetele de cerere privind emiterea setului de încetare a raportului de muncă cu data de 26.02.2004 și închiderea carnetului de muncă cu acesta dată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul lor Externe. S-a reținut în încheierea din 13.06.2008 că prin sentința civilă nr. 3621/2006, Tribunalul Bucureștis -a pronunțat în mod irevocabil cu privire la cererea reclamantului de constatare a încetării raporturilor ce muncă cu acest pârât la data de 26.02.2004 și închiderea carnetului de muncă cu această dată.
Având în vedere dispozițiile art. 1 și 3 din Decretul nr.92/1976, a fost admisă cererea de obligare a pârâtului Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale să efectueze operațiunii de completare a carnetului de muncă al reclamantului pentru perioada 26.02.2004 - 31.01 2005.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal au declarat recurs, Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale și înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului, Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale a arătat că prin sentința civila nr. 5718/17.09.2008, instanța a obligat să efectueze operațiunile de completare a carnetului de muncă al reclamantului pentru perioada 26.02.2004 - 31.01.2005, pe baza actelor care au fost depuse în cauză.
Totodată instanța a constatat faptul că pentru capătul de cerere privind emiterea actului de încetare a raportului de muncă cu data de 26.02.2004 și închiderea carnetului de muncă cu această dată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul lor Externe, exista autoritate de lucru judecat.
Ceea ce instanța a omis este faptul că deși a constatat existența autorității de lucru judecat asupra cererii principale, aceasta nu a cerut și nici nu s-a făcut dovada dacă această hotărâre a fost sau nu pusa în executare. Acest aspect este deosebit de important, dat fiind faptul că există doua variante posibile:
1) - în cazul în care hotărârea prin care s-a dispus emiterea actului de încetare a raportului de muncă și închiderea a carnetului de muncă nu a fost pusă în executare, se afla în imposibilitatea fizică și juridică de a face orice fel de mențiune în cartea de muncă a reclamantului, dat fiind faptul că nu se pot face mențiuni noi privind noul loc de muncă în carnetul de muncă al unui angajat atâta timp cât acesta nu are închisă cartea de muncă de la vechiul loc de muncă sau nu face dovada încetării raporturilor de muncă cu fostul loc de muncă.
Ori, în momentul de față recurentul se află în această situație, situație în care reclamantul nu are făcută nici o înscriere privind încetarea raporturilor de muncă cu Ministerul lor Externe.
Aceasta situație a fost adusă la cunoștință reclamantului, iar acesta a refuzat în mod categoric să rezolve această problemă. Mai mult decât atât, a eliberat adeverința nr. -/08.05.2005 prin care se atestă în mod neechivoc faptul că reclamantul a fost angajat în perioada 26.02.2004-31.01.2005 la. Această adeverință a fost eliberată pentru a-i servi la înscrierea în carnetul de muncă, cât și la calcularea pensiei.
2) - cea de-a doua situație, în cazul în care această hotărâre de închidere a cărții de muncă este pusă în executare, nu mai exista nici un impediment în efectuarea înscrierilor ce țin în exclusivitate de.
Instanța de fond nu a ținut cont în momentul în care a obligat la efectuarea înscrierilor în carnetul de muncă de faptul că reclamantul nu avea închisă situația de la ultimul loc de muncă, deși la dosarul cauzei există depusă cartea de muncă a acestuia și se poate observa situația juridica a cărții de muncă a acestuia. Față de cele invocate recurentul solicită admiterea recursul, casarea sentinței atacata și pe fond respingerea acțiunii formulată astfel cum a fost precizată și completată.
În susținerea recursului său, recurentul arată că a dobândit calitatea de funcționar public la data de 31.07.2000, conform înregistrării făcute la art. 78 din carnetul de muncă, pe care o păstrez și în acest moment, deoarece nu are nici o decizie de pensionare, deși recurentul a fost scos la pensie pentru limita de vârsta începând cu data de 01.02.2005.
Pe perioadele 28.03.2002-31.12.2003 și 01.03.2004-31.01.2005, recurentului i-a fost suspendat raportul de serviciu, întrucât a fost desemnat să își desfășoare activitatea în cadrul Ambasadei României la, conform prevederilor art.94 alin. 1 lit. c) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicata în 2007. Cererea de chemare în judecată a fost depusă la Judecătoria Sectorului 1, recurentul bazându-se pe prevederile Decretului nr.92/1976 privind carnetul de muncă. Intimații, prin întâmpinările depuse, au invocat excepția lipsei competentei materiale a judecătoriei, în favoarea Tribunalului București, pe motiv că este vorba de un conflict de muncă.
Prin sentința civila nr.5857/13.04.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1, B, a fost declinata competența în soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București, unde o fost înregistrata sub nr-.
În sentința recurată, pag. 2, ultimul paragraf, instanța de fond menționează: cererea a fost precizată și completată la data de 18.04.2008, reclamantul arătând că solicita obligarea pârâtului Ministerul lor Externe la emiterea actului de încetare a raportului de serviciu cu reclamantul, art.109 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicata în 2007, dispune: cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe. În concluzie, a fost încălcată competența absolută a instanțelor de contencios administrativ, deoarece aceasta este reglementata de norme imperative, speciale, precum cele din Legea nr.188/1999.
Din compunerea completului de judecată a făcut parte și un membru, respectiv asistent judiciar, care s-a pronunțat și în sentința civilă nr. 3621/01.09.2006, cauză în reală și justă legătură cu prezenta pricină. Prin notele scrise depuse de recurent, la data de 20.11.2007, făcând referire la rușinoasa sentință civilă nr.3621/01.09.2006, recurentul a solicitat: "Pentru aceste aprecieri reprobabile ale instanței, precum și datorită faptului că i-a pierdut încrederea în capacitatea persoanelor din acel complet de judecată de a fi obiective și imparțiale, de a lua parte la judecarea acestei pricini, daca vor face parte din completul actual de judecat". Cu toate acestea, domnul, asistent judiciar, a făcut parte din
completul de judecată care a dat hotărârea din data de 13.06.2008, deși a făcut parte și din completul care a dat sentința civila nr.3621/01.09.2006. Abținerea nu a fost propusă de președintele completului de judecată și nu s- judecat potrivit normelor prevăzute de art.30, 31 și 32, încălcând dispozițiile art.26 pr.civ.
Prin sentința recurată recurentului i s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea, în parte, a hotărârii. Vătămarea constă în faptul că recurentul nu va putea beneficia niciodată de dreptul legal la pensie pentru limita de vârstă, deoarece nu va putea depune cererea și dosarul la casa teritorială de pensii, întrucât recurentul nu are carnetul de muncă închis și nici înscrierile pe perioada 01.01.2004 - 01.02.2005.
Totodată, recurentul a fost vătămat în dreptul la un proces echitabil.
Instanța a de judecată a apreciat greșit asupra existentei unei cauze de autoritate de lucru judecat. Intimatul, prin întâmpinarea nr.A5/36s/i3.03.2007, a invocat excepția autorității de lucru judecat a primului capăt de cerere, motivând: "în decursul anului 2005, reclamantul a formulat o cerere de chemare în judecată a, prin care solicitat instanței să dispună, printre altele, încheierea carnetului său de muncă, precum și al soției sale, cu începere de la 25.02.2004. Prin sentința civilă nr.3621 din data de 01.09.2006, pronunțată în dosarul nr.3467/LM/2006, de către Tribunalul București, Secția a--a, a fost respinsă în totalitate acțiunea precizată și completată, ca neîntemeiată.
Astfel, în temeiul art.166 din proc. civ. recurentul solicită admiterea excepția și respingerea acțiunii pe acest temei". Instanța de fond, prin încheierea în ședința publică din 13.06.2008, când a fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de intimatul Ministerul lor Externe, a reținut următoarele: "Prin cererea înregistrată sub nr.605/2005 la Tribunalul București, reclamantul a solicitat anularea ordinului nr.445/09.03.20041 emis de Ministerul lor Externe și obligarea Ministerului lor Externe la încheierea carnetului său de muncă începând cu 25.02.2004. Cererea a fost soluționata prin sentința civila nr.3621/2006 rămasă irevocabilă obiectul cererii prezente îl constituie obligarea aceluiași pârât la emiterea ordinului de încetare a raporturilor de muncă cu data de 26.02.2004 și închiderea carnetului de muncă cu aceeași dată.
Deși formularea din cele doua cereri nu este identică, scopul urmărit de reclamant este același: constatarea încetării raporturilor de muncă cu Ministerul lor Externe la data de 26.02.2004 și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă. Daca Ordinul nr.445/2004 prevedea încetarea misiunii diplomatice începând cu data de 31.12.2004 a cărui anulare se solicită prin prima acțiune, solicitarea din prezenta cerere, de emitere a unui ordin de încetare a raporturilor de munca începând cu 26.02.2004 are același scop: stabilirea datei de 26.02.2004 ca moment al încetării raporturilor de muncă. Instanța a constatat identitate de părți, obiect și cauza, nefiind invocate în justificarea pretenției alte următoarele:
- acțiunea din dosarul 605/2005 a fost înregistrata pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a--a Contencios, nu la Tribunalul București;
- în prima cerere recurentul a solicitat anularea Ordinului 445/09.03.2004 privind rechemarea de la post înainte de termen, pe motiv de nelegalitate (a fost dat ca să producă efecte retroactive și nu i-a fost adus la cunoștința), având ca scop repararea daunelor morale suferite ca urmare a rechemării anticipate de la post și desfacerii contractului individual de muncă fără nici un temei legal, nu de stabilire a momentului încetării raporturilor de muncă începând cu data de 26.02.2004;
- Ordinul 445/09.03.2004, art.1, prevede: "Cu data de 01.01.2004, domnul, consilier economic la Ambasada României din se recheamă în centrala Ministerului lor Externe și își încetează misiunea permanenta în serviciul exterior al "
Din cuprinsul Ordinului 445/09.03.2004 al nu rezultă că raportul de serviciu dintre recurent și această instituție a încetat cu data de 31.12.2003 și nici faptul că acest ordin reprezintă o decizie de încetare a raporturilor de muncă în accepțiunea prevederilor Codului muncii;
- în cererea de chemare în judecată înregistrată sub numărul 605/2005, anularea Ordinului nr. 445/09.03.2004 și obligarea pârâtului Ministerul lor Externe să închidă carnetul de muncă al recurentului au constituit două capete de cerere distincte, nu un singur capăt de cerere;
- din sentința civila nr.3621/2006 nu rezulta că instanța de fond s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtului la închiderea carnetului de muncă al recurentului rămânând astfel nesoluționat;
- din formularea instanței de fond: "nefiind invocate în justificarea pretenției alte temeiuri de drept decât cele din cererea soluționată prin sentința civilă nr.362/2006 (corect este nr.3621/2006)", rezultă clar că instanța nu a ținut cont de notele scrise depuse de către recurent, la data de 30.11.2007, în care au fost invocate alte temeiuri de drept, precum: art.47 alin.2 din Constituția României, art.1-Protecția proprietății, din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și art.25 pct. 1din Declarația Universală a Drepturilor Omului;
- intimatul Ministerul lor Externe își întemeiază pretenția pe art.166 pr. civ. care dispune: "Excepția puterii lucrului judecat se poate ridica, de părți sau de judecător, chiar înaintea instanței de recurs", iar instanța de fond și-a întemeiat sentința pe art.164 pr. civ. care nu prevede nimic în legătură cu excepția puterii de lucru judecat;
- viciul nu este involuntar, ci este motivat în cuprinsul hotărârii.
Conform art.1201 civ. este autoritate de lucru judecat când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate. Deci, trebuie să existe o identitate deplină de cauză, obiect și părți.
În speța de față nu exista o identitate deplină de cauză, obiect și părți cu cea din procesul la care s-a făcut referința, astfel:
a) în prima cerere de chemare în judecată, cauza a fost anularea Ordinului 445/2004, ca fiind nelegal (a fost dat ca să producă efecte retroactive și nu i-a fost adus la cunoștință), iar în prezenta cerere este emiterea deciziei de încetare a raporturilor de muncă/serviciu începând cu data de 26.02.2004, când a fost reîncadrat la Ministerul Economiei și Comerțului, prin concurs.
b) în prima cerere, obiectul a fost obligarea pârâtului la repararea daunelor morale suferite ca urmare a rechemării anticipate de la post și a desfacerii contractului individual de muncă fără nici un temei legal, iar în cererea actuala este închiderea carnetului de muncă de către intimat, pentru a putea depune cererea și dosarul cu actele necesare la casa teritorială de pensii.
c) în prima cerere, părțile au fost recurentul-reclamant, și Ministerul lor Externe, pârât, iar în prezenta cerere sunt recurent, Ministerul lor Externe și Ministerul pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale, intimați.
Obiectul dezbaterilor în prima cerere au fost anularea Ordinului nr.445/2004 și repararea daunelor morale suferite ca urmare a rechemării anticipate de la post și a desfacerii contractului individual de muncă fără nici un temei legal, iar în cererea actuală au fost emiterea deciziei de încetare a raportului de serviciu și închiderea carnetului de muncă.
Pe de alta parte, principiul puterii de lucru judecat, trebuie să rămână neaplicat în speța de față deoarece aplicarea acestuia ar distruge dreptul la pensie al recurentului, cu încălcarea Constituției și a jurisprudenței internaționale, după cum urmează:
a) art.47 alin.2 din Constituție dispune: "Cetățenii au dreptul la pensie";
b) art.39 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici prevede: "Funcționarii publici beneficiază de pensii";
. c) art. 1 Protecția proprietății, din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană Drepturilor Omului, dispune: "Orice persoana fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional". Curtea Europeană a Drepturilor Omului recunoaște dreptul asupra veniturilor din bunurile existente și din speranțele legitime privind proprietatea, precum veniturile din pensia pentru limită de vârstă.
d) art.25 pct1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului dispune: "Orice persoana are dreptul la un nivel de viață adecvat care să-i asigure, precum și familiei sale, sănătatea și bunăstarea, -; are totodată dreptul la asigurări în caz de -, bătrânețe și alte cazuri de pierdere a mijloacelor sale de subzistență prin circumstanțe independente de voința sa".
În concluzie, nu se poate reține existența autorității de lucru judecat, excepție invocată de intimatul Ministerul lor Externe, cu privire la acest capăt de cerere, deoarece:
- nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1201. civ. și de art.163 alin.1 pr. civ.;
- prima instanță de fond s-a pronunțat asupra legalității și temeiniciei Ordinului nr.445/09.03.2004 al, ordin ce privea doar rechemarea în centrala Ministerului lor Externe și încetarea misiunii permanente în serviciul exterior al;
- prima instanță de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind obligarea intimatului Ministerul lor Externe la închiderea carnetului de muncă al recurentului, rămânând astfel nesoluționat.
Hotărârea recurată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșita a legii (art.304 pct.9 pr. civ.).
În speța de față nu poate fi aplicat principiul autorității de lucru judecat, deoarece:
- încalcă dispozițiile art.1201 civ. și art.163 alin.1 pr. civ.;
- încalcă dispozițiile exprese ale art. 136. pr. civ. întrucât instanța de fond a admis motivele invocate de pârâtul Ministerul lor Externe care nu au fost propuse în condițiile art.115 și 132;
- încalcă dispozițiile art.25 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.1 - Protecția proprietății, din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.47 alin.2 din Constituția României;
- în notele scrise depuse de recurent, a făcut referire la motivele invocate de intimatul Ministerul lor Externe prin întâmpinare, nemaiavând posibilitatea de a răspunde la motivele invocate de reprezentantul intimatului, în ultima zi de înfățișare, care au fost folosite de către instanța în motivarea hotărârii, astfel că recurentul avut parte de un proces injust, întrucât s-a creat un avantaj pentru intimat.
Instanța de fond a motivat admiterea excepției autorității de lucru judecat astfel: "Daca Ordinul nr.445/2004 prevedea încetarea misiunii diplomatice începând cu data de 31.12.2004 a cărui anulare se solicita prin prima acțiune, solicitarea din prezenta cerere, de emitere a unui ordin de încetare a raporturilor de muncă începând cu 26.02.2004 are același scop: stabilirea datei de 26.02.2004 ca moment al încetării raporturilor de muncă". Din cele de mai sus rezultă clar reaua-credință a instanței, deoarece recunoaște faptul că nu a vrut să oblige intimatul Ministerul lor Externe la emiterea ordinului de încetarea a raportului de serviciu începând cu data de 26.02.2004, așa cum este legal și cum rezultă, fără echivoc, din înscrisurile existente la dosar, fără de care intimatul nu îi poate închide carnetul de muncă, iar recurentul va fi lipsit pe viața de dreptul legal la pensie pentru limita de vârstă.
Totodată, instanța de fond a inventat un motiv pentru a nu "transpira" în analizarea dovezilor fizice, directe și irefutabile aflate la dosar, pentru a descoperi adevărul și a da o soluție justă, a folosit drumul cel mai simplu: să făurească supoziții, bazate pe intuiție, prejudecăți și instincte eronate, decât să cerceteze faptele reale, dând o hotărâre care nu se bazează pe realități, aducând astfel o ofensă bunului-simt, dovedind o lipsă de considerație pentru recurent, pentru lege și pentru adevăr.
Pentru aceste motive, recurentul solicită admiterea recursul, casarea în parte sentința recurata și rejudecarea în fond a cauzei.
Prin intampinarile formulate, intimatii au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
In recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât și a dispozițiilor art. 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
In ceea ce priveste recursul declarat de catre recurentul-parat Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale, Curtea va inlatura sustinerile acestuia ca neintemeiate deoarece, din analiza probelor administrate in cauza, rezulta ca nu exista niciun impediment ca recurentul-parat, in calitate de continuator al personalitatii juridice a fostului angajator, Ministerului Economiei și Comerțului, sa procedeze la efectuarea operațiunilor de completare a carnetului de muncă al reclamantului-intimat pentru perioada 26.04.2004-31.03.2008, perioada in care a fost angajat in cadrul acestei institutii, așa cum rezultă din adeverința nr. -/08.05.2005 eliberată de Ministerul Economiei și Comerțului.
Astfel, potrivit art. 1 și 3 din Decretul nr.92/1976, carnetul de munca este actul oficial prin care se dovedește vechimea în munca, vechimea neîntreruptă în munca, vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de munca cu condiții deosebite, retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta.
În carnetul de munca se înscriu datele cu privire la situațiile arătate la alin. (1), precum și cele privind starea civilă, pregătirea școlară și pregătirea profesională a titularului, recompensele și orice alte situații care, potrivit dispozițiilor legale, se menționează în carnetul de munca.
Carnetul de munca se întocmește, se completează și se păstrează de către unitatea socialistă sau societatea mixtă care funcționează pe teritoriul România, unde cel în cauza s-a încadrat pentru prima data în munca; pentru cei încadrați pentru prima data în munca la persoane juridice, altele decât unitățile socialiste sau la persoane fizice, inclusiv la mestesugarii cu ateliere proprii, carnetele de munca se întocmesc, se completează și se păstrează de către direcțiile județene pentru probleme de munca și ocrotiri sociale și a municipiului
de aceste dispozitii, in mod corect instanta de fond a admis capatul de cerere avand ca obiect completarea carnetului de munca pentru perioada in care intimatul-reclamant a fost angajatul acestui minister.
Completarea carnetului de munca nu poate fi conditionata de executarea sau neexecutarea hotararii de care s-a constatat existența autorității de lucru judecat asupra cererii principale, astfel incat Curtea va inlatura sustinerile recurentului-parat in sensul ca paratul nu a cerut și nici nu a făcut dovada dacă această hotărâre a fost sau nu pusa în executare.
Din materialul probator existent la dosar, Curtea constata ca respectiva hotarare nici nu putea fi pusa in executare deoarece prin aceasta a fost respinsa ca neintemeiata actiunea reclamantului.
Pe de alta parte, recurentul nu poate sustine in mod valabil ca ar fi imposibila completarea carnetului de munca in lipsa datelor referitoare la incetarea raporturilor de munca cu fostul angajator, Ministerul Economiei și Comerțului, deoarece, asa cum rezulta din carnetul de munca, aceste date au fost completate, la pozitia nr.99 existand mentiuni in sensul incetarii misiunii permanente in serviciul exterior prin Ordinul nr.445/09.03.2004. Contestatia impotriva acestui ordin a fost respinsa ca neintemeiata.
de considerentele de fapt si de drept expuse, Curtea, in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, va respinge recursul formulat de Ministerul pentru Intreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale ca nefondat.
In ceea ce priveste recursul formulat de catre recurentul-reclamant, Curtea constata ca acesta a invocat mai multe motive de casare sau de modificare a hotararii atacate.
Un prim aspect invocat de catre acest recurent se refera la necompetenta instantei de fond. Curtea urmeaza sa respinga sustinerile recurentului sub acest aspect, avand in vedere obiectul cererii introductive de instanta, asa cum a fost precizata, respectiv completarea carnetului de munca si obligarea sa emita actul de încetare a raportului de muncă cu data de 26.02.2004 și sa încheie carnetul de muncă cu această dată.
Astfel, pe perioada in care a fost trimis in misiune permanenta, recurentului-intimat i s-a suspendat calitatea de functionar public, iar la intoarcerea in tara, asa cum rezulta din ordinele Ministerului Economiei și Comerțului, acesta a fost angajat pe postul de consilier diplomatic. Membrii personalului diplomatic si consular fac parte din categoria personalului contractual, asa cum rezulta din dispozitiile Legii nr.269/2003, motiv pentru care, in baza art.2 pct.1 lit.c Cod procedura civila si art.284 Codul muncii, Curtea constata ca Tribunalul, sectia specializata in litigii de munca, era competent sa judece in prima instanta actiunea formulata, in cauza nefiind incident motivul de recurs prevazut de art.304 pct.3 Cod procedura civila.
In ceea ce priveste cel de-al doilea motiv de recurs, respectiv faptul ca din compunerea completului a facut parte un asistent judiciar ce a participat si la pronuntarea sentintei civile nr.3621/01.09.2006, Curtea constata ca prin acest aspect nu s-au incalcat dispozitiile procedurale referitoare la abtinere, recuzare sau incompatibilitate, avand in vedere rolul asistentilor judiciari in compunererea completelor specializate in judecarea conflictelor de munca.
Astfel, în temeiul art. 55 alin. 1 si 2 din Legea nr. 304/2004,
asistenții judiciari participa numai la judecarea cauzelor în prima instanță și, în pronunțarea hotărîrii, aceștia exprimă doar un vot consultativ și nu unul deliberativ. Curtea constata ca nu se poate invoca faptul ca asistentul judiciar si-a spus parerea cu privire la pricina care se judeca, in primul rand, pentru ca instanta de fond s-a pronuntat pe exceptie pe respectivul capat de cerere si, in al doilea rand, din cauza rolului pe care acesta il are in complet, exprimandu-si un simplu vot consultative. Pentru acest motiv, asistentilor judiciari nu le sunt aplicabile cauzele de incombatibilitate si recuzare prevazute de art.24 si 27 pct.7 Cod procedura civila, aceste dispozitii avand caracter special, legea prevazand in mod expres si limitative situatiile in care acestea se aplica. De altfel, prin art.36 Cod procedura civila se exclude aplicarea dispozitiilor art.24 si 27 pct.7 Cod procedura civila in cazul asistentilor judiciari.
In concluzie, acest motiv de recurs nu este intemeiat, recurentului-reclamant nefiindu-i adusa nicio atingere a drepturilor procesuale de natura a afecta dreptul la un proces echitabil.
In ceea ce priveste cel de-al treilea motiv de recurs, Curtea constata ca in mod temeinic si legal, instanta de fond a apreciat ca sunt intrunite cumulativ elementele autoritatii de lucru judecat, potrivit art.1201 civ, exceptie invocata de existenta sentintei civile nr.3621/01.09.2006 pronuntata de Tribunalul B-Sectia aVIII-a in dosarul nr-, definitiva si irevocabila.
In temeiul respectivei dispozitii legale, este autoritate de lucru judecat atunci cand a doua cerere de chemare in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate.
Intre cele doua cauze existaidentitate de parti, acestea participand in aceeasi calitate, aspect care se analizeaza pe capatul de cerere ce a fost respins de autoritatea de lucru judecat. Celalalt parat a fost chemat in judecata pe cel de-al doilea capat de cerere.
Obiectulreprezinta atat pretentia formulata prin cerere, cat si dreptul subiectiv invocat. Intre cele doua cauze exista identitate de obiect, deoarece in ambele instanta a fost sesizata, printre altele, cu pretentiile reclamantului privindobligarea paratului sa emita un act prin care sa inceteze raporturile de unca incepand cu data de 26.02.2004 si inchiderea carnetului de munca cu aceeasi data. In mod corect instanta de fond a retinut ca scopul urmarit de recurentul-reclamant prin ambele actiuni a fost acela de a se constata ca raporturile de munca cu au incetat la o alta data decat cea prevazuta in carnetul de munca, respectiv la data de 26.02.2004 si sa se efectueze mentiunile corespunzatoare acestei situatii de fapt in carnet.
Or, asa cum a stabilit in mod constant in doctrina si jurisprudenta, exista acelasi obiect, chiar daca acesta este formulat in mod diferit in cele doua cereri, dar scopul final urmarit este acelasi.
Nu pot fi retinute sustinerile recurentului-reclamant in sensul ca nu este identitate de obiect deoarece in prima hotarare nu s-a pronuntat asupra acestui capat de cerere, deoarece respingand actiunea avand ca obiect anularea Ordinului nr.445/09.03.2004, instanta s-a pronuntat si asupra cererii accesorii privind emiterea unui alt ordin prin care sa se constate incetarea raporturilor de munca incepand cu o alta data si completarea carnetului de munca.
Intre cele doua cereri exista si identitate de cauza, deoarece fundamentul raportului juridic dedus judecatii, temeiul juridic al cererii este acelasi, respectiv incetarea raporturilor juridice de munca.
de aceste considerente, in temeiul art.166 Cpc si 1201.civ. Curtea constata existenta autoritatii de lucru judecat, hotararea instantei de fond fiind legala si temeinica si sub acest aspect.
In ceea ce priveste cel de-al patrulea motiv de recurs, intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, Curtea constata, pentru considerentele mentionate, ca instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor art. 166 Cpc si 1201.civ.
Dispozitiile art.163 Cod procedura civila, invocate de recurent nu au legatura cu solutionarea cauzei, nefiind invocata in cauza exceptia litispendentei. De asemenea, nu au legatura cu obiectul cauzei dispozitiile art.25 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si art.47 alin.2 din Constitutie.
Tribunalul nu a incalcat dispozitiile art.136 Cod procedura civila, deoarece exceptia autoritatii de lucru judecat este o exceptie de ordine publica ce poate fi invocata oricand in cursul procesului, fara limitarile prevazute de procedura in cazul exceptiilor relative.
de considerentele de fapt si de drept expuse, Curtea, in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, va respinge si recursul recurentului-reclamant ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentul-reclamant și de recurentul-parat MINISTERUL PENTRU INTREPRINDERI MICI ȘI MIJLOCII, COMERȚ, TURISM ȘI PROFESII LIBERALE împotriva sentinței civile nr.5718 din 17.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.22890/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./07.04.2009
Jud. fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Bianca Antoaneta Scrob, Mariana
